El subliniază că mulţi dintre liderii ţiganilor utilizează în vorbirea lor, cu naturaleţe, denumirea de ţigan, dovadă că încă nu s-au obişnuit cu "hibridul" rrom, impus de anumite grupuri de presiune. "Dacă nu era propaganda făcută în presa audio-vizuală, căci pe aceea scrisă ei nu o citesc, cvasitotalitatea ţiganilor nici nu ar fi ştiut că sunt romi sau rromi, căci ei se ştiu dintotdeauna ca fiind doar ţigani", scrie sociologul. El arată că denumirea de "ţigan" nu are nimic peiorativ, ci că, dimpotrivă, are o conotaţie generică – şi deci no-bilă –, căci dezvăluie originea cu care etnia se mândreşte.
Zărnescu arată şi cum s-a ajuns la utilizarea termenului "romanes" pentru a desemna limba vorbită de ţigani. "Prin anii 1994-1995, un Institut de Sondare a Opiniei, stipendiat de Fundaţia Soros, a difuzat – îndeosebi printre şefii unor instituţii de stat – un chestionar pe teme socio-economice, în care, dintre toate cele vreo 15 minorităţi, întrebările nu se refereau decât la ţigani, denumiţi «romi» (forma «rromi» încă nu se inventase). Apoi limba lor se numea în acel chestionar «romalli»(!). Abia după câţiva ani, când şi-au dat seama că făcătura «romalli» nu se declină, nu are nici o semnificaţie, nu are un efect de confuzie şi ulterior de substituţie, au inventat limba «romanes». Iar, pentru un străin, între a vorbi în limba «romanes» şi a vorbi în «romaneste» nu este nici o diferenţă semnificativă, mai ales că şi Parlamentul a început să-şi publice documentele fără diacritice. Iar un străin tot fără diacritice citeşte. Aşa că între romanes şi româneşte nu se mai observă diferenţa", spune Vasile Zărnescu.
POZIŢIE
33 de profesori, conferenţiari şi lectori universitari de la facultăţi cu profil sociologic şi de ştiinţe politice, au semnat un document public în care spun că denumirea unei etnii nu poate fi stabilită printr-o lege. Subliniind contextul economic de criză, semnatarii acestui document susţin că "stigmatizarea etnică" ar putea genera violenţe interetnice.
Cum putem colabora
Toţi cei interesaţi să susţină iniţiativa Jurnalului Naţional pot completa lista de susţinători de mai jos. Tabelul poate fi fotocopiat, completat şi trimis pe adresa: Piaţa Presei libere nr. 1, corp D, etaj 8, Jurnalul Naţional Bucureşti, Sectorul 1, Redacţia Jurnalul Naţional. Vă rugăm nu trimiteţi lista prin fax.
Pentru opinii şi informaţii ne puteţi contacta la 021-318.20.37, fax: 021-318.20.35.
Jurnalul Naţional asigură confidenţialitatea datelor personale cuprinse în listele de susţinători în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/ 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

O nouă afacere înfloreşte pe timp de criză: incendierea caselor, mai ales a celor vechi, aflate în zone centrale ale Bucureştiului. Numai anul trecut au fost înregistrate 43 de incendii pe zi. Din acestea, 38% la locuinţe particulare, în special case vechi de patrimoniu! Ca şi în cazul demolărilor, incendierea monumentelor se produce adesea intenţionat. Şi asta pentru că nu mai e nevoie de avize peste avize pentru eliberarea terenului. Prejudiciile aduse patrimoniului cultural sunt ireparabile. Incendiile au distrus în ţară, parţial sau total, în jur de 550 de lăcaşe de cult. Primăriile de sector nu văd fenomenul de flăcări, iar din raportul pompierilor, oamenii străzii aciuaţi prin aceste case par să fie veşnicii vinovaţi. În timp ce indolenţa autorităţilor distruge valorile, case vechi de pe Calea Moşilor, Vasile Lascăr sau Pache Protopopescu au dispărut în incendii cu autori necunoscuţi. A apărut astfel o nouă specie periculoasă – piromanul imobiliar.
De ziua copilului tău "lasă grijile deoparte, ne ocupăm noi de tot!", ne asigură pe site o firmă cunoscută de fast-food. Oare tot ei îi duc pe copii la doctor după ce le-au consumat produsele?
Nu ştiu de ce în România orice lucru - de la ceva banal până la unul de importanţă naţională - nu se poate rezolva până nu treci puţin prin furcile Iadului. Oare unde sunt vremurile de altădată, când clientul nostru era, chipurile, şi stăpânul nostru?
Criticul literar şi eseistul Angelo Mitchievici a prefaţat actuala ediţie a "Nopţii de Sânziene", din colecţia Biblioteca pentru toţi. Ne-a răspuns la câteva întrebări legate de opera lui Mircea Eliade.
+ Misterul ursitei şi al fatalităţii
08 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi
+ Dincolo de timp, prin păduri interzise...
09 FEB 10 / Biblioteca pentru toţi


Bucuresti
























Se contureaza astfel doua sensuri ale cuvantului "tigan": mai intai erezie si apoi statut social aflat in afara sistemului ierarhic al societatii. Cuvintele "rob" si "sclav" apar mai tarziu in limba romana, asadar, in limba romana veche, termenul utilizat pentru denumirea acestei categorii sociale era "tigan". Robul/tiganul nu facea parte din structura sociala, nu era considerat ca apartinand speciei umane, el se definea ca obiect de schimb. ** s-au aflat in stare de robie pentru mai bine de jumatate de mileniu (aprox. 1385-1856).
Mai tarziu, cuvantul "tigan" a pastrat, in mentalul colectiv romanesc si in limba romana, un sens profund peiorativ: in proverbe - "Nici tiganul nu-i ca omul, nici rachita nu-i ca pomul", "S-a inecat ca tiganul la mal", "A ajuns tiganul imparat si pe tata-sau l-a spanzurat", "Tiganul e tigan si-n ziua de Paste" -, in expresii curente - "Nu te tigani!", inclusiv in dictionarele explicative ale limbii romane: "epitet dat unei persoane cu apucaturi rele", "care are maniere urate; care se tocmeste mult; calic, zgarcit". (DEX, editia a II-a, 1998) "Rrom" este un cuvant vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenentei etnice a rromilor, asadar acesta este termenul corect stiintific. Dupa cea mai bine documentata ipoteza [nota 4], termenul provine din cuvantul prakrit "dom" (cu d celebralizat), care insemna "om" si se referea, pe de-o parte, la imigrantii indieni provenind din diverse grupuri
In limba rromani, cuvantul "tigan" nu exista. Termenul nu are nici o legatura cu autoidentificarea in limba rromani a etniei rromilor, ci este un cuvant profund peiorativ folosit de alteritate/nerromi pentru a insulta **.
Termenul gresit si nestiintific de "tigan" este, din pacate, uneori asumat de catre unii rromi, in special de catre cei care nu vorbesc limba rromani, din necunoastere, dar si de catre unii rromi care vorbesc limba rromani, ca forma de "captatio benevolentiae", pentru a multumi interlocutorul nerrom.
Termenul de "tigan" provine din limba greaca medie, din "athinganos/athinganoy", semnificatiile cuvantului fiind urmatoarele: "pagan", "eretic", "de neatins" sau "impur". Cuvantul este atestat pentru prima data in anul 1068, in scrierea unui calugar: acesta spunea ca athinganos sunt un grup de eretici, nomazi, cititori in stele si vrajitori si ii sfatuia pe crestini sa se fereasca de acestia. "Cea dintai referire privind prezenta rromilor in Constantinopol vine, cel mai probabil, din textul hagiografic georgian: Viata Sfntului Gheorghe Ancoritul, scris la Manastirea Iberon de pe Muntele Athos, in jurul anului 1068."[nota 1]. Imparatul Constantin Monomachus, in anul 1050, bolnav fiind de ciuma, "a invocat ajutorul poporului samaritean, descendenti ai lui Simon Magicianul, numiti athingani, notorii pentru preziceri si vrajitorii, cu rugamintea de a distruge, prin vrajitorie, animalele salbatice din Parcul Philopation, banuite a fi vinovate de imbolnavirea sa"[nota 2].
In Tarile Romane, inca de la prima atestare a rromilor, din 1385, semnalata tot in documentele unei manastiri, Vodita, termenul "atigan", care a devenit mai tarziu "tigan", desemna o stare sociala, aceea de rob, nicidecum etnia. In documentele de cancelarie domneasca autohtona, abia in anul 1385 (6894) se pomeneste d