Academia Română consideră că educația se face în sălile de clasă. Cursurile online sunt complementare

Academia Română considetă că educația se face prin interacțiunea directă dintre elevi, studenți, cadre didactice. Deși apreciază utilitatea desfășurării cursurilor online, instituția precizează că acestea sunt complementare învățământului direct, în sălile de clasă.

"Educaţia se face în cadru social, prin interacţiunea directă dintre elevi, studenţi, cadre didactice, părinţi şi oricare alte persoane şi entităţi aflate în contextul conectării sociale. Academia Română remarcă utilitatea şi eficienţa desfăşurării unor activităţi didactice în spaţiul virtual, dar apreciază că educaţia online este o formă complementară educaţiei directe, în sala de clasă", se arată în documentul "Educaţia on-line - suport pentru performanţă".

Totodată, instituția consideră necesară regândirea sistemului național de educație, în contextul tehnologiei digitale.

"Academia Română doreşte să atragă atenţia asupra câtorva elemente importante referitoare la actuala situaţie a învăţământului românesc, pornind de la experienţa utilizării extinse a învăţământului la distanţă, mediat de tehnologie, ca soluţie de avarie în contextul recentei pandemii.

Şcoala, prin cele două obiective principale - educaţia (formarea de personalităţi, caractere, fiinţe sociale şi cetăţeni educaţi) şi instruirea (transmiterea de cunoştinţe şi informaţii, formarea de deprinderi, competenţe şi abilităţi) - joacă un rol fundamental în evoluţia societăţii, în integrarea globală la nivel competitiv.

Este de menţionat că, pentru nivelurile iniţiale (preşcolar, primar şi gimnazial), educaţia este obiectivul crucial. Transmiterea de cunoştinţe creşte în importanţă nivel cu nivel, cele două obiective devenind la fel de importante în timpul ciclului liceal", arată Biroul Prezidiului Academiei Române.

Instituția mai precizează că "experimentele grăbite şi nereuşite, improvizaţiile, instabilitatea, incoerenţa şi lipsa de viziune pot compromite sistemul de educaţie, cu repercusiuni grave pe termen mediu şi lung asupra evoluţiei societăţii; credibilitatea, transparenţa, flexibilitatea şi stabilitatea sistemului de educaţie reprezintă atribute esenţiale pentru atingerea performanţei compatibile cu evoluţia ştiinţei şi tehnologiei".

Concluzii

- tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, inteligenţa artificială şi robotica colaborativă reprezintă un suport remarcabil în procesul de educaţie şi instruire, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu precauţie şi responsabilitate

- pentru ciclurile preşcolar şi primar (3 - 11 ani) şcoala online este departe de a fi o opţiune; din contră, aceasta poate avea efecte dăunătoare pentru elevi, în sensul periclitării bunei lor dezvoltări psiho-sociale şi intelectuale. Educaţia se face în interacţiune directă cu un educator, relaţia dintre elev şi învăţător/ profesor fiind mai mult decât comunicare de sunete şi imagini. Învăţătorul/ profesorul este model, ocrotitor, suport moral etc. şi trebuie perceput în chip nemijlocit de elevi

- educarea prin socializarea directă continuă să fie foarte importantă, chiar dacă din liceu începe cultivarea competenţelor, a talentelor şi se fac primii paşi spre viitoarea profesie. Însă extinderea utilizării tehnicilor digitale în procesul formativ-educativ trebuie să se realizeze cu precauţie

- folosirea tehnologiilor digitale în procesul de educaţie presupune o schimbare de paradigmă pentru dascăli, o modificare a modului de organizare şi prezentare a lecţiilor, însoţite de eforturi suplimentare şi de o infrastructură performantă, eficientă

- generalizarea învăţământului online poate compromite întregul sistem de educaţie atât prin consecinţe directe asupra calităţii, cât şi prin cerinţele legate de asigurarea echitabilă a accesului tuturor elevilor/ profesorilor la infrastructura performantă (platforme, comunicare, tablete, calculatoare etc.), care, în acest moment, este, din păcate, deficitară

- utilizarea eficientă a platformelor de instruire online înseamnă pregătirea corespunzătoare a utilizatorilor (educatori şi elevi/ studenţi) şi modificarea rolului profesorului care, în acest context, devine un antrenor (instructor).