Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
UPDATE: Frontul Acţiunii Islamice (FAI) a criticat alegerea lui Maarouf Bakhrit pentru a ocupa postul de premier şi a forma un nou Cabinet, apreciind că acesta „nu este un reformator”.
Bakhit are 64 de ani, este un fost militar, ulterior ambasador în Turcia (2002), apoi în Israel (2005). Intenţia regelui a fost ca, prin numirea lui, să calmeze populaţia, acesta bucurându-se de popularitate, mai ales datorită carierei sale în armată. El are gradul de general. A fost, printre altele, coordonatorul negocierilor de pace încă de la pensionare, în 1999. Iordania şi Israelul au semnat acordul de pace în octombrie 1994. Ulterior, a fost numit ambasador în Turcia şi apoi Israel, unde nu a rămas decât şapte luni. Regele l-a rechemat de la post pentru a-l numi director al biroului său şi adjunct la Securitatea Naţională.
Om de încredere al regelui, a fost numit premier în 2005, la două săptămâni după un triplu atentat sinucigaş comis la Amman în noiembrie, care s-a soldat cu moartea a 60 de persoane. Guvernul său a lansat un vast program de reforme, dar a primit de la rege instrucţiuni pentru a purta un război fără milă contra grupurilor extremiste şi contra ideologiei lor.
FAI, principalul partid de opoziţie în Iordania, a subliniat luni că, spre deosebire de Egipt, opoziţia iordaniană nu cere o schimbare de regim în regat, ci cere reforme politice.
Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei l-a numit, marţi, pe Maarouf Bakhit în locul lui Samir Rifai la conducerea Executivului iordanian şi l-a însărcinat pe acesta să realizeze „reforme politice reale”, informează agenţiile de ştiri internaţionale.
Schimbarea se face pe fondul unor proteste ale opoziţiei iordaniene, care s-au înregistrat timp de mai multe zile, în ultimele săptămâni. Protestele sunt un efect de domino al revoltelor din Tunisia şi Egipt. Câteva mii de persoane au ieşit în stradă în Iordania, ţară cu doar şase milioane de locuitori, pentru a condamna creşterea preţurilor la alimente şi combustibili, dar şi pentru a cere regelui reforme politice radicale.
Regele este conştient, după cum spun cei care îl cunosc, că Iordania împărtăşeşte cu Egiptul mai mult decât un tratat de pace cu Israelul: şomaj, corupţie, lipa dezvoltării economice, a reformelor politice şi a libertăţilor politice, comentează cotidianul spaniol El Pais, citat de Agerpres.
Abdallah al II-lea a anunţat că săptămâna aceasta va reduce preţul la alimente şi combustibili, dar şi majorări salariale, cu care încearcă să evite ca imboldul revoluţionar al regiunii să se extindă spre ţara sa. Nu se ştie însă dacă aceste măsuri vor reuşi să-i mulţumească pe cei care protestează.
Militanţi de stânga, militari în rezervă, sindicalişti, funcţionari strâmtoraţi şi islamişti formează grosul manifestanţilor care se reunesc în diferite puncte ale ţării în fiecare vineri, când este şi zi de rugăciune pentru musulmani. „În trecut au fost proteste faţă de invazia din Irak sau războiul din Gaza, dar acum este altceva. Acum se vorbeşte despre democraţie, despre schimbarea regulilor jocului. Asistăm la o eră nouă”, a declarat Mohamed Abu Rumman, director al ziarului iordanian al Ghad, citat de Agerpres. Rumman face parte dintre cei care cred că reformele anunţate de Casa Regală vor fi insuficiente. „De ceea ce avem nevoie aici este de un nou contract social. Aceasta este noua dezbatere care se poartă în stradă”, spune el.
Frontul Acţiunii Islamice (FAI), principalul partid de opoziţie şi aripa politică a Frăţiei Musulmane din Iordania este unul dintre principalii promotori ai protestelor. „Este doar începutul”, avertizează Zaky Bany Ershehead, şeful departamentului politic al Frontului, care a boicotat ultimele alegeri din noiembrie pe care le-a considerat frauduloase. „Nu vom accepta o schimbare de faţadă. Vrem să se schimbe legea electorală şi nu vrem ca regele să fie cel care alege Gucernul, ci Parlamentul. Dacă regele nu ia măsurile adecvate, ne-am putea trezi cu o situaţie precum cea din Egipt. Dacă vrea să aştepte să ieşim în stradă la fel de mulţi ca în Tunisia, vom ieşi”, ameninţă Ershehead.
