A apărut într-o familie mo­destă din Lugoj, dar a avut tenacitatea – dar şi priceperea – de a acumula o avere imensă după ce a părăsit România, în anul 1940. Niciodată nu i-a plăcut să facă mare caz de averea sa. Presa însă i-a numărat ban cu ban, l-a portretizat în fel şi chip, ba chiar l-a transformat în ostaticul propriei familii, pentru a culmina anunţînd în mai multe rînduri că a murit. Iosif Constantin Drăgan acorda un interviu – de altfel, ultimul pentru presa din Ro­mânia – unui colaborator al Jurna­lului Naţional în iunie 2007, în ciuda tuturor articolelor de presă care-i anunţau marelui român moar­tea.

 
"UN GENIU ECONOMIC". La un an după acel interviu, Iosif Constantin Drăgan – căruia Jur­nalul Naţional i-a dedicat un spa­ţiu generos şi în Ediţia de Co­lecţie intitulată "Cei mai bogaţi ro­mâni", din iulie 2004 – s-a stins cu adevărat, dar personalitatea lui complexă, pe alocuri, poate, controversată, va ramîne fără drept de apel în memoria colectivă. Mircea Eliade afirma despre acesta că "are geniu economic", un adevăr invulnerabil, fără replică.

 
ÎN TOP 300. Preşedinte al Fundaţiei Europene Drăgan, cunos­cut în România ultimilor ani mai ales ca om de afaceri, aflat în topul celor mai bogaţi români, fon­dator al Grupului ButanGas (1948),  dar şi ca om de cultură, autorul a peste 30 de cărţi, lucrări ştiinţifice şi traduceri, profesor academician, fondator al Centrului European de Studii Tracice, preşedinte al Fe­deraţiei Internaţionale de Marke­ting, Iosif Constantin Drăgan a fost întotdeauna "un subiect" pentru presă. Nu toate afacerile sale erau în domeniul petrolului şi al gazului metan, ci au cuprins şi tipografii, edituri, cotidiene, săptămînale, un post de radio şi o televiziune. "Am fost şi sînt interesat de cît mai multe şi diferite domenii. Am o imaginaţie efervescentă şi dorinţa de a acoperi suprafeţe întinse de activitate. Munca este o obligaţie. Aşa am importat şi exportat ţe­să­turi şi fibre din Italia în România, pentru pînzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gîndit afaceri cu ba­nalele, dar utilele mături. Am făcut marketing în pieţele de desfacere din Elveţia, Belgia şi Anglia, făcînd comerţ cu produse alimentare, am afaceri imobiliare...", spunea acesta într-unul dintre interviurile acordate presei. Într-un interviu acordat Jurnalului Naţional în urmă cu cîţiva ani, Iosif Constantin Drăgan mărturisea că a contribuit şi la configurarea postului de radio "Vocea Basarabiei", din Republica Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo să se exprime alături de semenii lor din România.

 
EUROPEAN CONVINS. Dră­gan a contribuit semnificativ la dezvoltarea şi la realizarea idealului de Europă Unită, fiind şi fondatorul "Bulletin européen" (1950), publicaţie unică la momentul respectiv. A înfiinţat Fundaţia Europeană Drăgan, în 1967, avînd ca principal obiectiv răspîndirea culturii, ca factor primordial pentru unificarea Europei şi promovarea valorilor româneşti în lume. Ca om de ştiinţă, a lansat calendarul precesional şi o nouă teorie referitoare la ciclizarea civilizaţiei în opera "Geoclimate and History". A pus bazele Universităţii "Golden Age" din Milano (1988), "Superior Centre for Advanced Business Management" din Bucureşti (1990), precum şi "Universităţii Europene Dră­gan din Lugoj" (1991). Pe parcursul vieţii, I.C. Drăgan a militat pentru răspîndirea ecumenismului, organizînd conferinţe pe această temă şi întîlniri cu înalte personalităţi ale Bisericii Catolice şi Ortodoxe.

 
ULTIMUL INTERVIU. De-a lungul anilor, a acordat cîteva interviuri interesante, care i-au conturat personalitatea în ochii publicului. Întîlnirea cu George Arion, colaboratorul Jurnalului Naţional, care a avut loc anul trecut, la una dintre numeroasele sale reşedinţe – cea din Palma de Mallorca, unde, de altfel, a şi ridicat o statuie în memoria unui alt mare român, speologul Emil Racoviţă, dar unde a şi încetat din viaţă joi – a fost una cu totul specială. Aranjată pînă la ultimul detaliu de gazde, învăluită în mister pînă în ultima clipă, s-a vrut, probabil, cînd intervievatul împlinise vîrsta de 90 de ani, o ultimă întîlnire cu presa.

 
RECUNOAŞTERE. Printre numeroasele recunoaşteri la nivel internaţional primite de prof. dr Iosif Constantin Drăgan, amintim: titlul de Cavaliere di Gran Croce al merito della Repubblica Italiana (cel mai înalt titlu onorific italian), Crucea de Aur a Ordinului George I, conferită de regele Constantin al Greciei, Marea Cruce a Ordinului Ecvestru al Sfîntului Gheorghe de Burgundia, titlul de Comandor al Ordinului Constantinian, cel de Mare Arhonte Referendar al Bi­sericii Ecumenice Ortodoxe din Constantinopol, medalia Euthynos de aur pentru Relaţii Publice a Atenei, Diploma de Merit Clasa I, cu Medalia de Aur a Ministerului ita­lian al Învăţămîntului Public, Medalia de Aur a Meritului European (Luxemburg) şi Premiul European Lorenzo il Magnifico (AIM, Florenţa), Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Craiova şi Timişoara.

Acasă

O perioadă de circa 30 de ani, nu s-a mai putut întoarce în pa­trie, din cauza unui decret dat de Ana Pau­ker, în care se prevedea pier­derea cetăţeniei românilor care nu se întorceau în termen de 60 de zile. A fost considerat mult timp un apatrid, dar a revenit în ţară şi în timpul regimului Ceau­şes­cu. Susţinea că, în adîncul su­fletului, nu a părăsit niciodată ţa­ra. După Revoluţie, Drăgan a înfiinţat, prin fundaţia sa, "Dră­gan European Business School" în Bucureşti şi Uni­ver­si­ta­tea Europeană Dră­gan în Lugoj, pentru ca ulterior să deschidă afacerile în mass-me­dia şi în domeniul gazului liche­fiat. Drăgan era căsătorit cu Daniela Veronica Gu­şă De Drăgan, fiica generalului Ştefan Guşă, iar cei doi au trei copii: Ştefan Constantin (9 ani), şi gemenii Alexandru Eu­gen şi Tudor Sebastian (7 ani). Trupul neînsufleţit al marelui om de cultură român va fi depus la Universitatea Europeană Drăgan din Lugoj, iar funerariile vor avea loc luni, 25 august, în oraşul său natal, Lugoj.