Tatal telefoanelor fara fir feroviare

Sistemul de radiotelefonie pe caile ferate a fost implementat la inceputul anilor ’80 si in Romania prin stradania depusa de inginerul (acum pensionar) iesean Ion Mitican impreuna cu un grup de specialisti de la Regionala CFR Iasi. Nu au durat mai mult de un an cercetarea si, implicit, experimentarea extrem de utilei noutati tehnice. Gratie muncii lor de pionierat, numarul accidentelor feroviare s-a redus substantial inca din anul 1973.

Mitican considera si astazi sistemul de comunicare prin radio la liniile de cale ferate cel mai reusit "copil" al sau. Al doilea este sistemul de electrificare din satul natal, realizat la inceputul carierei sale de inginer. Dar mai sunt si alte reusite. Cel mai indreptatit exemplu il constituie raftul de 20 de carti despre istoria Iasiului.

In ciuda celor sapte decenii de viata (are aproape 70 de ani), ing. Ion Mitican este deosebit de activ. Pe langa scris, foarte important in aceasta perioada, face cursuri de utilizare a computerului cu tineri de o schioapa (la Clubul CFR), este la curent cu noutatile tehnice, si nu numai. Insa barbatul este mandru de un lucru cat se poate de simplu, si anume de originea sa sanatoasa, pentru ca este un taran care, prin studiile superioare pe care a tinut sa le faca, a adus beneficii satului romanesc (si nu numai). Gratie eforturilor sale, comuna Danesti, o comuna de chiaburi cum era considerata in anii ’60-’70, a fost printre primele localitati electrificate din judetul Vaslui.

EINSTEIN CU OPINCI. A plecat din satul natal, dintr-o familie de tarani simpli, modesti, sa faca Facultatea de Electrotehnica. A devenit la scurt timp de la absolvire unul dintre pionierii radiocomunicatiilor CFR din tara. In paralel, el si-a dedicat jumatate din viata istoriei Iasiului: a cer-cetat prin ziare vechi si manuscrise si a scos la iveala amanunte interesante despre viata boema a orasului, dar nu numai atat. Opera draga inimii sale este aceea ca a scos la iveala amanunte importante despre Eminescu si (mai nou) Veronica Micle.

Daca il vezi, zici ca ai dat peste Albert Einstein (varianta locala). Mustata balaie ii atarna peste buzele groase. Sprancenele stufoase se unesc ciufulite deasupra ochilor. Privirea agera te patrunde. Mana alba, scoasa de curand dintre hartoage, tremura usor, acoperind cu gesturi timide palaria turtita. Acestui om ii lipsesc doar camasa brodata si opincile pentru a-l colora asa cum este. Imbracat modest, il vezi zi de zi la Arhivele Statului sau prin bibliotecile importante ale Iasiului. Toata lumea il stie drept istoricul (fara patalama, insa cat se poate de competent) care descrie atragator, in zeci de carti, istoria romantata a orasului. Insa prea putini au auzit despre ispravile lui in domeniul tehnic. Poate mai importante, o luminare la propriu, si nu prin intermediul cartilor.

"Toata lumea recunoaste faptul ca sistemul de radio-comunicatii a fost introdus pentru prima data la Iasi si ca eu am scris prima carte de specialitate. Am facut primele cercetari in domeniu, pe baza carora au aparut cateva brosuri si apoi, in 1973, volumul intitulat «Radiotelefoane - principii» (o data cu intrarea in functiune a sistemului), tiparit la prestigioasa Editura Tehnica. De altfel, de atunci nu au mai aparut decat cateva carti care sa trateze acelasi subiect", precizeaza Mitican.

CRITICAT, DAR ACCEPTAT. Dupa un periplu la Vaslui, unde alaturi de echipele de electricieni s-a batut pentru iluminarea satelor sarace situate pe dealurile molcome ce i-au servit candva drept scut (Podu Inalt) domnitorului Stefan, a ajuns sa lucreze la Regionala CFR Iasi. Aici, s-a hotarat sa lupte pentru introducerea telefonului radio pe calea ferata dupa ce-a aflat despre cateva grave accidente feroviare (soldate cu zeci de pierderi de vieti omenesti), accidente care au avut loc doar pentru ca lipsea un sistem de comunicare intre impiegati si mecanicii de locomotive, un sistem de preferinta, usor de utilizat oricand, la orice ora din zi si din noapte.

Mitican explica cum se desfasura activitatea pe caile ferate inainte de introducerea comunicatiei radio. "Mecanicul mergea cu 60-70 km la ora, convins ca totul e OK doar pe baza semnalului luminos. Statea la bordul locomotivei cu ochii tinta. Era obositor, dar se intamplau accidente, pentru ca uneori nu se vedea bine, era ceata, si prin anumite statii trenul rapid trecea si cu 80 de kilometri pe ora", a mai spus Mitican, care isi aminteste de accidentul in urma caruia cei indrituiti sa-l ajute au dat importanta cercetarilor sale si au sprijinit implementarea sistemului de telefonie radio.

"Imi amintesc ca la Tecuci, la intrare, rapidul a primit o linie secundara in loc de linia intai, ocupata temporar. Din cauza vitezei, trenul a deraiat si au murit 50 de oameni. Daca mecanicului i s-ar fi comunicat prin radio sa reduca putin viteza, accidentul ar fi fost evitat. Atunci am gasit sprijinul directorului de la Regionala, care a militat pentru sistem, in ciuda cri-ticilor care i se aduceau." Mitican precizeaza faptul ca existau si atunci destui cartitori care considerau comunicarea prin radio riscanta. Acestia credeau ca mecanicul va vorbi cu alte persoane si ca va aparea astfel riscul accidentelor.

PRIMII IN TARA. In cele din urma, sistemul la care a lucrat tanarul inginer Ion Mitican a fost acceptat, si prima linie din Romania in care s-au utilizat radiocomunicatiile, in 1973, a fost Iasi-Barnova-Vaslui-Barlad-Tecuci, dupa care sistemul s-a extins in intreaga tara. Batranul inginer recunoaste ca incercari similare (concretizate mai tarziu) au avut loc la regionala de la Timisoara si cea de la Brasov. "Noi am avut noroc pentru ca am beneficiat repede de sprijin financiar", adauga Mitican.

In ce a constat introducerea sistemului de radiocomunicatii? Este cat se poate de simplu. In fiecare statie CFR erau plasate cate doua aparate, unul pentru un sens de deplasare, celalalt pentru sensul opus, pentru a nu se crea perturbatii.

Asa s-a ajuns ca suierul aprig al locomotivei sa devina astazi pentru tot romanul (dar mai ales pentru impiegatii din statii si gari) un prilej de bucurie si mai putin de atentie, cum era inainte.

PRECOCITATE
"Imi bagam nasul de mic prin aparate, am facut singur un radio cu galena. Era ceva teribil pentru copii, care veneau si ascultau seara Radio Bucuresti in satucul copilariei mele"

LECTII DESPRE IASI
"Am indragit istoria in general si mai ales pe cea a Iasiului. Mi-am dezvoltat gustul pentru scris gratie profesorului de istorie din liceu. Se batea prea multa moneda pe savanti si realizarile lor, iar el, ca sa evite asemenea lucru, ne tinea extraordinare lectii despre Iasi"

"LUMINA-N SAT"
"Autoritatile au anuntat la Radio Bucuresti ca pe 23 august se va face lumina inca intr-un sat. S-a adunat lumea cu gaini si rate fripte, vin in damigene, placinte sa sarbatoreasca evenimentul, numai ca cineva luase intre timp o prajina si a stricat toate lampile. Cei de la Capitala dadusera deja pe post vestitul cantec «S-a facut lumina-n sat»" - Ion Mitican

PALMARES

Ion Mitican s-a nascut in comuna Danesti, judetul Vaslui, in anul 1937. A facut scoala primara in localitatea natala si in 1942 a intrat la Liceul National Iasi, pe care in 1944 a fost nevoit sa-l intrerupa din cauza razboiului, pentru a-si continua studiile liceale la Vaslui. A absolvit Facultatea de Electrotehnica in 1954. In anii ’60 a insistat pe langa autoritati, si cu multe "peripetii" a reusit sa conduca lucrarile de electrificare in localitatea natala. La anii senectutii s-a dedicat scrisului, ostoindu-si a doua pasiune, cea pentru istorie. A lucrat la carti despre istoria Iasiului. Ultimul volum - "Ne intalnim cu Veronica Micle" - a aparut de curand.