x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Şcoala ţiganilor din care pleacă românii

Şcoala ţiganilor din care pleacă românii

de Ionela Gavriliu    |    27 Apr 2010   •   00:00
Şcoala ţiganilor din care pleacă românii
Sursa foto: Karina Knapek/Jurnalul Naţional



În fiecare dimineaţă, în centrul localităţii Ineu se întâlnesc două autobuze. Unul care duce copiii români la şcoala din Botean, un sat învecinat, şi altul care aduce copiii romi din Ţigănie la şcoala din sat. Acesta este rezultatul a cinci ani de programe şi finanţări consistente de la UE şi de la Ministerul Educaţiei pentru desegregarea romilor.

Cei cinci ani de programe şi de investiţii ce însumează zeci de mii de euro, din fonduri PHARE şi din bani de la Ministerul Educaţiei, destinate integrării romilor din localitatea Ineu, Bihor, au avut următoarele rezultate concrete: românii din şcoală au plecat să înveţe în satele învecinate, profesorii din şcoală sunt în război permanent şi au schimbat 4 directori, iar romii din Ţigănie şi-au îmbogăţit vocabularul cu un nou cuvânt: discriminare.


DIN INTOLERANŢI, PREA TOLERANŢI
În jur de 15 copii aşteaptă, la ora 8:00 dimineaţa, în staţia din centrul Ineului să vină rata. Sunt toţi români sau maghiari, iar părinţii i-au retras de la şcoala din sat. Raluca e clasa a II-a. A făcut clasa I la doi paşi de casă, dar părinţii au decis că i-ar fi mai bine la şcoala din Botean. "Nu era bine la şcoala din Ineu. Mereu gălăgie, dezordine. Nu puteam învăţa. În pauze era cel mai urât. Mă mai îmbrânceau unii copii, îmi vorbeau urât şi mă mai şi băteau", povesteşte timid. Acum se trezeşte la 6:30 în fiecare dimineaţă, aşteaptă autobuzul şi merge 3 kilometri până la Botean. Un alt elev în clasa a VII-a s-a mutat la începutul acestui an şcolar. Îi era teamă că nu va fi suficient de bine pregătit pentru a intra la un liceu bun în Oradea. "Ai mei au vorbit cu directoarea să ia măsuri, să se desfăşoare normal orele la Ineu, dar li s-a răspuns că e treaba lor dacă decid să mă mute". La clasele a V-a şi a VII-a din Botean jumătate din elevi sunt din Ineu.

De fapt, autobuzul românilor se întâlneşte doar în unele dimineţi cu cel al romilor. Asta pentru că, unii şoferi, sătui să meargă în multe dimineţi degeaba până în capătul satului, întorc maşina în centru. Şi mediatorul şcolar, Pavel Covaciu, care mână spre şcoală o ceată considerabilă de copii după ce coboară din autobuz, recunoaşte că sunt plângeri pentru că unii copii fac murdar în autobuze sau vin prea puţini în unele dimineţi. "Dar dacă nu mai vine până în comunitate maşina, romii nu vor mai veni deloc la şcoală", spune Covaciu.
"TREBUIE SĂ-I ŢINEM LA ŞCOALĂ CĂ MAJORITATEA SUNT ROMI ŞI RĂMÂNEM FĂRĂ OBIECTUL ACTIVITĂŢII"
Dacă vrei să intri în şcoala de la Ineu, nu-ţi trebuie neapărat aprobarea directoarei sau a Inspectoratului Şcolar. De la poartă, doi lideri ai romilor ne avertizează "să nu venim iar cu discriminarea", iar în 5 minute cheamă întăriri alţi 20 de romi. Apariţia primarului linişteşte spiritele, dar scena continuă şi în biroul directoarei, unde liderii intră fără să ceară permisiunea şi fără să bată la uşă, cerând explicaţii.

Pe unul din pereţii şcolii e scris un citat al lui Platon: "Educaţia e cel mai de preţ lucru". Asta or fi avut în minte şi reprezentanţii şcolii atunci când au aplicat pentru proiectul PHARE 2005 "Acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate", proiect ce-şi propunea desegregarea claselor şi atragerea unui număr cât mai mare de copii romi la şcoală. Cu alte cuvinte, ordinul 1540/2007 al Ministerului Educaţiei prevede formarea claselor mixte, interzicerea separării romilor în clase speciale. Fondurile alocate prin proiectul european celor 10 şcoli din judeţul Bihor au fost de 600 000 de euro.

Singura clasă în care te simţi ca la şcoală, cu prezenţă rezonabilă şi activitate intensă, este clasa I cu predare în limba romani unde este învăţător Ionel Cordovan, coordonatorul proiectului la Ineu. Clasele cu predare în limba maternă nu sunt considerate o formă de segregare.

În sala de clasă frumos mobilată sunt 14 puşti cu ochi iscoditori. Învaţă matematică, numărând pe degete, atunci când sunt în impas. Ies la tablă pe rând şi fac adunările rapid. "Cât plus doi face şapte?". Paisprezece mâini se ridică, unii mai grăbiţi spun deja răspunsul. "Panj", adică cinci. Învăţătorul îi ajută şi cu beţişoare, iar copiii pricep imediat cum stă treaba cu adunarea. "Mişto, bravo", îi încurajează de fiecare dată când răspund corect.

Pe măsură ce intri la clase mai mari, atmosfera se schimbă şi numărul elevilor devine tot mai mic. Pe holuri, deşi s-a sunat, sunt încă elevi care stau de vorbă. Deşi romii sunt acum majoritari în şcoală, diferenţa nu se vede la clasă. Majoritatea celor prezenţi e alcătuită din puţinii elevi români şi maghiari care nu s-au mutat la şcoala din Botean, satul învecinat.

La clasa a VII-a, de exemplu, din 20 de elevi, doar 8 sunt la oră. Jumătate, romi. Unul scrie de-a curmezişul caietului, alţi doi fac atmosferă. Mediatorul şcolar e depăşit de situaţie. "Ar trebui să fie în continuare stimulaţi copiii, cum au fost prin acel program care le asigura o masă după şcoală. Că altfel nu ai cum să-i ţii la şcoală. Părinţii nu se ocupă de elevi, de aceea avem această situaţie", explică.

Profesorul Florian Ioncio spune că elevii romi care vin totuşi la orele dumnealui sunt "prezenţi doar cu trupul". "Mai sus de adunare nu pot să lucrez cu ei. Doar vreo trei mai scriu şi la tablă. Îi laud, le dau note mai mari, le dau 5 din bunăvoinţă, doar-doar îi stimulez. Sunt diriginte la clasa a opta. Fetele deja nu mai vin din a şasea, a şaptea. Mulţi promovează prin bunăvoinţa profesorilor", spune profesorul Ioncio, în timp ce pe lângă ei intră alţi elevi întârziaţi.

Directoarea şcolii, Mariana Baicu, recunoaşte că orele nu se desfăşoară cum trebuie, iar prezenţa e foarte mică. "Elevii romi nu trebuie timoraţi, că nu mai vin la şcoală apoi.  Trebuie să-i ţinem la şcoală, că majoritatea sunt romi şi altfel am rămâne fără obiectul activităţii. Nu am cunoştinţă că unii profesori le-ar falsifica notele. Ştiu că dirigintele îi mai aduce la şcoală, face ceva cu ei şi îi trece clasa. Gradul de promovabilitate la Ineu este puţin peste jumătate", precizează directoarea. Profesoara Ioana Constantin precizează că unii dintre elevii români rămaşi la Ineu "s-au ţigănizat", lipsesc de la ore, nu-şi mai fac temele.

Unul dintre foştii directori ai şcolii, prof. Liviu Gurău, spune că nu înţelege de ce tot apar discuţii despre situaţia de la şcoală. "A fost Curtea de Conturi în control, au fost şi de la Ministerul Educaţiei. Nu s-a găsit nimic în neregulă. E drept că înainte de a începe aceste programe, copiii români nu plecau din şcoală, dar nu s-a înţeles foarte bine care era ideea", consideră acesta.

Primarul Dumitru Togor recunoaşte că iniţiativa de desegregare a adus nemulţumiri din partea unor părinţi şi profesori. "Dar problema se rezolvă natural. Anul acesta, din 60 de copii înscrişi în clasa I, 50 sunt romi. Într-a întâia sunt trei clase: una mixtă, una de romi cu predare în română şi una de romi cu predare în romani. Îi aducem la şcoală cu autobuzul, ca să prevenim abandonul", explică primarul.  

În Ineu sunt 4300 de locuitori, dintre care 1 600 de romi. 60% din copiii din comună sunt de etnie romă. La primărie figurează 322 de dosare de ajutor social.  


PROFESOARĂ LA ŞCOALA DIN INEU: "AICI SE TOARNĂ BANI CA ÎNTR-O GĂLEATĂ SPARTĂ"
Pentru ca romii din Ineu să fie atraşi la şcoală şi să li se asigure condiţii, au fost făcute mai multe investiţii în infrastructură şi în activităţi. Sala de sport a fost renovată, toaletele au fost reconstruite. Cele 8 toalete, care au costat peste 2 miliarde jumătate de lei vechi, nu sunt gata nici în ziua de azi, deşi termenul de dare în folosinţă a trecut din februarie. De la Inspectorat ni se spune că vor fi gata în 20 de zile, în vreme ce primarul spune că, cel mai probabil, la vară. Banii din cadrul proiectului PHARE s-au dus pe mobilier, deşi multe din clasele de la Ineu au băncile rupte şi mâzgălite, pe reviste, ghiduri, instrumente muzicale, excursii şi alte activităţi.

Tot pentru sprijinirea romilor au fost înfiinţate grupe remediale, unde 45 de copii din ciclul primar rămâneau încă 3 ore după şcoală şi-şi făceau temele. O masă era inclusă. Grădiniţa de vară a fost un alt proiect, prin care se atrăgeau şi se pregăteau copiii romi pentru clasa I.

Programul " A doua şansă" urmărea să aducă la şcoală tinerii care au trecut de vârsta şcolarizării şi care nu au fost la şcoală niciodată sau au abandonat-o.
PE HÂRTIE, VESELIE. ÎN PRACTICĂ, DEZASTRU
Profesoarele Ioana Constantin şi Florina Toma de la şcoala din Ineu sunt considerate oile negre ale comunităţii. Au sesizat în nenumărate rânduri Inspectoratul Judeţean şi Ministerul Educaţiei cu privire la neregulile din şcoală, dar nu s-au ales decât cu ameninţările primarului şi cu câteva palme de la părinţii de copii romi. Profesoarele susţin că toate programele destinate îmbunătăţirii situaţiei copiilor romi au fost făcute de ochii lumii, iar rezultatul se vede, prin haosul din şcoală şi exodul elevilor români şi maghiari. Drept argumente, Toma ne arată caietele cu prezenţa la grădiniţă de la grupele de copii romi, din 2008 şi 2009, iar numărul lor e, în medie, de 3-4 pe zi. "Eu pot face ore unde sunt profesoară, nu în clasele unde sunt jandarm, profesor de sprijin sau altceva", explică Ioana Constantin. Profesoara de limba română Floriana Toma spune că la clasa a V-a abia reuşeşte să scrie două-trei fraze cu elevii la tablă, dar că i s-a pus să încerce să-i treacă, altfel va fi sancţionată pentru discriminare. "Noi n-am văzut niciodată că s-ar face ceva la  ?A doua şansă¡±, nu îi vedem prin şcoală, iar când îl întrebăm pe profesorul Cordovan, ne zice că e treaba lui unde şi când face. Când li se dă bursa socială, vin la şcoală mamele copiilor, bat din clasă în clasă cu câte 5-6 copii după ele şi întreabă de unde îşi pot lua banii. Dar, când vreau să le spun că fiul lor s-a bătut în pauză, sau nu-şi face temele, sau nu vine la şcoală, spun că îi discriminăm şi să lăsam asta". Cele două profesoare au fost pentru o scurtă perioadă director şi director adjunct în şcoală, şi atunci au putut constata alte nereguli. "Profesorii îşi pontează ore suplimentare la programul ? A doua şansă¡±şi iau bani pe aceste ore", susţin profesoarele. Mai mult, acestea spun că din iunie 2009 nu ştiu să se mai fi ţinut cursurile la acest program, iar unii romi sunt chiar îndemnaţi să abandoneze şcoala, pentru că li se spune că pot termina mai repede, la "A doua Şansă", şi pot şi munci între timp. Aşa că n-are rost să-şi bată capul să vină la zi.  


LA ŞCOALĂ, DAR NU ŞTIU SĂ SCRIE
Pentru a vedea impactul programelor derulate pentru romi, după trei ani de investiţii susţinute la Ineu, am mers în comunitatea romă de la marginea localităţii. Pe două uliţe desfundate, pe care primarul se laudă că le-a acoperit cu pietriş, singurele neasflatate din tot satul, se înşiruie casele sărăcăcioase şi dezordonate ale romilor. Au două magazine pe uliţa principală şi o biserică unde tatăl învăţătorului Ionel Cordovan e pastor. Deşi la ora respectivă la şcoală se desfăşoară orele, copii de toate vârstele sunt pe uliţă sau stau la poartă pe băncuţe. Fiecare are o scuză pentru care n-a putut ajunge azi la şcoală. "Am 4 copii, 4 fete şi toate sunt la şcoală", se laudă o femei tânără. Înscrise doar, că din curte ies copiii, unul câte unul, semn că fetiţele nu frecventează cursurile, ci ajută pe lângă casă sau se pregătesc de măritiş. Un alt puşti se fâstâceşte tot când e pus să scrie şi el o propoziţie simplă. Zice că e în clasa a treia. "Ştii să scrii?", îl întreabă, în romani, mediatorul şcolar. Copilul dă din cap că nu. Bărbatul îl doseşte după alţi copii veniţi să caşte gura.

Din cei maturi, abia se găsesc vreo doi care să spună că au urmat programul prezentat ca un succes al şcolii de la Ineu, "A doua Şansă". Augustin vorbeşte frumos şi scrie citeţ că ne doreşte sănătate şi numai bine. Are 31 de ani şi n-are serviciu. Marin are 26 de ani şi a reuşit să meargă şi el un an la şcoala pentru oameni mari. Făcuse 7 clase şi voia să aibă măcar gimnaziul terminat. Dar droaia de copii cu care şi-a mărit familia, cinci la număr, nu l-a mai lăsat să continue.


ŞANSA DOAR CU NUMELE
La programul "A doua şansă" care se desfăşoară, conform coordonatorului de program Ionel Cordovan, de trei ori pe săptămână după-amiaza, s-au adunat, în ziua vizitei anunţate a "Jurnalului Naţional", 8 persoane. Profesoara Mariana Meze le predă cultură civică şi dirigenţie. Toţi cursanţii au caiete noi, iar profesoara le dă pixuri. Li se înmânează nişte fişe pe care trebuie să le completeze cu răspunsurile privind responsabilităţile pe care le au în familie, la serviciu şi în societate. "Eu aduc banii în casă. Asta e responsabilitatea mea", spune un tânăr obosit. Profesoara notează răspunsul pe tablă cu litere de tipar ca să înţeleagă toată lumea. Un alt tânăr pictează literele de pe tablă, fără să înţeleagă ce înseamnă. "Ce responsabilităţi are femeia romă?", urmează întrebările. Camelia spune că trebuie să aibă grijă de copii. "Mai sunt şi excepţii, când muncesc. Rar", adaugă. Iar la locul de muncă ce reguli trebuie respectate? "Aia care muncesc", râde Augustin, tânărul de 31 de ani ceva mai dezgheţat.  Atmosfera e moartă.

Cei care urmează aceste cursuri au între 20 şi 35 de ani. Unul spune că s-a lăsat convins să urmeze aceste cursuri pentru că ştie că şi "Copilul de Aur" şi-a terminat şcoala la "Şansa a Doua". După fiecare an, vor primi diplome de absolvire a unui modul. Până acum, la ciclul secundar nu a absolvit nicio promoţie, doar la cel primar sunt 6. Azi vor sta vreo două ore la şcoală, după cum spune profesoara, pentru că nu se pot concentra mai mult. Asta în vreme ce Cordovan susţine că vor sta până la ora 20:00, căci profesorilor le convine să li se pună 4-5 ore pe zi, ca să nu vină de mai multe ori pe săptămână. Directoarea şcolii adaugă că la acest program sunt înscrise 14 persoane, iar costul standard, pe elev, plătit anual de minister, este de 2168 RON. "Mulţi vin la aceste cursuri pentru că vor permis de conducere, asta îi stimulează", spune Baicu.  
"NU MUTĂM MUNŢII DIN LOC"
Conform reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ) Bihor, la Ineu s-au desfăşurat controale pe parcursul desfăşurării programelor PHARE. Gheorghe Nan a făcut controale la "A doua şansă", ciclul primar. "Neanunţate, bineînţeles. E drept că prezenţa era fluctuantă. Mereu găseam nereguli, dar scopul acestor controale este de a-i consilia să-şi atingă activităţile. Controlam mai ales dacă activităţile descrise în proiect corespundeau cu bugetul aferent. Vina pentru situaţia de la Ineu a fost că acolo, spre deosebire de celalalte nouă şcoli implicate în proiect în judeţul Bihor, nu a existat transparenţă. Directorii au creat disensiuni", cred reprezentanţii Inspectoratului.

"Credem că, în mare, proiectul nostru şi-a atins scopul", afirmă Liliana Antonescu, coordonatorul de proiect de la IŞJ Bihor. Scopul era să aducem copiii la şcoală, să beneficieze de anumite facilităţi, să-i atragem. Le-am oferit şi un pachet cu un set de instrumente muzicale pentru fiecare şcoală de 5813 RON fiecare. Un rezultat concret a fost când ni s-a spus că după mulţi ani avea în sfârşit 3 copii romi la clasa a VIII-a. Nu mutăm munţii din loc, dar am făcut ceva pentru ei".  


"NU MERITĂ? MERITĂ!"
De la Ministerul Educaţiei, Direcţia Generală de Învăţământ în Limbile Minorităţilor, se vede partea plină a paharului. Inspectorul Gheorghe Sarău susţine că în România s-a realizat "ceva mai mult, chiar foarte mult" în materie de integrare a romilor. Programele PHARE şi alte proiecte guvernamentale pentru romi au fost incluse în Deceniul de Incluziune a Romilor, o strategie europenă ce va ţine până în 2015. "Uneori puţinul se vede mult", explică el de ce situaţiile negative sunt mai pregnante decât realizările. "Nu credeţi că merită pentru cei care sunt salvaţi? Merită!", adaugă Sarău.

"Ministerul nu se preocupă local, noi nu încurajăm plângerile de jos. Să rezolve cu comunitatea, cu inspectoratul, cu şcoala respectivă. Noi creionăm, avem viziune, gândim strategii, monitorizăm la macroscară. În februarie 2009 s-au încheiat programele PHARE şi deja ne gândim la fondurile structurale. Cu programul "A doua şansă" am avut mare succes, pentru că metodologia e foarte flexibilă şi, într-un an, cursanţii pot absolvi doi. Anual, pe ţară am avut între 6800 şi 8900 de absolvenţi ai acestui program pe ambele cicluri", spune Sarău.

Conform Ministerului Educaţiei, în Bihor au fost implicaţi 82 de tineri în programul "A doua şansă", 515 copii în programul de după masă, 250 de cadre didactice şi 450 de părinţi pe întreg programul "Acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate". În revista dedicată proiectului apar fotografii de la Ineu unde beneficiari ai grupelor remediale, de exemplu, nu sunt copii romi, ci copiii români ai unor cadre didactice.


FONDURI OBŢINUTE PE SPINAREA ŢIGANILOR
Încă din 2001 conducătorii localităţii şi ONG-urile au fost preocupaţi de problema ţigănească, ca dovadă, în 2001-2002 s-a desfăşurat un proiect-fantomă de către fundaţia Marina. Cu fonduri PHARE s-a înfiinţat un centru de consiliere şi sprinjin pentru romi chiar în curtea Primăriei Ineu. Un scurt sondaj prin comunitatea romă arată că n-a ajuns picior de ţigan acolo pentru consiliere juridică, psihologică sau asistenţă medicală cum se laudă fundaţia pe site. Întrebat de valoarea totală a proiectului derulat şi despre activităţile desfăşurate, preşedintele asociaţiei, dr. Mihai Marina a închis telefonul. Actualul primar al Ineului spune că, din câte a auzit de la oameni, centrul nu a funcţionat vreodată. "Au adus cică nişte mobilă acolo, dar au luat-o înapoi. Acum ţinem vesela pentru pomeni şi arhiva primăriei acolo", explică primarul. Fostul primar, Radu Matei, cel care avea mandat în perioada derulării "proiectului", spune că Primăria doar le-a pus un spaţiu la dispoziţie, dar nu ştie ce valoare a avut proiectul şi ce se întâmpla acolo. "Mai venea câte cineva de două-trei ori pe săptămănă, parcă timp de un an, şi îi consiliau să-şi facă acte. Şi pe planificare familială. Mai multe nu ştiu să vă spun", precizează fostul primar.

×
Subiecte în articol: special