El subliniază că mulţi dintre liderii ţiganilor utilizează în vorbirea lor, cu naturaleţe, denumirea de ţigan, dovadă că încă nu s-au obişnuit cu "hibridul" rrom, impus de anumite grupuri de presiune. "Dacă nu era propaganda făcută în presa audio-vizuală, căci pe aceea scrisă ei nu o citesc, cvasitotalitatea ţiganilor nici nu ar fi ştiut că sunt romi sau rromi, căci ei se ştiu dintotdeauna ca fiind doar ţigani", scrie sociologul. El arată că denumirea de "ţigan" nu are nimic peiorativ, ci că, dimpotrivă, are o conotaţie generică – şi deci no-bilă –, căci dezvăluie originea cu care etnia se mândreşte.
Zărnescu arată şi cum s-a ajuns la utilizarea termenului "romanes" pentru a desemna limba vorbită de ţigani. "Prin anii 1994-1995, un Institut de Sondare a Opiniei, stipendiat de Fundaţia Soros, a difuzat – îndeosebi printre şefii unor instituţii de stat – un chestionar pe teme socio-economice, în care, dintre toate cele vreo 15 minorităţi, întrebările nu se refereau decât la ţigani, denumiţi «romi» (forma «rromi» încă nu se inventase). Apoi limba lor se numea în acel chestionar «romalli»(!). Abia după câţiva ani, când şi-au dat seama că făcătura «romalli» nu se declină, nu are nici o semnificaţie, nu are un efect de confuzie şi ulterior de substituţie, au inventat limba «romanes». Iar, pentru un străin, între a vorbi în limba «romanes» şi a vorbi în «romaneste» nu este nici o diferenţă semnificativă, mai ales că şi Parlamentul a început să-şi publice documentele fără diacritice. Iar un străin tot fără diacritice citeşte. Aşa că între romanes şi româneşte nu se mai observă diferenţa", spune Vasile Zărnescu.
POZIŢIE
33 de profesori, conferenţiari şi lectori universitari de la facultăţi cu profil sociologic şi de ştiinţe politice, au semnat un document public în care spun că denumirea unei etnii nu poate fi stabilită printr-o lege. Subliniind contextul economic de criză, semnatarii acestui document susţin că "stigmatizarea etnică" ar putea genera violenţe interetnice.
Cum putem colabora
Toţi cei interesaţi să susţină iniţiativa Jurnalului Naţional pot completa lista de susţinători de mai jos. Tabelul poate fi fotocopiat, completat şi trimis pe adresa: Piaţa Presei libere nr. 1, corp D, etaj 8, Jurnalul Naţional Bucureşti, Sectorul 1, Redacţia Jurnalul Naţional. Vă rugăm nu trimiteţi lista prin fax.
Pentru opinii şi informaţii ne puteţi contacta la 021-318.20.37, fax: 021-318.20.35.
Jurnalul Naţional asigură confidenţialitatea datelor personale cuprinse în listele de susţinători în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/ 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. [...]
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.
De ce? De plăcere! Cum? Cu pasiune. De unde? De sus. Fotografie aeriană profesională. Un job frumos, dar dificil. V-aţi putea întreba care este definiţia fotografiei aeriene, drept urmare e bine să aflaţi că aceasta este totalitatea imaginilor surprinse de o cameră foto aflată într-un punct de staţie superior, însă niciodată de pe o structură construită.


Bucuresti


















.......(ROMNI)CAUTATI SI POATE CA PE UNDEVA VETI GASI ACEST POPOR CARE SE NUMESTE (9ROMNI).................
Se contureaza astfel doua sensuri ale cuvantului "tigan": mai intai erezie si apoi statut social aflat in afara sistemului ierarhic al societatii. Cuvintele "rob" si "sclav" apar mai tarziu in limba romana, asadar, in limba romana veche, termenul utilizat pentru denumirea acestei categorii sociale era "tigan". Robul/tiganul nu facea parte din structura sociala, nu era considerat ca apartinand speciei umane, el se definea ca obiect de schimb. ** s-au aflat in stare de robie pentru mai bine de jumatate de mileniu (aprox. 1385-1856).
Mai tarziu, cuvantul "tigan" a pastrat, in mentalul colectiv romanesc si in limba romana, un sens profund peiorativ: in proverbe - "Nici tiganul nu-i ca omul, nici rachita nu-i ca pomul", "S-a inecat ca tiganul la mal", "A ajuns tiganul imparat si pe tata-sau l-a spanzurat", "Tiganul e tigan si-n ziua de Paste" -, in expresii curente - "Nu te tigani!", inclusiv in dictionarele explicative ale limbii romane: "epitet dat unei persoane cu apucaturi rele", "care are maniere urate; care se tocmeste mult; calic, zgarcit". (DEX, editia a II-a, 1998) "Rrom" este un cuvant vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenentei etnice a rromilor, asadar acesta este termenul corect stiintific. Dupa cea mai bine documentata ipoteza [nota 4], termenul provine din cuvantul prakrit "dom" (cu d celebralizat), care insemna "om" si se referea, pe de-o parte, la imigrantii indieni provenind din diverse grupuri
In limba rromani, cuvantul "tigan" nu exista. Termenul nu are nici o legatura cu autoidentificarea in limba rromani a etniei rromilor, ci este un cuvant profund peiorativ folosit de alteritate/nerromi pentru a insulta **.
Termenul gresit si nestiintific de "tigan" este, din pacate, uneori asumat de catre unii rromi, in special de catre cei care nu vorbesc limba rromani, din necunoastere, dar si de catre unii rromi care vorbesc limba rromani, ca forma de "captatio benevolentiae", pentru a multumi interlocutorul nerrom.
Termenul de "tigan" provine din limba greaca medie, din "athinganos/athinganoy", semnificatiile cuvantului fiind urmatoarele: "pagan", "eretic", "de neatins" sau "impur". Cuvantul este atestat pentru prima data in anul 1068, in scrierea unui calugar: acesta spunea ca athinganos sunt un grup de eretici, nomazi, cititori in stele si vrajitori si ii sfatuia pe crestini sa se fereasca de acestia. "Cea dintai referire privind prezenta rromilor in Constantinopol vine, cel mai probabil, din textul hagiografic georgian: Viata Sfntului Gheorghe Ancoritul, scris la Manastirea Iberon de pe Muntele Athos, in jurul anului 1068."[nota 1]. Imparatul Constantin Monomachus, in anul 1050, bolnav fiind de ciuma, "a invocat ajutorul poporului samaritean, descendenti ai lui Simon Magicianul, numiti athingani, notorii pentru preziceri si vrajitorii, cu rugamintea de a distruge, prin vrajitorie, animalele salbatice din Parcul Philopation, banuite a fi vinovate de imbolnavirea sa"[nota 2].
In Tarile Romane, inca de la prima atestare a rromilor, din 1385, semnalata tot in documentele unei manastiri, Vodita, termenul "atigan", care a devenit mai tarziu "tigan", desemna o stare sociala, aceea de rob, nicidecum etnia. In documentele de cancelarie domneasca autohtona, abia in anul 1385 (6894) se pomeneste d