De cele mai multe ori, cei care tuşesc sunt fumători. E aşa-zisa toaletă de dimineaţă a împătimiţilor de fumat, care-şi curăţă gâtul şi plămânii tuşind. Dar tuşesc şi cei răciţi, tuşesc şi TBC-iştii, tuşesc şi cei cu bronşită acută sau cronică obstructivă etc.

Ce este de fapt tusea? Explică prof. dr Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, întemeietor de clinică şi de şcoală ORL la Spitalul "Sf. Maria". Tusea este un mecanism prin care organismul se apără faţă de o agresiune în aparatul respirator. Tusea e o creştere a presiunii pulmonare realizate de om prin contracţia diafragmei, acea cupolă care separă abdomenul de torace.

Prin contracţia diafragmei, deci prin tuse, corpurile străine din trahee, laringe, bronhii sunt eliminate, înglobându-se în spută, adică în secreţia numită şi scuipat. Şi, fiindcă am vorbit de tuse, ar trebui să lămurim şi mecanismul înghiţitului. În timp ce înghiţim se pun în mişcare 40 de muşchi extraordinar coordonaţi pe linie nervoasă.

Când omul înghite, se ridică laringele şi omuşorul, iar epiglota, acel capac, cade şi astupă coardele vocale. Muşchii împing dumicatul alimentar sau lichidele în esofag şi stomac. În timp ce alţi muşchi acoperă cu vălul palatin faringele ca să nu intre mâncarea în căile respiratorii. Când totuşi se întâmplă ca mâncarea să intre pe invers, şi pe trahee, omul tuşeşte, se sufocă, fiindcă bolul alimentar sau lichidele au luat-o pe drum greşit.

Există obiceiul ca un om care se îneacă atunci când mâncarea i-a intrat în aparatul respirator să fie lovit cu pumnul în spate. Este un procedeu greşit. Când omului i-a intrat mâncarea pe drumul respirator, cineva trebuie să se aşeze în spatele înecatului tuşitor şi cu ambele mâini să-i preseze puternic de câteva ori abdomenul superior.