Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Strategia Naţională de Apărare, înaintată de CSAT Parlamentului, în care campaniile de presă sunt considerate vulnerabilităţi pentru siguranţa statului, pare să fie punctul culminant al unei campanii bine puse la punct prin care Administraţia Băsescu face un dublu joc: testează piaţa pentru a putea vedea cât de mult poate forţa lucrurile în a închide gura presei adversare puterii şi acoperă mediatic un moment deosebit de important pentru viaţa de zi cu zi a românilor, decizia Curţii Constituţionale în cazul legilor sărăciei. Nu ar fi pentru prima dată când ni s-ar transmite "obişnuiţi-vă şi cu asta!".
"Sunt convins că ne aflăm în mijlocul unei strategii de comunicare pe mai multe planuri al cărei scop final îl reprezintă limitarea efectelor negative ale măsurilor de austeritate şi stoparea picajului de încredere a lui Traian Băsescu. Nu reuşesc să văd chiar toate şmecheriile acestei strategii, dar ştiu sigur că, de la un punct încolo, realitatea nu mai ţine deloc seama de imagine", este de părere şi analistul politic Bogdan Teodorescu. În plus, strategia pare să fi fost astfel gândită, încât presa să devină propriul ei "erou". Primul pas a fost făcut luni, când au avut loc percheziţiile la locuinţa jurnalistului Dan Diaconescu şi la sediul OTV şi a continuat marţi şi miercuri, cu reţinerea şi arestarea ziaristului.
Au urmat măsurile privind impozitarea drepturilor de autor şi Strategia de apărare în care presa e decretată oficial inamic public, iar serviciile secrete sunt abilitate să o aducă la ordine. Măsuri suficient de scandaloase pentru a concentra toată atenţia mass-media asupra lor. Dovadă şi remarca agenţiei Associated Press potrivit căreia în România presa reprezintă o ameninţare la adresa siguranţei naţionale, alături de terorism, corupţie şi crima organizată. Cu alte cuvinte, ziariştii sunt la fel de periculoşi pentru siguranţa statului ca şi teroriştii. Şi ce poate fi mai scandalos, mai jignitor pentru un ziarist decât să pui semnul egal între câinele de pază al democraţiei şi un terorist? Punct ochit, punct lovit, căci "şopârla" strecurată într-un document oficial cu greutate şi-a atins scopul. Au urmat reacţii critice în lanţ, atât din partea ziariştilor, cât şi din partea opoziţiei şi a societăţii civile.
Iar toate aceste reacţii au scos în evidenţă neverosimilul documentului copt în laboratoarele CSAT şi au ridicat o mulţime de întrebări. Semn că de la Cotroceni s-a spus adevărul pe jumătate în ceea ce priveşte scopul strategiei: provocarea unei dezbateri publice. Din care Cotroceniul ar trebui însă să reţină că dacă are de gând să pună căluş presei trebuie să aducă dovezi că ziariştii fac campanii la comandă, să nu recurgă la calomnii şi abuzuri, să respecte dreptul la opinie şi la informare. Într-un cuvânt, să nu atenteze la un drept câştigat după Revoluţie şi care ar face esenţial diferenţa între regimul Ceauşescu şi regimul Băsescu: libertatea presei. Altfel, nu ar avea parte decât de etichetări, comparaţii şi critici de care are atâta oroare.
