Cortizonul se aplica in bolile aparatului respirator, de exemplu in astm, in bolile inflamatorii ale articulatiilor, in bolile cronice gastroenteologice, in neurologie si dermatologie. Cortizonul este de fapt un hormon produs de glandele suprarenale. Interesant este de semnalat ca in timpul tratamentului cu cortizon, glandele suprarenale se inhiba si fabrica mai putin hormon cortizon. Organismul, de altfel, se adapteaza la stres, lupta cu stresul cu ajutorul hormonului cortizon. Din hormonul cortizon se fac preparatele de cortizon, acele medicamente din cutie.

Preparatele cortizonice sunt vitale pentru medicina, dar cortizonul, fiind un medicament tare, prezinta si o serie de efecte secundare nedorite, in hipertensiune, diabet, ulcer, dar mai ales in osteoporoza. Osteoporoza cauzata de cortizon se plaseaza pe locul trei dupa osteoporoza de menopauza si dupa osteoporoza aparuta cu varsta. Osteoporoza provocata de terapiile cu cortizon se caracterizeaza prin rapiditatea cu care apar fracturile, dupa 3-6 luni de la inceperea administrarii cortizonului ca medicatie.

Aceasta e o ciudatenie, fiindca, de exemplu, in osteoporoza de menopuza fracturile apar dupa cativa ani, in acesti ani scazand masa osoasa. Atunci inseamna ca terapia cu cortizon trebuie sa mai aiba si alt efect rau in afara de scaderea masei osoase. Si iata concluzia: preparatele cortzonice produc o pierdere de calciu, deci resorb masa osoasa, dar pe de alta parte, cortizonicele inhiba si producera de os. Deci se alatura doua efecte defavorabile. Asta nu inseamna ca trebuie sa fie evitate terapiile cu cortizon, ele salveaza numerosi oameni de suferintele unor boli grele. Si atunci, cel mai indicat este sa previi osteoporoza. Exista niste medicamente numite bifosfonati, care lupa cu osteoporoza cauzata de terapiile cu cortizon.