ISTORIE VIE ● Marina Robescu, ,intre "R,azboi ,si Pace" ,si "Anna Karenina"
La intersecţia străzilor Octavian Goga cu Mihail Sebastian, din Sibiu, într-o casă modestă, dar plină de amintiri, istoria îşi aruncă arcul peste secole. O istorie începută după arborele genealogic undeva în anul 730 şi care graţie întâmplărilor păstrează vie amintirea marelui Lev Tolstoi prin intermediul Marinei Robescu.


La 83 de ani, cu o ascendenţă care te face să zbori înapoi în timp cu o viteză ameţitoare, Marina Robescu, fostă Wolkoff, se poartă de parcă ar avea 38 de ani. Nu face nici prea mare caz de sângele albastru care îi curge prin vene, nici de moştenirea universală a familiei şi nici măcar de faptul că este născută departe de ţară.


RAMURA TOLSTOI. Pentru neavizaţi, nu este uşor de înţeles legătura de sânge dintre Marina Robescu şi Lev Tolstoi, cu atât mai mult cu cât exerciţiul genealogic nu este practicat în România. Şi totuşi... La 14 ani după moartea lui Lev Nicolaevici Tolstoi, în 1924, se năştea la Nisa actuala Marina Robescu, nepoată a colonelului conte Piotr Tolstoi (văr bun cu Lev Tolstoi), continuator al celei de-a treia ramuri a familiei Tolstoi. Despre această întâmplare istorică Marina Robescu vorbeşte ca despre un fapt divers. "Niciodată nu am avut emoţii şi nici nu am găsit că am vreun merit să mă laud cu rădăcina mea istorică. Însă pot spune că am avut şansa unei educaţii şi tinereţi demne de toată lauda", spune Marina Robescu.

Finalul primului război mondial a făcut ca familia Tolstoi să se împrăştie pe bătrânul continent. Piotr Tolstoi împreună cu o parte din familie se mută la Bucureşti. Una dintre fiicele acestuia, Nathalie Tolstoi, avea să o nască în anul 1924 pe actuala Marina Robescu. "Sună frumos să te poţi lăuda cu descendenţa lui Lev Tolstoi, însă eu nu am nici un merit. Am avut norocul să mă nasc în această familie. Şi apoi, toată viaţa familiei noastre a fost ca în «Război şi Pace» sau în «Anna Karenina». Am avut de toate, dar să ştiţi că dincolo de corespondenţa cu familia şi poze primite nu am păstrat o legătură strânsă", povesteşte doamna Robescu.


LIMBA ROMÅNÅ. După ce tatăl vitreg, generalul Constantin Roman, a fost numit şeful Curţii Marţiale de la Sibiu, împreună cu mama şi sora mai mică, Marina Robescu s-a mutat definitiv în oraşul de pe Cibin în anul 1941. Schimbate fiind împrejurările, a fost nevoită să înveţe limba română: "De mare ajutor mi-a fost ordonanţa tatălui meu, Vasile, un om deosebit, care mai ales în timpul partidelor de fotbal mă învăţa româneşte. Vorbeam franceză, engleză, germană, rusă, dar româneşte nu!".

Cea mai mare pasiune a Marinei Robescu a fost întreaga viaţă opera. Numai că, pentru a ajunge la Conservator, trebuia să termine liceul. "În acea perioadă, o fată dacă avea patru clase era suficient. Dar eu doream să merg la Conservator şi atunci, cu profesori în particular, am făcut într-un an şi zece luni patru clase. Bacalaureatul l-am dat imediat după 23 august 1944", retrăieşte doamna Robescu ultimii ani de liceu. Pasiunea pentru operă s-a concretizat în 1948, când la Sibiu s-a deschis prima operă. "Aveam rădăcini burgheze, şi asta nu plăcea comuniştilor. Însă, ca o curiozitate, deşi nu am fost bună de secretară la şcoala de tractorişti din Sibiu, am ajuns contabil-şef la cel mai mare liceu din Sibiu, Gheorghe Lazăr."

Frumoasă şi lipsită de complexe, cu şansa de a face parte din înalta societate a mijlocului de secol al XX-lea, Marina Robescu a făcut multe victime printre bărbaţi. Unul dintre aceştia, poetul şi dramaturgul Victor Eftimiu, i-a declarat multă vreme pasiunea. Aflat chiar în închisoare graţie convingerilor politice, Eftimiu trimite o fotografie pe spatele căreia îşi reafirmă sentimentele. Eu alesesem deja să mă căsătoresc cu ofiţerul de cavalerie Radu Robescu."


MISTERIOASA ANASTASIA. Pentru multă vreme, Marina Robescu a corespondat cu familia Regelui Mihai, unul dintre subiecte fiind tocmai soarta fiicei Ţarului Nicolae al II-lea, Anastasia. "Pentru mine este clar că încercările unora de a o reinventa pe prinţesa Anastasia nu au fost decât tentative de a intra în posesia averilor ţariste. Ce nu ştiau impostorii este că Anastasia în copilărie s-a lovit puternic la frunte, motiv pentru care purta mereu breton. Cea care a pretins că este Anastasia nu avea acel semn evident. Şi apoi, oricât ţi-ai pierde memoria, nu poţi uita limba rusă cu care te-ai născut. Totul a fost o făcătură a unora care nu ştiau că din banii ţarului, aflaţi în conturi în Anglia, au fost făcute arme."


PREZENTUL. După 83 de ani de viaţă Marina Robescu se laudă cu o vigoare de invidiat. "Probabil că sângele meu, care conţine gene europene şi asiatice, mă face să mă simt atât de bine. Şi a mai fost şi viaţa mea sportivă în care am combinat atletismul şi călăria, asta mă face să fiu şi acum în formă." Răsfoind albumele care nu conţin nici măcar o imagine de după 1990, discuţia cu Marina Robescu alunecă în prezentul cotidian. "Prezentul, ca şi viitorul, este trist. Altfel nu văd. Sunt dezamăgită... Vinovaţi sunt şi profesorii, care nu mai fac educaţie, pentru că ei nu mai sunt educaţi, dar şi părinţii, care nu mai au timp de copii din cauza banilor. Totul se face foarte repede şi nimic nu este de durată".

Arborele genealogic pe opt pagini

Pe nu mai puţin de opt pagini, a treia ramură a casei Tolstoi este depănată până la anul 730, an care consemnează existenţa lui Lideric, prinţ de sânge regal, care s-a aflat în serviciul lui Charles Martel. Trecând prin epocile celor şase Baudoin, primul Tolstoi este înregistrat în jurul anului 1400. Andre Tolstoi emigrând mpreună cu prinţul de Vitebsk şi Loutsk la Moscova în anul 1408. Peste 400 de ani, la 1828, se năştea, în cea de-a cincea ramură a familiei, contele Lev Tolstoi, care a lăsat posterităţii atât opera sa, cât şi povestea unei vieţi tumultuoase, plină de contradicţii. Piotr Tolstoi s-a născut în 1876, fiind cunoscut drept colonel în Regimentul de Mari Cavaleri.

38 de procese pentru averea familiei

În mod firesc, familia Tolstoi – Roman – Robescu a avut o avere considerabilă. La 18 ani după 1990, încă sunt pe rol 38 de procese de revendicare şi de punere în posesie sau despăgubire. Cel mai spectaculos caz este acela al revendicării unei parcele de teren pe care acum se află Televiziunea Română. "Ne-am judecat, ce să facem, însă nu au vrut nici cum să ne dea pământul, deşi nu era nimic construit pe el. Au vrut să ne dea teren în Pipera, dar şi acolo au crescut preţurile, şi în final am acceptat să ne dea acţiuni de stat. Sunt prea bătrână pentru astea." Suprafaţa de teren de aproape 1.000 mp a fost evaluată în 2004 la peste 33 de miliarde de lei.