Cu siguranţă v-aţi întrebat în ultimii ani cum cheltuiesc cei care sunt la putere sutele de milioane de euro pe care statul le colectează anual din enervanta taxă auto, instituită în 2007 de Sulfina Barbu şi care a cunoscut până acum atâtea versiuni că nimeni nu le mai ţine minte numărul. Răspunsul oficial, dat de cei puşi să gestioneze tonele de euro, arată că s-au făcut programe educaţionale pentru copii, amenajări de parcuri, administrări de arii protejate. Surpriză (sau nu!), mai puţin de un sfert din sumele colectate a fost folosit.

Ce background vă mai putem oferi despre taxa auto? Am spus "taxă"? Este din multe puncte de vedere o amendă născocită de cei care ne conduc. În primăvara lui 2007, Sulfina Barbu, pe atunci ministru al Mediului şi Gospodăririi Apelor, şi guvernul lui Călin Popescu Tăriceanu au observat că în România a crescut consumul şi, pe acest fond, tot mai mulţi români îşi permiteau să-şi cumpere o maşină. În criză de bani, s-au gândit să exploateze acest aspect şi să-l transforme într-o sursă foarte suculentă de venituri la bugetul de stat. Mai are rost să enumerăm şirul interminabil şi grotesc de bâlbâieli care a urmat? Mai are rost să vă amintim de câte ori au venit cu câte o nouă variantă de taxă şi cum de fiecare dată argumente pentru noua versiune erau exact opusul versiunii precedente? Mai este nevoie să vă amintim cum, după ce au fost daţi afară de la guvernare de Tăriceanu, Sulfina Barbu şi PD-L au devenit, din iniţiatorii taxei, cei mai de temut adversari ai ei? Cum, după revenirea la ciolan, o dată cu instalarea lui Emil Boc ca prim-ministru, au îndulcit din nou tonul la adresa taxei până atunci mult-hulite? Mai are rost să vă spunem că, la fiecare nouă versiune a taxei, Comisia Europeană ne-a ameninţat cu diverse pedepse?

DE OCHII LUMII
Taxa auto, în nenumăratele ei forme de până acum, nu a fost niciodată o taxă de mediu. De fiecare dată, indiferent de denumire, a vizat numai autorismele pe care românii şi le puteau permite: maşini cu motor cu capacitate mică, număr redus de cai putere, preţ până în 25.000 de euro. Vehiculele utilitare şi camioanele, ultilajele agricole şi alte categorii de maşini cu consum mare de carburant şi, deci, mari poluatori, nu au făcut niciodată obiectul de interes al acestei taxe pentru simplul motiv că în ţara noastră nu se vând prea multe. Acest lucru reiese şi din faptul că, până în 2008, banii din această taxă au mers la Ministerul Finanţelor, iar destinaţia lor ulterioară - cum au fost folosiţi - nu se cunoaşte. Să vedem însă ce s-a făcut cu banii după ce s-a decis, de ochii lumii, că destinaţia lor trebuie să fie Ministerul Mediului.

SURSĂ DE ÎMBOGĂŢIRE
În subordinea acestui minister funcţionează o extraordinară vacă de muls şi o sursă inepuizabilă de făcut averi: Administraţia Fondului pentru Mediu. Este acea instituţie la care ajung toţi banii care se colectează pentru mediu în România. În 2008, aproape un miliard de lei noi a ajuns la Fondul de Mediu din taxa auto! La cursul de schimb de anul trecut, asta înseamnă peste 300 de milioane de euro! Anul acesta, în primele cinci luni, statul a încasat alte 360 de milioane de lei din aceeaşi taxă, adică peste 90 de milioane de euro. Cum s-au cheltuit cele 400 de milioane de euro intrate în vistieria Fondului pentru Mediu? Am solicitat informaţii oficiale. Să începem cu anul 2009. S-au alocat bani pentru 17 proiecte aprobate între 2006 şi 2008 şi care se află încă în derulare: Centrul pentru colectarea deşeurilor electrice, electronice şi electrocasnice la Piatra-Neamţ, în valoare de 113.556 RON; realizarea staţiei de epurare a apleor uzate, comuna Remetea, judeţul Harghita, în valoare de 3.882.000 RON; programul de educaţie ecologică Ecojunior, desfăşurat la Colegiul Naţional Roman Vodă din Roman, cu o valoare de 7.667 RON; o instalaţie de reducere a emisiilor de CO2 la vopsitoria fabricii din Mioveni Automobile Dacia, proiect în valoare de 15.447.217 RON; înfiinţarea unei staţii de epurare în comuna Cotnari, judeţul Iaşi, în valoare de 1.447.259 RON; desfăşurarea şcolii de ecologie Delta Fest de către Asociaţia Galaterra, proiect în valoare de 218.375 RON; extinderea staţiei de epurare Ştei, judeţul Bihor, investiţie în valoare de 1.114.383 RON; conservarea şi managementul habitatelor din Rezervaţia "Calcarele din Dealul Măgura" Dobrogea, program derulat de Clubul Sporturilor Montane, în valoare 42.065 RON; managementul ariilor protejate din judeţul Satu-Mare, realizat de societatea Carpatin Ardeleană cu 155.150 RON; creşterea conştientizării populaţiei de pe Valea Deznei privind protecţia mediului, realizat la Grupul Şcolar Industrial Sebiş, cu 36.609 RON; amenajare ravenei Ghermăneşti, judeţul Vaslui, proiect în valoare de 300.148 RON; stabilizarea şi consolidarea ravenei la drumul comunal 105 A - satul Laza, comuna Laza, jud. Vaslui cu suma de 183.495 RON; realizarea unei linii de peletizare a deşeurilor lemnoase şi a rumeguşului verde la societatea MetalTrade International Galaţi pentru suma de 896.191 RON; modernizarea sectorului de reciclare a deşeurilor de ambalaje în vederea protejării mediului, realizată de societatea Somplast din Bistriţa pentru suma de 285.691 RON; acţiuni combinate pentru administrarea ariei protejate Peştera Vântului conform planului de management, proiect desfăşurat de Clubul Speologilor Amatori cu 80.663 RON; protecţia Ariei Naturale Balta Suhaia, proiect atribuit Consiliului Local al comunei Suhaia, judeţul Teleorman pentru 30.646 RON; un program de producere şi distribuţie a apei calde menajere cu panouri solare, realiazat la Drobeta Turnu-Severin de firma Flora Sercom SA cu 61.241 RON. Totalul banilor alocaţi este de aproximativ 23 de milioane RON, adică în jur de 6 milioane de euro din 100 de milioane de euro încasaţi.

În 2007, Fondul de Mediu a dat bani pentru 12 proiecte de parcuri. Valoarea totală a proiectelor este de 6 milioane RON (puţin peste 2 milioane de euro). Ce s-a făcut cu restul banilor, până la 400 de milioane de euro? Oficial, ei există în bugetul Fondului pentru Mediu şi "aşteaptă proiecte eligibile pentru a fi absorbiţi". La Fondul pentru Mediu există depuse numai din partea organizaţiilor neguvernamentale mii de proiecte care aşteaptă de ani de zile finanţare şi cărora nici măcar nu li se răspunde. Fondul de Mediu a fost condus până în 2008 de liberalul Mihai Toti, iar acum şef mare este democrat-liberalul Vlad Marcoci. Nici unul din cei doi nu a dorit să discute cu Jurnalul Naţional.