PERICOL ● Bolnavii de cancer din Gorj, în mijlocul unui iminent focar de ciumă
Renovarea secţiei de oncologie, adăpostită de o clădire de secol al XIX-lea, este pasată între Ministerul Sănătăţii şi Consiliul Judeţean Gorj. Bolnavii sunt spitalizaţi şi trataţi printre şobolani, aparatură ruginită, ace şi perfuzoare folosite, abandonate pe holurile spitalului.


Acesta e "tratamentul" ce-i aşteaptă pe gorjenii care, după o viaţă de muncă şi contribuţii lunare la bugetul pentru sănătate, sînt condamnaţi de celulele canceroase (care se află în stare latentă, în fiecare dintre noi) care le învinge sistemul imunitar şi le pune stăpînire pe organism. Ei ajung la Secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean Tîrgu-Jiu, într-o clădire insalubră, cu pereţi coşcoviţi, wc-uri sparte de bolnavi, ca să nu dea peste ei atunci cînd se înfundă bătrîna canalizare. Tavane şi sobe sparte, prin care intră, ca la ei acasă, şobolanii, prin ai căror purici se transmite ciuma la om... Iar dacă cineva crede că acest pericol iminent ar putea fi stopat cu şoricioaică se înşală, pentru că, aşa cum s-a dovedit în istorie, pandemiile de ciumă s-au declanşat în momentul morţii şobolanilor, cînd puricii acestora au fost nevoiţi să-şi schimbe "gazdele", trecînd la oameni.


"COPILUL" CU TREI MOAŞE… La începutul anului 2003, spitalele judeţene au fost trecute din domeniul privat al statului în domeniul public al administraţiilor judeţene. Acestea beneficiază acum de triplă finanţare. Primesc bani de la casele de sănătate pentru servicii medicale, de la Ministerul Sănătăţii pentru programe de sănătate şi aparatură, iar clădirile – atenţie! – sînt finanţate din două surse. Potrivit Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, de la bugetul de stat se asigură investiţii legate de construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în execuţie (…), modernizarea, transformarea şi extinderea construcţiilor existente, precum şi efectuarea de reparaţii capitale, iar bugetele locale participă la finanţarea unor cheltuieli de întreţinere, gospodărire, reparaţii, consolidare, extindere şi modernizare a unităţilor sanitare publice, de interes judeţean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale.


"BANII AU RĂMAS LA MINISTER..." Se pare că bolnavii din Secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean Tîrgu-Jiu au fost lăsaţi de toţi "finanţatorii" în coada listei, la capitolul "şi alţii", pentru că, de cîte ori am întrebat despre renovarea spitalelor, ni s-au dat exemple despre celelalte secţii unde s-au făcut investiţii. Preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Ion Călinoiu, ne-a declarat că atunci cînd instituţia pe care o conduce a preluat de la Ministerul Sănătăţii spitalul judeţean nu a preluat şi fondurile pe care să i le aloce, dar a găsit totuşi bani pentru destule lucrări: "Banii au rămas la minister, iar lucrările s-au mutat la noi, nu total, dar poate tocmai acesta e motivul pentru care aruncăm de la unii la alţii, pentru că şi noi, şi ministerul ar trebui să alocăm fonduri, în limita bugetului, cum spune legea. Pentru secţia de oncologie am alocat în acest an bani, pentru modernizarea fostului spaţiu în care a funcţionat neurologia, iar cînd lucrările se vor termina bolnavii vor fi mutaţi acolo. Consiliul Judeţean nu poate fi însă acuzat de situaţia bolnavilor de la Oncologie, care stau, într-adevăr, de mulţi ani în aceste condiţii. În primul rînd, pentru că noi avem în administrare abia din 2003 clădirile spitalului judeţean, iar administraţia spitalului stabileşte şi în prezent ordinea în care sînt modernizate secţiile, în limita bugetului strîns de la Consiliul Judeţean şi de la Ministerul Sănătăţii".


"NORMAL, SECŢIA TREBUIA ÎNCHISĂ" Potrivit Legii 270/2003: "Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare atunci cînd se constată abateri grave de la normele sanitare în unităţile spitaliceşti, concomitent cu retragerea acreditării", dar, cu toate astea, Secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean Tîrgu-Jiu continuă să funcţioneze. Şefa secţiei, Mariana Găvănescu, ne-a declarat totuşi că în mod normal ar fi trebuit închisă: "Corect ar fi să nu mai intrăm în secţie nici noi, cadrele medicale, nici bolnavii, dar nu avem altă soluţie. Sunt găuri peste tot, pereţii cad, sunt şobolani, arată atît de rău secţia, încît bolnavii refuză de multe ori internarea, preferînd tratamentul ambulatoriu. Vin la noi oameni din cele mai îndepărtate colţuri ale judeţului, dar, cît ar fi ei de învăţaţi cu condiţiile de viaţă grea şi sărăcie, tot se îngrozesc de ce văd la noi".

La rîndul lor, bolnavii ne-au povestit cum colcăie şobolanii prin gurile sparte ale sobelor, prin gura podului care dă la wc, prin găurile din pereţi. Unul dintre ei chiar ne-a spus cum un coleg de cameră s-a trezit noaptea muşcat de o rozătoare în timp ce dormea în pat: "Vin şobolanii peste noi sînt peste tot, chiar şi în camere, să ne mănînce mîncarea din sertare, iar un coleg a fost muşcat noaptea de ureche. Asta primim după zeci de ani de contribuţii la sănătate. Am muncit 37 de ani, iar acum mă lupt cu un cancer de colon de 12 ani, în condiţiile astea, pe care le vedeţi. Se tot spune, în fiecare an, că ne mută în partea ailaltă, după ce renovează unde a fost neurologia, dar mi-e că mor şi nu mai văd asta".


CULMEA MUTATULUI. Bolnavii de la oncologie aşteaptă de ani de zile modernizarea fostei secţii de neurologie, care a funcţionat într-o clădire alăturată, deşi s-au săturat să se uite pe geam la vechea clădire, la care s-au scos ferestrele de ceva timp. După care nu s-a mai întîmplat nimic. De la directorul economic al Spitalului Judeţean Gorj, Dorin Vîrjan, am aflat cu stupoare că, în anii viitori, la Spitalul 700, corp de clădire mai nou, în care funcţionează o mare parte din secţiile Spitalului Judeţean, Ministerul Sănătăţii va construi o nouă aripă, cu 250 de paturi, unde să fie mutaţi bolnavii din toate secţiile de la Spitalul 1 (de la Pasarelă, cum îl ştiu localnicii). Culmea este că se va întîmpla abia de acum înainte, după ce a fost modernizată secţia de psihiatrie de către minister şi cea de dermato-venerice de Consiliul Judeţean, iar anul acesta ar urma, într-o opinie optimistă, secţia de oncologie. Cu alte cuvinte, după ce modernizează secţiile, mută bolnavii. E drept că cele patru clădiri ale Spitalului 1 au peste 150 de ani şi una este chiar declarată monument istoric, dar ca să bagi bani în ele şi apoi să le închizi e de-a dreptul strigător la cer.

De parcă toate problemele de mai sus n-ar fi de ajuns, am mers în secţie să vedem dacă tot ce ne-au auzit urechile este adevărat, că tot nu era şefa de gardă. Am găsit seringi şi perfuzoare folosite pentru bolnavii de cancer aruncate pe jos, în hol, la-ndemîna chiar şi a copiilor care puteau veni în vizită, pansamente şi sticluţe folosite, iar curăţenia, în măsura în care se poate face într-o astfel de clădire, lăsa foarte mult de dorit. Am revenit în secţie cînd prezenţa şefei le-a responsabilizat mai bine pe asistente şi infirmiere, dar am plecat cu un sentiment de adîncă mîhnire. Un bolnav tînăr, căruia i-a căzut deja părul din cauza chimioterapiei, se tînguia pe holuri: "Mă doare, faceţi-mi ceva să-mi treacă... De ce mă ţineţi aici dacă nu mă vindecaţi?...". Iar asistenta i-a răspuns cu o evidentă detaşare profesională: "Ce să-ţi facă, măi? Ăsta-i tratamentu’ pe care-l primim, atît am voie să-ţi fac". Dure, dar reale vorbele asistentei în faţa unei boli pentru care nu s-a găsit antidotul. Am putea însă, dacă nu putem să-i salvăm pe aceşti oameni, măcar să le respectăm suferinţa, să nu-i jignim cu vorbele şi faptele noastre şi să-i ajutăm să-şi ducă ultimele zile cu demnitate, în nişte condiţii omeneşti. Pentru că, să nu uităm, celula canceroasă zace în fiecare dintre noi şi numai Dumnezeu ştie care urmăm la rînd...

"Moartea neagră", cum mai e denumită ciuma, a ajuns să suprime, numai în perioada 1348-1353, un sfert din populaţia Europei, adică 25 de milioane de vieţi. Foarte grav e faptul că ciuma nu poate fi declarată dispărută, pentru că este o boală infecţioasă deosebit de contagioasă, produsă de bacteria Yersinia pestis, iar şobolanii de astăzi sînt purtătorii ei. Ultimele cazuri de ciumă au apărut în zonele sărace ale lumii, unde mizeria şi şobolanii sînt la ei acasă. Astfel de cazuri au fost semnalate în anul 1995, în India. În prezent există antibiotice pentru tratarea ciumei, dar problema e că, după cum declara medicul Sorin Oprescu, nici oamenii şi nici medicii nu sînt pregătiţi, simptomele bolii putînd fi confundate cu cele ale răcelii sau gripei, dar aceasta duce la moarte în cîteva zile.