Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Foştii proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv de regimul comunist solicită despăgubiri totale de 21 miliarde de euro, conform ultimei estimări realizate de Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP).
Statul s-a trezit asaltat de cereri de despăgubire. În 2004 se estima că totalul cererilor care urmează să fie înaintate este de 4 miliarde de euro, iar soluţia găsită a fost înfiinţarea Fondului Proprietatea, care să aibă drept capital această sumă. Acum cererile au ajuns la 21 miliarde de euro. Or, pentru un stat membru al Uniunii Europene, care are înscris în Constituţie că "proprietatea este garantată", asta s-a transformat într-o corvoadă, deoarece atunci când se vor termina acţiunile emise la Fondul Proprietatea, România va trebui să dea bani de altundeva. Ceasul ticăie rapid pentru Guvernul Boc, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a cerut României să rezolve situaţia despăgubirilor în următoarele 18 luni, ţinând cont că mecanismele actuale nu sunt funcţionale. Este de aşteptat ca nu toată această sumă să fie recunoscută în justiţie, dar pentru autorităţi este deja foarte clar că valoarea totală a despăgubirilor va depăşi suma alocată la Fondul Proprietatea. Motiv pentru care a început să caute soluţii pentru a se debarasa de povară. Statul ar putea plafona despăgubirile care pot fi acordate foştilor proprietari deposedaţi de regimul comunist, potrivit unor surse oficiale citate de Mediafax. "Chiar CEDO se pare că a sugerat o limitare a sumelor care pot fi plătite, în cazul în care actualele estimări ale ANRP, de 21 miliarde de euro, faţă de 4 miliarde de euro, cât s-a calculat în 2004, sunt corecte", au declarat surse oficiale. "Situaţia nu se poate rezolva şi nici nu trebuie rezolvată. Nu trebuie să condamnăm generaţia actuală, pentru că nişte tâmpiţi din trecut au făcut ce-au făcut. CEDO s-a plictisit să judece aceeaşi speţă în diverse variante, aşa că ne-a pus pe noi să rezolvăm problema. România nu face ea acum 21 miliarde de euro. Nu se poate face decât cum au făcut ungurii: despăgubiri simbolice. FP nu e decât o nouă naţionalizare, şi nici măcar pentru stat, ci pentru nişte privaţi. Pe România nu poate nimeni să o dea afară din România", ne-a declarat analistul Ilie Şerbănescu, fost ministru al Reformei.
Opinia lui Şerbănescu este împărtăşită şi de Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului pentru Economie Aplicată (GEA). "Fondul Proprietatea a fost o abordare greşită din start, nici nu trebuia să existe. Ungaria a acordat 200.000 de euro, iar restul în titluri de stat. Dar nici titlurile de stat nu sunt o soluţie pentru România, deoarece statul ar acumula datorii foarte mari. Asta este, avem o ţară de despăgubiri. Mă îndoiesc că ar fi avut bunuri în valoare de 21 de miliarde înainte de naţionalizare. După părerea mea, FP nu trebuia să existe. Acum practic e o companie privată ce poate să dea şi faliment", spune Voinea.
O rezolvare va trebui găsită însă şi încă destul de rapid. La 12 octombrie, CEDO a decis că statul român va fi obligat ca în maximum 18 luni să schimbe legislaţia privind despăgubirile acordate în cazul imobilelor naţionalizate, după ce judecătorii Curţii au stabilit că modul în care sunt în prezent despăgubiţi foştii proprietari nu este eficient, cauzele similare de la Curte fiind suspendate. Instanţa de la Strasbourg a decis în cele două cauze-pilot privind retrocedările imobilelor naţionalizate - Atanasiu şi Poenaru, respectiv Solon - că statul român a încălcat articolul 1 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, respectiv nepunerea în aplicare a unei hotărâri definitive date de instanţă, şi a obligat autorităţile ca în termen de 18 luni să ia "măsuri concrete pentru a asigura respectarea articolelor 6 şi 1 din Convenţie". Curtea recomanda de urgenţă "proceduri simplificate şi eficiente, bazate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, care să menţină echilibrul intereselor aflate în joc".
Statul are o mare problemă în acest moment, deoarece a acordat despăgubiri la peste 4.000 de acţionari în valoare totală de circa 2 miliarde de euro. Structura acţionariatului la 22 septembrie, prezentată pe site-ul instituţiei, arată că statul a ajuns minoritar, Ministerul Finanţelor având acum 44,71% din acţiuni, în vreme ce persoanele juridice acontează 16,13%, iar persoanele fizice alţi 39,15%. Ceea ce înseamnă că statul mai poate acorda despăgubiri de circa 2 miliarde de euro, o zecime din cererile pentru despăgubiri. Iniţial, când ministru al Economiei şi Finanţelor era Varujan Vosganian, despăgubirile în sume mai mari de 500.000 de euro se făceau automat în acţiuni. Cum a venit criza, statul a rămas fără bani. Aşa că din vara acestui an, prin Ordonanţa de Urgenţă 62/30 iunie 2010, inclusiv plata despăgubirilor sub jumătate de milion de dolari se face automat în acţiuni la FP în viitorii doi ani.
Astfel, statul a limitat în acest an despăgubirile pentru daune morale acordate prin Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Ordonanţa de modificare a legii a fost atacată la Curtea Constituţională, care la 21 octombrie a decis că este neconstituţională, alături de articolul 5 din Legea 221/2009. În motivarea acestei decizii, judecătorii Curţii Constituţionale arătau că acordarea de despăgubiri pentru daunele morale suferite de foştii deţinuţi politici încalcă Constituţia, care spune că în statul de drept dreptatea este valoare supremă.
Guvernul a înfiinţat Fondul Proprietatea în 2005 ca o societate de investiţii de tip închis, cu un capital de aproximativ 4 miliarde de euro, creată cu scopul despăgubirii persoanelor ale căror proprietăţi au fost confiscate abuziv de statul comunist şi sunt imposibil de retrocedat în natură.
"Fondul Proprietatea nu mai poate fi modificat, acolo deja peste 50% a trecut în mâna privaţilor, iar administrarea este asigurată, după cum se ştie, de Franklin Templeton", au mai precizat sursele citate.
Acum statul se gândeşte să prelungească perioada de acordare a despăgubirilor câştigate în justiţie "la Sfântul Aşteaptă" pentru a putea plăti. "Printre altele, măsurile luate de alte state ar putea constitui o sursă de inspiraţie pentru România, cum ar fi: refacerea legislaţiei, care ar permite un sistem de indemnizaţii mai previzibil, sau şi plafonarea şi eşalonarea indemnizaţiilor pe o perioadă mai lungă. Impactul unui asemenea dispozitiv asupra ţării în ansamblu fiind considerabil, autorităţile române rămân suverane în alegerea măsurilor generale", se arăta în comunicatul Curţii.
Fondul Proprietatea urmează să fie listat la Bursa de Valori Bucureşti în 2011, dar şi pe una sau mai multe dintre bursele internaţionale.
TREI SOLUŢII PENTRU DEBLOCAREA SITUAŢIEI. AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
1. Modificarea legislaţiei în privinţa despăgubirilor. Acestea să fie mai mici şi plafonate. Avantaj: statul scapă relativ uşor fără a da mulţi bani. Dezavantaj: se creează diferenţieri între despăgubiţii de până acum, care au primit sumele integrale, în bani sau acţiuni la Fondul Proprietatea, şi cei viitori, despăgubiţi după noua lege cu mult mai puţini bani. Ceea ce ar aduce un nou val de procese.
2. Acordarea despăgubirilor în titluri de stat cu o maturitate îndelungată. Avantaj: se rezolvă problema doar pe hârtie, fiind transferată bugetului de stat. Trezoreria se va împrumuta la dobânzi mai mari, iar Ministerul Finanţelor ar trebui să facă noi ajustări sociale pentru a plăti sumele respective. Dezavantaj: ar creşte instantaneu datoria publică cu 19 miliarde de euro.
3. Majorarea capitalului social al Fondului Proprietatea cu alte active. Practic, România ar trebui să pună şi restul de acţiuni deţinute la "perlele" sale: Petrom, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, complexurile energetice Turceni, Rovinari, Craiova, Loteria Română, Imprimeria Naţională, CEC Bank şi altele. Avantaj: despăgubirile s-ar acorda în totalitate. Dezavantaj: statul ar pierde practic controlul marilor sale societăţi comerciale pe care încă le mai are în portofoliu.
FONDUL PROPRIETATEA, RAIUL SPECULATORILOR ŞI REEDITAREA OPERAŢIUNII "CUPONIADA"
Dacă iniţial menirea sa era să fie instrumentul statului pentru o justă despăgubire, Fondul Proprietatea s-a transformat rapid într-o a doua cuponiadă, unde diverse persoane au început să profite de cunoştinţele puţine ale oamenilor sau de nerăbdarea lor de a vedea nişte bani.
Faptul că autorităţile au tergiversat listarea şi au modificat de nenumărate ori legislaţia privind Fondul a dat o mână de ajutor speculatorilor. În 2008, Ministerul Finanţelor a dat o ordonanţă prin care a permis tranzacţionarea acţiunilor până la listare. Astfel s-a ajuns ca persoanele juridice, străine sau române, să deţină 16% din FP.
Au cumpărat acţiuni fondul american Cartesian, care deţinea 2,5% din acţiuni în 2008, sau au fost lansate fonduri de investiţii româneşti care cumpără titluri, precum iFond de la Intercapital. Au cumpărat masiv acţiuni şi fonduri existente, precum cele administrate de Banca Carpatica sau SIF Muntenia, SIF Moldova şi SIF Transilvania. Chiar şi o serie de politicieni au început achiziţii, precum Verestoy Attila sau Ionuţ Popescu.
Anul trecut, în timpul crizei, o acţiune la FP se tranzacţiona pe piaţa neagră la 0,15-0,2 lei în timpul minimelor istorice bursiere, în vreme ce valoarea lor nominală este de un leu. Dar după ce majoritatea statelor lumii au acordat pachete substanţiale de stimulare a economiilor, bursele şi-au revenit. Luna trecută, Wall Street a trecut de nivelul înregistrat la 15 septembrie 2008, ziua falimentului Lehman Brothers. Franklin Templeton, administratorul FP, a pus pe site-ul Fondului o evaluare potrivit căreia valoarea pe acţiune este de 0,9723, aproape de valoarea nominală. În schimb, derivatele lansate pe bursele de la Viena şi Frankfurt arată că valoarea de piaţă a unei acţiuni a fost de 0,7-0,8 lei după ce Fondul a anunţat acordarea de dividende în valoare de un miliard de lei. Ceea ce înseamnă câştiguri consistente dacă titlurile s-au cumpărat la preţuri mult mai mici.
Acum, ultima "modă" o constituie tranzacţiile cu drepturile litigioase. Un dosar fără evaluare făcută de ANRP se vinde pentru 15% din suma cerută, în vreme ce unul cu evaluarea aprobată cu 25%.
