Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La un moment dat, pe la nouă şi ceva seara, ţara părea sub ocupaţie. Televiziunile aveau program de manele. Maneliştii se zbenguiau mondial, textele de prezentare erau şi ele manelizate, voioşia era de tip manea. Maneliştilor vechi, cu înregistrări la Roma şi Londra, li s-au adăugat minimaneliştii băştinaşi de ultimă extracţie.
Un micromanelist sufocat de o pălărie imensă imita campionii, regii şi împăraţii domeniului. Ăsta mic, pe nume de scenă Baby Minune, programat încă de la tăierea moţului pe geniul piscurilor (există o genă, cuvintele erau la fel de deştepte, simple, pe înţelesul tuturor - ăsta e rostul manelei) se dădea de ceasul morţii să convingă populaţia că el e viitorul. Pălăria îi ajungea la buricele dansatoarelor, iubitele cântate de el erau de la grupa mare, experinţa sa de viaţă se consuma între dramele şi bucuriile puse pe versuri de numele sacre Vijelie - Minune - Guţă.
Mi-am adus aminte de premoniţia lui Vanghelie. Deşi e grec şi urăşte manelele, Vanghelie prevestea că în zece ani va fi cel mai tare politician din România, că deocamdată stă cu mâna pe spătarul scaunului lui Geoană. În jurul orei 21:00 am avut viziunea apocaliptică a avertismentelor vangheliene: peste zece ani maneliştii, care azi atacă în valuri la orice oră din zi sau noapte, invitaţi la orice paranghelie televizată, vor da ora exactă a naţiunii de Anul Nou. Simultan cu concertul de la Viena va fi concertul lui Baby la Operă şi al nepoţilor lui Salam, şcolit din fragedă pruncie la academia lui Bursuc. Exemplele bune sunt molipsitoare.
În vremea asta, televiziunile lumii dădeau pe goarnă ştiri de senzaţie: trezit din pumni, amantul latin Berlusconi compunea canţonete, iar Obama molfăia ciungă pe treptele unei instituţii de rang înalt. La noi, unde n-au fost manele au fost bancuri tâmpite (cuvânt preferat de Cabral) ca ăsta: abuz înseamnă om fără buze (pe filiera a-buz, a-tipic), bizar egal cu zar dublu (bi zar... îţi stă mintea-n loc), la TVR 2, cu toate că televiziunea naţională anunţase un Revelion născut în spiritul filionului de aur Bocăneţ - Averty, din gloria străbunilor Toma Caragiu - Dem Rădulescu - Anda Călugăreanu.
GLUMIŢE CU CRIZE DE RINICHI
Între nurii lui "Bahmu", transmisiuni în direct din cortul din Piaţa Moghioroş şi din Piaţa Constituţiei, paranghelion pe cinste şi "momente glorioase de divertisment" de anii '80 resuscitat, da' nu prea... s-a petrecut Revelionul lui 2010. Cât au mizat ale noastre televiziuni pe spiritul românului care scoate hazul din necaz şi cât pe talentul românului de făcător şi înghiţitor de poante e greu de spus dacă în noaptea dintre ani te-a lovit norocul şi-ai nimerit într-un fotoliu cu o telecomandă în mână.
În căutarea scheciurilor de altădată, TVR-ul a promis pentru Revelion o porţie de râs nebună despre criza noastră cea de toate zilele. Şi a ieşit un ghiveci de zile mari. Cu imagini din arhivă cu umor din ani trecuţi şi "momente vesele" din zilele noastre. "Videoterapia" Marius Bodochi - Olimpia Melinte, un cocteil dulceag de-a râsu'-plânsu'...
Între două sărmăluţe şi un pahar cu vin, să mori de râs, nu alta, la glumiţele despre crize de rinichi şi crizele lui 2009. Unde sunt poveştile de altădată...
În imaginile cu Toma Caragiu şi Ştefan Bănică (seniorul!) care alternează cu imaginile "live".
Dacă schimbi canalul, şansele de distracţie cresc simţitor. În studioul lui Bahmu - în rochie roşie ca focul, că roşul poartă noroc în noaptea dintre ani - intra familia Columbeanu. Distracţie maximă. Afli cum în anul care a venit şansele Irinei de a avea un frăţior cresc simţitor... Distracţie la maximum şi în Piaţa Constituţiei. Atmosfera e incendiară şi nici un reporter nu uită să ţi-o amintească din zece în zece minute... Unde sunt revelioanele de altădată?! (Monica Andronescu)
ÎNTRE ANI, CU ANDREEA BĂNICĂ
Am avut un Revelion de criză, fără chefuri londoneze sau veselii organizate, cum mi se întâmplase în anii trecuţi. Fiindcă eram şi uşor răcit, nu am avut poftă să mă înfrăţesc cu poporul în Piaţa Constituţiei aşa că am frecat, cuminte, telecomanda.
Mai întâi am dat peste Cabral, care urla ca un descreierat la Pro TV. Dacă ar fi fost un şaman din Africa, invocând căldura de pe plaiurile natale m-ar fi interesat, dar cum nu era cazul am trecut peste el. Anunţa că nu ştiu cine o să facă strip-tease. Am ajuns la Kanal D, unde Nicu Paleru se schlemberea de jale, m-am distrat şi aici. Am sărit repede şi am ajuns la TVR, unde se producea Andreea Bănică, o domnişoară care nu mi-a spus niciodată nimic, dacă nu pun la socotelă ţâţele siliconate, care nu sunt tocmai ale ei.
Pe altă televiziune am dat de un paranghelion "de bun gust", populat cu glumeţi expiraţi din mileniul trecut şi behăitori scoşi din magazia maneliotului-impresar Dan Bursuc. Resemnat am ajuns iar la Pro TV, unde l-am găsit pe Babi-Minune, un ţigănuş cu o pălărie mare, înconjurat de doamne cu gazometre vibratoare. După puştiul miraculos am luat o decizie eroică.
Mi-am scos dintr-un ascunziş o sticlă de whisky bun, ţinut pentru zile grele. Speram să mă îmbăt, să adorm şi să visez ceva cu haz. Nu a fost aşa. În somn, m-am teleportat la Monte Carlo (super!), dar brusc a apărut lângă mine Andreea Bănică râzând tâmp-isteric, în timp ce Babi-Minune ne zbiera o serenadă în urechi. Sper ca măcar masa din vis să fi fost plătită de diva blondă, fiindcă am auzit că a luat 24.000 de euro pe prestaţiile de Revelion. (Toma Roman jr)
