Epidemia de incompetenta

E limpede acum ca foarte multi inalti dregatori au asteptat sa intram mai intai in afurisita de UE si abia pe urma se chinuiesc sa priceapa si ce inseamna asta pentru domeniile lor de incompetenta

Traim o epoca in care epidemiile par sa nu aiba sfarsit. Anul trecut asistam neputinciosi la felul in care aviara trecea din gaina in gaina, anul asta ne luptam cu virusii infectiilor respiratorii care trec din om in om. Cauzele se stiu, le aflam de la televizor: migratia pasarilor intr-un caz, incalzirea globala in celalalt. Dar treptat-treptat, o data cu noul an, pare sa bantuie din ce in ce mai amenintator un flagel nou: epidemia de incompetenta. Ea trece ca un fulger dintr-un minister in altul, iar cauza o aflam, fireste, tot de la televizor: integrarea europeana.

Exista organisme guvernamentale fragile care, pur si simplu, nu fac fata intr-un nou mediu. Se adaptasera perfect la celalalt, iar deschiderea frontierelor a creat un curent atat de puternic, incat stranuturile, tusea si junghiul administrativ se tin deja lant.

Totul a inceput timid, cum era firesc, in zona de frontiera unde, imediat dupa artificiile de Anul Nou, autoritatile locale au plecat acasa si au uitat sa ia cu ele si taxele de la vami. In acest caz concret, epidemia a fost de scurta durata si nu a fost tratata de medici, ci de soferii de camioane care nu au folosit seringi, ci antibioticele din dotare: leviere sau manivele. Desi pare babesc, tratamentul a dat rezultate.

Dupa o scurta acalmie, epidemia a reizbucnit perfida in plin centrul Capitalei, in locul unde se afla Ministerul Agriculturii. Acolo, niste inalti functionari bine scoliti au declarat razboi branzeturilor. Ei au anuntat sever ca micii producatori neastamparati nu-si mai pot vinde produsele mai departe de 30 km de casa, unde, de regula, se afla alti mici producatori, care si asa au pe cap propria telemea nevanduta. Cateva saptamani mai tarziu, in vreme ce televiziunea publica filosofa indelung pe tema reticentei ciobanilor fata de binefacerile modernitatii, am aflat ca inteleptii de la minister nu intelesesera bine ce scrie in norma europeana. Ei crezusera ca "piata locala" inseamna locsorul din jurul localitatii. Si, cand colo, ce sa vezi? Privind lucrurile la nivel european, "piata locala" e chiar tara intreaga. Micii producatori ramasi in viata dupa acest exercitiu de alarma au rasuflat usurati. Noi nu ne permitem acelasi lucru. Pentru ca ce e la Ministerul Agriculturii e si in alte parti si rezultatele epidemiei de incompetenta se vor face vazute pe tot parcursul anului. E limpede acum ca foarte multi inalti dregatori au asteptat sa intram mai intai in afurisita de UE si abia pe urma se chinuiesc sa priceapa si ce inseamna asta pentru domeniile lor de incompetenta.

In momentul in care scriu aceste randuri, un alt minister e cuprins de frisoane. In vreme ce farmacistii si doctorii spun ca avem de-a face cu o criza a medicamentelor compensate, ministrul Nicolaescu spune ca ne confruntam cu o criza a fondurilor rau gestionate. Bolnavii care nu au doctori pot sa aleaga varianta care le convine mai tare.

Cum nu vad ca asemenea boli sa fie tratate cu demiteri si anchete, ma gandesc sa apelam la experienta fericita din trecutul imediat. Impotriva aviarei ministrul Flutur a inundat soselele, gardurile si capotele masinilor cu vermorelul din care tasnea un lichid incert, in valoare de cateva milioane de dolari. De data asta, am putea stropi din belsug cu asa ceva treptele de la intrarea ministerelor, in asa fel incat nimeni sa nu mai introduca acolo incompetenta. Sau sa o scoata de acolo in strada.

P.S. La Bruxelles, unde s-a intamplat sa ma aflu saptamana trecuta, bantuie o epidemie de nedumeriri. Numerosi inalti functionari europeni m-au intrebat deschis cum se explica faptul ca autoritatile romane nu reusesc sa inteleaga reguli simple, pe care le au la dispozitie, in traducere, de atata amar de timp.