Corespondenţă de la Nara: Lecţia de viaţă a Japoniei

A trecut doar o săptămână de la cutre­murul din provincia Sendai şi multe lucruri s-au schimbat. Nu numai Japonia, ci întreg mapamondul pare zguduit din temelii. Comentarii peste comentarii năvălesc şi populează canalele de televiziune şi paginile de internet. Cele mai multe îşi pun întrebarea: "Cum ar rezista ţa­ra noastră unui cutremur de 9 gra­de? Dar unui tsunami care înghite în cateva minute cinci kilometri de us­cat?" Chiar dacă cercul de foc al Pa­cificului nu este tocmai la o arun­că­tură de băţ. Alţii îşi îndreaptă privi­rea spre energia nucleară şi încep să o reanali­zeze pe toate părţile, constatând că, poate, era energiei cu miez atomic a luat sfârşit.

Deşi o mulţime de ţări de­pind de aceasta pentru viaţa zilnică. O altă categorie de oameni se preocu­pă de consecinţele financiare ale cu­tre­murului din 11 martie. Iar alţii pur şi simplu comentează. Aşa se întâm­plă mereu în situaţiile extraordinare: toată lumea îşi formează o pă­rere. Dar care este părerea japo­ne­zilor?

Solidaritate
Oraşul în care locuiesc eu se află departe de zona afectată de tragedia de la 11 martie. Cu toate acestea, ecourile ei se simt şi aici, în Nara. Dar într-un mod cât se poate de pozi­tiv. Nu spun că aici oamenii nu suferă pentru cele întâmplate, ci că fac exact ce ştiu japonezii să facă mai bine: să se unească şi să se ajute reciproc. La orice intrare în magazine, la orice şcoală, în orice instituţie publică, oriunde ai merge sunt cutii de do­naţii. Şi nu sunt goale sau puse doar de protocol. Sunt adevărate mâi­ni întinse pentru toţi cei rămaşi fără adă­post şi fără mijloace de a se între­ţine. Japonezii au înţeles că nu şiroa­iele de lacrimi o să schimbe situaţia, ci solidaritatea. Aşa că, de la mic la mare, oamenii bagă mâna în portofel şi îşi aduc aportul la îmbunătăţirea situaţiei momentane a Japoniei. Studenţii chiar formează grupuri şi merg în locurile cele mai aglomerate, în­dem­nând oamenii să nu rămână in­diferenţi, deşi, în cazul japonezilor, este puţin probabil.

Un lucru care m-a impresionat cu adevărat a fost un reportaj al unei televiziuni locale care arăta cum zeci de oameni, auzind că un avion de provizii va pleca spre zonele afectate, au venit la aeroportul din Osaka cu sacoşe şi cutii pline cu haine, alimente şi fel de fel de lucruri care i-ar putea ajuta. Familii cu copii ce întindeau cutii cu jucării, oameni în vârstă care aduceau mâncare, haine, obiecte practice, precum veselă sau prosoape, toate aduse de acasă. Un japonez adusese chiar o cutie în care se afla un cuptor electric: "Dacă le-ar fi de folos, eu sunt mulţumit", a spus el repor­terului. M-am simţit dezarmată. Iată un popor care ştie cum să facă faţă greutăţilor, mi-am spus.

Optimism
Desigur, reportajele cu oameni care fac apel la televiziune pentru a-i ajuta să-i găsească pe cei dragi dispăruţi nu sunt nici ele puţine. Părinţi care nu reuşesc să intre în contact cu copiii, copii care nu ştiu de soarta părinţilor, fraţi care îşi caută fraţii sunt peste tot la televizor. Dar chiar şi acest gen de reportaje se termină într-o notă optimistă, cu mesaje ale oamenilor sinistraţi pe care echipele de filmare din zonă le înregistrează şi le transmit mai departe: "X-ulescu mă numesc. Acest mesaj este pentru familia mea din oraşul Y. Sun­tem bine. Suntem cu toţii bine! Nu vă faceţi griji. Vă vom suna imediat ce vom putea". Pot spune că este cea mai bună utilizare a mass-media într-o situaţie de criză pe care am vă­zut-o. Mesajul e clar şi simplu şi trans­mi­te speranţă. Ce e mai important decât asta într-o situaţie tragi­că?

Şi, cu toată tristeţea ce înconjoară ţara acum, e frumos să-i auzi pe oameni cum discută. Printre oftaturi şi priviri îndurerare, cuvintele lor insuflă speranţă şi putere. Japonia nu moare, Japonia nu va fi doborâtă, Japonia nu va fi ştearsă din analele istoriei, nici acum, nici vreodată. Acesta e sentimentul pe care îl am de fiecare dată când îi aud vorbind despre cutremur. Japonezii nu vor permite una ca asta. Fie doar pentru căldura sentimentelor pe care le au aceşti oameni pentru ţara lor, cred că Japonia va triumfa în lupta aceasta contra naturii dezlănţuite. Aşa că, nu omorâţi Japonia încă!