Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Adrian Păunescu a fost toată viaţa crucificat între dania către Cezar (daţi Cezarului ce-i al Cezarului) şi chemarea către Dumnezeu care pentru el era fascinaţia pentru limba română şi poporul român, privit poate abstract şi mitologic dar trăit carnal, dureros şi demonstrativ. Era un om devorat de ambiţii, chinuit de tentaţii sociale, dar jocul său dual nu i-a trădat niciodată românismul.
Era ca o Matrioşcă, acele doll in doll, păpuşi zise ruseşti, de fapt japoneze în care deschizând una găseşti o alta. Versificatorul facil şi prolific ascundea un poet al esenţelor dureroase şi al trăirilor reale, de esenţă existenţială care sunt LAMURA. Restul a fost context, conjunctură, spuma ce ascundea uneori sub un exotism discutabil perla. Un lucru este sigur: la moartea lui Adrian Păunescu duşmanii românismului (desigur dacă există...) au răsuflat uşuraţi."
