Opera Inchizitiei

11 Oct 2004 • 00:00

MISTERELE MASONERIEI - GIULGIUL DIN TORINO

Imaginea pe care lumea crestina a invatat sa o venereze ca fiind fata Mantuitorului este de fapt imaginea unui om ucis in numele Domnului de catre Inchizitie. Originea Giulgiului din Torino a fost pentru credinciosi, secole de-a randul, invaluita in mister. Majoritatea crestinilor sustine si astazi ca in panza expusa la loc de mare cinste in Domul din Milano ar fi fost acoperit Iisus dupa coborarea de pe cruce. Aceasta credinta, totusi neimbratisata oficial de biserica, s-a perpetuat si datorita faptului ca cercetatorilor nu li s-a permis, vreme de sute de ani, sa studieze giulgiul. Doi cercetatori britanici, Robert Lomas si Christopher Knight, ambii francmasoni, si-au dedicat o buna parte din viata incercand sa descopere originile Francmasoneriei. Prin compararea inscriptiilor egiptene, a scrierilor Vechiului si Noului Testament, a vechilor texte rabinice, dar si a marturiilor istorice relativ recente, cei doi au reusit sa reconstruiasca povestea lui Iisus Hristos si vechi teorii crestine. Povestea giulgiului este cuprinsa in lucrarea "Secretul lui Hiram", publicata in limba romana de Editura Aquila â93.

ISTORIE. Lomas si Knight afirma ca epopeea giulgiului incepe la Paris. In anul 1307, Jacques de Molay, Mare Maestru al Templierilor, conducea de 14 ani poate cea mai puternica forta a crestinatatii. Pe tronul Frantei statea Filip al IV-lea, cunoscut drept Filip cel Frumos, un rege ambitios si lacom. In 1305, Filip impunea o taxa de 10% pe veniturile clerului francez. In 1306, a ordonat arestarea si deportarea tuturor evreilor, bunurile acestora fiind confiscate. In 1307, regele si-a intors privirea asupra bogatiilor Ordinului Templierilor. Nici chiar Filip nu se putea ridica insa pe fata impotriva Ordinului, ai carui cavaleri nu dadeau socoteala nimanui - cu exceptia Papei, fiind deasupra legilor Frantei. Cu ajutorul lui Guillaume de Nogaret, membru al Consiliului Regal si pastrator al sigiliului regelui, Filip a reusit ceea ce parea imposibil: sa-i tranforme pe Templieri in proscrisi acuzati de erezie.

TORTURA. In mai putin de 24 de ore, pe data de 13 octombrie 1307, aproape 15.000 de templieri au fost arestati, majoritatea fiind dati pe mana Inchizitiei. "Onoarea" de a smulge marturisiri complete din gura lui Jacques de Molay i-a revenit Marelui Inchizitor al Frantei, Guillaume Impert. Cum interogatoriul s-a luat chiar in templul din Paris, Marele Inchizitor, ingrozit de faptul ca de Molay isi batuse joc inclusiv de suferinta lui Hristos, a imaginat pe loc linia de abordare a chestionarii: cu Evangheliile in mana, Impert a repetat scena Patimilor. De Molay a fost biciuit si crucificat. Dupa ore de tortura i se smulge marturisirea, este coborat de pe cruce si infasurat intr-un giulgiu. Cum Inchizitia avea ordine stricte sa nu-l omoare pe Marele Maestru, dar nu intentiona sa-l ingrijeasca pe cel supus torturilor, rudele unui alt templier interogat, Geoffrey de Charney, au fost chemate sa ridice corpurile celor doi. Familia de Charney a pastrat giulgiul in casa vreme de 50 de ani, in 1357 fiind donat, fara explicatii asupra provenientei, unei biserici din Lirey, Franta.

CONFIRMARE. Prima contestare a teoriei ca giulgiul ar fi cel in care a fost infasurat Iisus a aparut in 1389, din partea Episcopului de Troyes. Chestiunea a fost insa transata de Clemente al VII-lea, autoritatea pontificala de la Avignon, care impune Episcopului tacerea si autorizeaza expunerea giulgiului. In 1453, relicva intra in posesia Ducelui de Savoia, trecand apoi prin diferite maini, pentru a fi predat, in 1578, Domului din Torino. Vreme de sute de ani, aici sunt organizate, periodic, expuneri solemne. In 1986, biserica permite datarea giulgiului cu metoda carbonului radioactiv. La 13 octombrie 1988, purtatorul de cuvant al Vaticanului anunta rezultatele cercetarii: tesatura a fost lucrata in perioada 1260-1360, nici vorba sa fie vechi de aproape 2.000 de ani.

Prima fotografie a giulgiului a fost realizata in 1898 de Secondo Pia, un avocat italian din Asti. In lucrarea sa intitulata "Memoria", Pia relateaza in detaliu cum s-au desfasurat sedintele foto si tehnicile utilizate. Despre momentul analizarii cliseelor sale, Secondo Pia a scris: "Figura era reala, era Domnul nostru, iar eu il vedeam primul dupa 19 secole".