Inapoi in viitor - Stilul romanesc

Mary Sladek este sotia lui Vladimir Tismaneanu, editorialist al Jurnalului National. Gandurile sale, traduse din limba engleza de Magda Teodorescu, fac o radiografie a trecerii Romaniei de la sistemul comunism, existent in tara noastra pana la inceputul anilor ’90, la sistemul actual, democratic.

"Sa ne intoarcem putin in Bucurestiul lui 1994. Haite de caini bantuie strazile. E cald, dincolo de limita suportabilitatii, si nu-i aer conditionat. Multi taximetristi sunt din Moldova si conduc doar la indicatiile clientilor. Celularele sunt inexistente, iar liniile telefonice urbane - putine. Ridic de multe ori receptorul telefonului care suna si nu aud nimic. Suntem oare supravegheati? - m-am intrebat. Ajutorul dat sotului meu, care studiaza arhivele Partidului Comunist, devine o calatorie de aventuri clasica.

"Excursiile" spre si dinspre Romania au inceput in 1990. Vladimir Tismaneanu (pe vremea aceea nu eram casatoriti inca) s-a mutat in Washington, DC. Dupa aceea au aparut zeci de musafiri din Romania care, daca nu stateau cu zilele, ramaneau cel putin la masa. Glumeam, spunand ca am deschis Hotelul Bucuresti, Washington. In vara lui 1991 am stat la adevaratul Hotel Bucuresti. Odata, un tanc "fara parinti" a nimerit la noi in camera. Alta data am scapat de niste hoate de buzunar care mai manuiau si briceagul. In timp ce femeile de serviciu de la hotel mi-au cusut geanta, am inceput sa ma plang: "Am fost in Egipt si-n Israel, am stat un an in Polonia. Romania nu e Europa est-centrala, e, pur si simplu, Orientul Mijlociu al Europei"."

HOTEL. "In primavara lui 2004 am revizitat Hotelul Bucuresti, dar acestuia i s-a adaugat un cazino (ca in cazul altor hoteluri). Hotelul Triumf, unde am stat impreuna cu fiul nostru, nu are cazino. Cu toate astea, in prima seara am exclamat plina de emfaza: "Nu-i nimic, hotelul isi mentine intregul farmec al socialismului sadea din anii 1970!". Cazarea noastra la fostul hotel al partidului mergea manusa dupa lansarea din Statele Unite a cartii lui Vladimir: "Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism" (University of California Press). Vesela nevoie mare, ii arat fiului meu de 8 ani ca Hotelul Triumf este evaluat ca "occidental", adica semnul "Let’s Go!" de pe usa principala promitea toalete curate."

INDICII. "Curatenia toaletelor publice este un indiciu al unei societati in ascensiune. Era unul cert in Polonia anilor 1990 si este la fel pentru Romania secolului XXI. Directorul Muzeului Taranului Roman, dr. Dinu C. Giurescu, ne-a explicat faptul ca, in momentul in care si-a luat postul in primire, a facut un tur al toaletelor muzeului si a dat dispozitie sa fie modernizate. Marca directoratului dr. Giurescu in muzeu este deosebita. Am depanat cu el amintiri despre 1994, cand ghizii muzeului veneau dupa mine, stingand si aprinzand luminile din cauza lipsei de becuri. Acum, lucruri asemanatoare cu acelea din SUA: spatiu de clasa standard, pagini de Web in mai multe limbi, servicii comunitare dincolo de limitele obisnuite, toate sunt azi normale. Targul de trei zile din Duminica Floriilor prezinta in vitrinele muzeului mestesuguri taranesti si arta populara. De la un mester imbracat in straie populare completate cu un celular care-i atarna de gat am cumparat fluiere din lut in forma de testoasa pentru colegii de clasa ai lui Adam. Muzeul are o fata si-un aer modern, iar Romania nu-i nici ea departe de asta."

MALL-URI. "Prima noastra zi la Bucuresti a cazut intr-o duminica, asa ca am vizitat mall-ul Carrefour. Cladirea are o capacitate mult mai mare decat aceea pentru care a fost proiectata parcarea. Sunt multe boutique-uri cu marfuri din piele si haine, in plus mai exista si un magazin alimentar si de bauturi extravagant, plus o zona cu McDonalds si KFC. O inovatie in materie de "malling" este si faptul ca am luat un carucior de cumparaturi la intrare si l-am impins din magazin in magazin! Fidel comertului bazat pe tehnologie, sistemul cu carti de credit si debit s-a prabusit, cerandu-se clientilor sa plateasca doar cu bani. Minimall-uri si magazine de tot felul sunt peste tot, asa ca sunt derutata cand unii bucuresteni get-beget nu-mi pot spune de unde pot cumpara un film. Se ofera sa-si sune un prieten care s-ar putea sa stie. Fara sa mai astept imi conving cumnata, pe Rodica, venita pentru prima oara la Bucuresti dupa multi ani, sa dam o raita prin cartierul unde suntem gazduiti. Gasim o multime de magazine. Eu cumpar filmul. Rodica schimba banii."

BANII. "Adam e incantat sa fie milionar. Banii cu prea multe zerouri imi amintesc de Polonia anilor 1990. Celularul nostru inchiriat, cu plata pe loc, calculeaza timpul in dolari, dar e nevoie de carduri, care costa sute de mii de lei. Ii zic lui Vladimir: Cand o sa venim data viitoare, sa platesti mai mult la aeroport, sa nu ne mai batem capul cu cardurile astea. Dupa multe incercari esuate de a reincarca minutele si vocea amabila setata in engleza pe Connex, folosesc telefonul ca o localnica. Apoi, cand diversi reporteri ne-au sunat si ne-au intrerupt excursia la Brasov, am regretat ca am adaugat minutele."

DESTINE. "Spre deosebire de 1994, cand ne stia putina lume, faptul de a fi fugariti de reporteri e firesc, pentru ca Vladimir si presedintele Iliescu au lansat cartea de "Dialoguri" despre sfarsitul istoriei, adica a istoriei Partidului Comunist. Neasteptata e soarta catorva prieteni si a fostilor oaspeti ai Hotelului Bucuresti, Washington. Tacuta Christina Ilinca e activista feminista. Ea si fiica ei m-au insotit cand Vladimir lucra in arhive. Atunci, fiica ei mezina dorea sa se faca artista, dar azi, adolescenta prefera sociologia. Ii inteleg scopul: sunt atatea lucruri de studiat in Bucuresti."

IDEI. "Comentariile lui Lech Walesa despre Polonia anilor 1990 descriu foarte bine situatia Romaniei de azi. Comunismul a transformat rezervorul de peste in supa de peste: democratia trebuie sa inverseze procesul. Rezervorul Romaniei este un amestec ciudat de trecut si viitor, belsug si foamete, fantasma si frica. Intre timp, in Bucuresti, un ceas public cronometreaza zilele pana cand natiunea se va alatura Uniunii Europene. Imi ascult prietenii, care pun sub semnul intrebarii pregatirea Romaniei pentru Europa: prea multa coruptie, prea multe intimidari, prea multa agresivitate fata de jurnalisti. As vrea sa le spun asta: Va amintiti de 9/11? Dar de 3/11? Nimeni, nici o tara nu-i deplin pregatita pentru viitor. Cu toate astea, apare modernitatea sau postmodernitatea, sau un trecut fundamental gresit revine, si n-ai altceva de facut decat sa mergi cu valul, sa-ti tii capul sus si mintea treaza si sa eviti curentele contrare."

(Mary Sladek locuieste in Washington, DC si acum lucreaza la o carte cu titlul "The Washington Parent Syndrome" - in traducere aproximativa, "Sindromul parintelui washingtonez". Acest articol va aparea si in editia on-line a Jurnalului National, varianta in limba engleza. Intertitlurile apartin redactiei.)

PREGATIRE

"Imi ascult prietenii, care pun sub semnul intrebarii pregatirea Romaniei pentru Europa: prea multa coruptie, prea multe intimidari, prea multa agresivitate fata de jurnalisti. As vrea sa le spun asta: Va amintiti de 9/11? Dar de 3/11? Nimeni, nici o tara nu-i deplin pregatita pentru viitor" - Mary Sladek

SFATURI

"As vrea sa-i dau ei si altor tineri romani un sfat: studiati urbanismul si dezvoltarea economica. Peste tot se fac constructii de locuinte si restaurari. Multe blocuri necesita cu disperare o fatada ca lumea, cum si lifturile au nevoie de reparatii. Mergem in vizita la cativa prieteni care si-au construit case in noile suburbii si vedem ca pe strada nu-i loc de parcare. Foarte putini proprietari leaga proprietatea privata de dezvoltarea comunitatii, cei mai multi refuza sa coopereze cu vecinii lor pentru intretinerea spatiilor publice comune."

Lasati un mesaj

! Daca aveti mesaje pentru rudele din strainatate sau pentru cele din tara asteptam e-mail-urile dumneavoastra la adresele anamaria.luca@jurnalul.ro, costin.anghel@jurnalul.ro sau diaspora@jurnalul.ro