Într-adevăr, Miruna a existat. A fost femeia pe care au iubit-o şi Mircea Vintilă, şi Alexandru Andrieş... "Dragă Miruna, îţi spun printre şoapte/ Îmi place cămaşa ta de noapte,/ Dar, mai ales, vreau să-ţi dau de ştire/ Să mi-o laşi ca amintire,/ Să mi-o laşi ca amintire"... Ei, Mircea Vintilă a avut strategie... de marketing. A pus pe note povestea Mirunei, legându-se de lenjerie... Ştia că publicul nu o să treacă prea uşor peste acest mic detaliu vestimentar... "I-a făcut şi Andrieş curte Mirunei, dar... degeaba!", spune Cioculeţ. "Odată, Miruna a venit la spectacol cu mama ei. Relu Gherghel mi-a spus să cânt piesa. Aveam doar două strofe. A fost nenorocire!... În perioada aceea să cânţi despre cămaşa de noapte...! Sala aplauda... Iar Miruna avea senzaţia că toată lumea se uită la ea. Iar mama ei se plângea: «Fata mea n-a avut niciodată pantalonii rupţi la spate, cum s-o trimit aşa la şcoală?»... «Lăsaţi, doamna Gheorghiu, şi Andrieş spune că a văzut-o în troleibuzul optzecişinouă!» - glumeam eu."

UN SCANDAL MONSTRU, DAR...
Să ascultăm şi varianta "Celebrului coleg de facultate": "Sigur că am cunoscut-o pe Miruna, am fost colegi la Arhitectură şi cam toţi eram cu ochii după ea. Frumoasă, blondă, deşteaptă... Cum să nu-ţi placă? Iar în ziua la care vă referiţi, Miruna «avea blugii rupţi la spate» - ca să citez exact cuvintele prietenului meu, corifeul de Bucureşti - şi habar n-avea, iar eu am mers cu ea până în staţia de la Universitate. Când a reuşit, cu greu, să ajungă să se-agaţe în uşa unui 89 plin ochi, ştiind clar că n-are cum să urce în troleibuz, imediat când, greu de tot, troleibuzul s-a pus în mişcare... eu i-am strigat: «Miruna, vezi că ai blugii rupţi» :))) A roşit toată, cei din staţie au întors la secundă capul să vadă locul ăla unde sunt rupţi blugii. Eu râdeam cu poftă. Ea mi-a făcut, a doua zi, un scandal monstruos. Şi uite aşa am ajuns în cântecul lui Mircea Vintilă... hahaha :)))". Ce oameni frumoşi! Atât Cioculeţ, cât şi Alexe au simţul umorului dublu rafinat! "Alexandru Andrieş este Alexandru Andrieş. Are o minte extrem de organizată şi o meticulozitate ieşită din comun", declară în cunoştinţă de cauză impresarul Aurel Mitran. "Este exact cum era în urmă cu 30 de ani. Este una dintre puţinele persoane pe care le cunosc şi care nu s-a schimbat absolut deloc. Încearcă să nu jignească pe nimeni, este foarte civilizat." Andrei Partoş depune şi el mărturie la "dosarul de merit" al lui Andrieş: "Întâlnirile noastre din ultimii ani de la RRA - 9 nopţi la «Psihologul muzical», în 7 ani - au fost extrem de tonice şi gustate de public. E neplăcut că nu-l poţi servi cu nimic la acele ore. Respectă cu sfinţenie sfatul medicului. Pe vremuri eram amândoi fani de dulciuri. Tot pe vremuri, de mult apuse, am avut şi gusturi apropiate la femei sau la nume de femei... Scrie şi desenează cu un talent excepţional. M-a surprins că-şi iubeşte profesia de arhitect în mod constant, şi-l respect pentru asta! Mă surprinde că ştie să-şi ţină viaţa privată la secret. Mă surprinde că nu şi-a dorit nevastă şi copii..."



Şi liric, şi bun!
Alexandru Andrieş, un mare menestrel, cu barbă şi cu multe "interioare", a primit o comandă specială: să realizeze o selecţie - de colecţie, bineînţeles - cu piesele sale lirice. Cum este şi un desăvârşit arhitect, Alexe a dus la bun sfârşit acest proiect. Astfel că la 15 februarie 2010, dacă veţi cumpăra Jurnalul Naţional, îl veţi avea pe Alexandru Andrieş cu "Poveste mică", "Ochii tăi", "Fluture pe perdea", "Regina nopţii", "Fără tine, nu", "Aşa am crezut şi noi", "Cântec de drum bun", "Dimineaţa devreme", "De ce îmi place ea", "Dacă azi ai veni şi mi-ai spune Hai", "Zile egale", "Un om fericit", "Un alt dicţionar", "(Îmi place) Tamara", "Sharon Stone", "Dimineaţa", "Arc", "Culori", "Cea mai frumoasă zi", "Fiindcă ea nu e aici", "La pescuit", "Ghinion", "Persoana a treia", "A stat ploaia", "17 ani", "N-am curajul", "Transport în comun", "Bagă mâna-n buzunar" şi "Acru/dulce".