Sfantul de la Sambata de Sus

Avea doar putin peste 30 de ani si era deja slavit ca un sfant in viata. Mii de credinciosi asaltau Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus (Fagaras), unde Parintele Arsenie Boca era staret, pentru a-i cere cuvant de folos.

Ortodocsii, mai cu seama cei din Ardeal, cred ca Parintele Arsenie era vizionar si facea minuni.

CALUGARUL REVOLUTIONAR. Popularitatea Parintelui Arsenie Boca a pus pe jar regimul comunist. Calugarul care alterna tacerile prapastioase si cu vorbele memorabile putea declansa oricand o razmerita. In dosarul sau de urmarire informativa intocmit de Securitate scrie: "(...) Boca Arsenie are o influenta foarte mare asupra credinciosilor, practicand in masa misticismul religios. (...) Calugarul Boca Arsenie, cu ocazia marturisirilor ce le face diferitelor persoane, ii indeamna sa creada mai departe in Dumnezeu si sa duca lupta impotriva celor fara Dumnezeu, adica impotriva comunistilor".

Securitatea avea informatii ca Parintele Arsenie ii ajuta pe partizanii din Muntii Fagarasului, dar nu a reusit sa dovedeasca nimic. Autoritatile s-au mai calmat cand a fost mutat la Manastirea Prislop (Hateg). Dar multimea a inceput sa-l caute si acolo.

Parintele si-a vandut casa parinteasca, pentru a repara si imbunatati manastirea. In ianuarie 1951 a fost arestat pentru ca il adapostise un timp pe calugarul Leonida Plamedeala (astazi, IPS Mitropolit al Ardealului), care era condamnat in lipsa la sapte ani de inchisoare politica. Parintele Arsenie a fost condamnat la doi ani de inchisoare, pe care i-a executat, parte din ei la Canal.

MANASTIRE DESFIINTATA. Intors din inchisoare, Parintele Arsenie a continuat sa-si duca munca duhovniceasca si sa sprijine rezistenta anticomunista. Securitatea a recrutat informatori in manastire si printre cunoscutii sai. In noiembrie 1955 a fost arestat din nou, de aceasta data impreuna cu maica Zamfira, stareta de la Prislop. Dupa cateva luni, au fost amandoi eliberati, caci nu a fost gasita nici o proba contra lor. Nu a mai durat mult si, in 1959, comunistii au desfiintat Manastirea Prislop, considerata un posibil focar "contrarevolutionar", iar parintele si stareta au fost nevoiti sa se mute in Bucuresti. Sfintia Sa si-a ras barba si a lepadat rasa monahala, dar a continuat sa fie calugar in lume. Era prudent si isi batea joc de provocatorii Securitatii, care incercau sa-i afle opiniile politice. O parte din credinciosi au fost dezamagiti, inchipuindu-si ca parintele s-a casatorit si si-a pierdut astfel sfintenia. Cei mai intelepti insa au inteles tactica sa si au format in jurul lui un curent de rezistenta subterana. Din nefericire, Parintele Arsenie nu a mai fost lasat sa se intoarca in manastire. Sfintia Sa si-a castigat existenta pictand icoane si biserici, cu un har egal cu acela de duhovnic.

Minunile parintelui aflate de Securitate

Chiar si Securitatea comunista era convinsa ca acest om este unul cu insusiri exceptionale. Fapt pentru care l-a supravegheat pana a murit. In dosarul sau, codificat "Pictorul", exista un raport al Directiei Regionale Sibiu a Securitatii, in care se arata: "DRSS detine informatii ca dupa intoarcerea calugarului Boca Arsenie de la Canalul Dunare - Marea Neagra la Prislop, multi locuitori din comunele apropiate vin la el pentru a se vindeca de diferite boli". In continuare, ofiterul de securitate povesteste cum "fata oloaga a padurarului Bucur din comuna Sugag" a inceput sa mearga dupa ce a vazut-o parintele Arsenie. De asemenea, Niculaie Chira, din Sasciori, si-a dus fata bolnava de tuberculoza la Parintele Arsenie pentru a o vindeca. Erau doar doua exemple date de Securitate.

CV

Arsenie Boca

• 29 septembrie 1910, se naste in comuna Vata de Sus - Hunedoara, sub numele de Boca Zian Valeriu.
• 1933 - absolva Facultatea de Teologie din Sibiu.
• 1938 - licentiat al Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti.
• 1939 - se calugareste, sub numele Arsenie, la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus - Fagaras.
• 1941 - este hirotonit preot; devine staret la Manastirea Brancoveanu Devine cel mai cautat duhovnic din Ardeal.
• 1948 - este numit duhovnicul Manastirii de maici de la Prislop - Hateg.
• 1951 - este arestat pentru ca nu l-a denuntat pe un fugar condamnat politic, nimeni altul decat viitorul Mitropolit al Ardealului, IPS Antonie Plamadeala.
• 1953 - este eliberat din inchisoare.
• 1955-1956 - intemnitat din nou.
• 1959 - este silit sa se mute la Bucuresti, dupa ce Manastirea Prislop a fost desfiintata.
• Pana in 1967, lucreaza in atelierele de pictura ale Patriarhiei, apoi devine pictor particular de biserici.
• 22 noiembrie 1989 - moare la Sinaia.

  ---

  CONTINUARE: Pictorul de suflete