Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu șase ani în urmă, atunci când administrația Obama a bătut palma cu liderii iranieni în privința acordului nuclear, calculele aflate la baza înțelegerii au fost extrem de simple. Teheranul a preferat relaxarea sancțiunilor care i-au fost impuse, în loc să continue să-și construiască bomba atomică, iar SUA au preferat un Iran mai bogat, în locul unui Iran nuclear. Concomitent, ambele părți au vrut să evite războiul. Pornind de la aceste considerente, existau foarte puține urme de îndoială în privința faptului că noua administrație de la Casa Albă, condusă de cel care ocupa funcția de vicepreședinte al SUA în momentul încheierii acordului, și liderii iranieni vor alege acum diplomația pentru a evita escaladarea tensiunilor bilaterale și un posibil conflict militar, după retragerea unilaterală a Americii din tratatul internațional, decisă, în 2018, de fostul președinte Donald Trump.
Din toată debandada provocată în politica externă americană de o serie de decizii imprevizibile și impulsive ale fostului șef al Casei Albe, revenirea SUA în acordul nuclear cu Iranul a părut una dintre crizele cel mai ușor de remediat chiar din startul mandatului lui Joe Biden. Toți membrii echipei de responsabili cu securitatea națională din actuala administrație sunt practic implicați în acest proiect și însuși directorul CIA, Bill Burns, pare să fi fost ales deoarece cunoaște foarte bine dosarul iranian. De cealaltă parte, confruntată atât cu un parlament dur, cât și cu perspectiva apropiatelor alegeri prezidențiale din țară, în urma cărora Iranul s-ar putea alege cu o conducere extrem de ostilă față de SUA, actuala administrație moderată de la Teheran are acum ultima ocazie de a încerca să remedieze relația cu Occidentul. Moderații iranieni ar avea totodată, pe ultima sută de metri, și un instrument electoral eficient în lupta cu forțele politice radicale de la Teheran, deoarece, în ultimii doi ani, chiar dacă Iranul a încercat să facă față sancțiunilor internaționale sau să exporte masiv și pe ascuns petrol către China, - putere cu care a și încheiat, de altfel, un acord de investiții de 400 de miliarde de dolari pentru următorul sfert de secol - economia țării se prăbușește pe zi ce trece.
Convorbiri prin intermediari
În acest context, la sfârșitul săptămânii trecute, Washingtonul și Teheranul au decis să înceapă convorbiri indirecte, prin intermediul celorlalte state, care, în pofida retragerii unilaterale americane, în 2018, au rămas prinse în acordul nuclear cu Iranul, parafat în 2015: Marea Britanie, Franța, Germania, Rusia și China. Tratatul prevedea limitarea programului nuclear iranian, în schimbul relaxării sancțiunilor impuse Iranului de către SUA și comunitatea internațională, măsuri punitive reintroduse ulterior de administrația Trump, prin retragerea sa din înțelegere, trei ani mai târziu. Drept răspuns, din 2019, Iranul a început, treptat, să nu mai respecte angajamentele-cheie asumate în 2015, vrând să pună presiune pe celelalte state semnatare, în încercarea de a le determina să facă mai multe eforturilor pentru a contrabalansa sancțiunile americane. După doi ani de escaladare a tensiunilor bilaterale dintre SUA și Iran, noua administrație de la Washington și moderații de la Teheran s-au hotărât să pregătească revenirea americanilor în acord, prin intermediul Uniunii Europene și a statelor încă participante la acest tratat. Foarte probabil, din cauza presiunilor exercitate de forțele politice radicale iraniene în ajunul alegerilor prezidențiale din țară, dar și a obiecțiilor ridicate de republicanii din Capitoliu față de actuala formă a acordului din care fostul lor lider, Donald Trump, a decis să retragă America, negocierile, începute ieri la Viena, nu pot avea loc față în față. Mai mult, ele au fost prefațate de declarații arțăgoase. De altfel, încă dinaintea începerii demersului diplomatic, organizat în capitala austriacă sub patronajul UE, părțile implicate în tratativele indirecte au dat de înțeles că se așteaptă la discuții separate dificile și nu cred într-o rezolvare imediată a situației. Reprezentanții țărilor participante la mediere și-au propus, într-o primă fază, să identifice sancțiunile ce ar putea fi ridicate de Washington, precum și angajamentele nucleare concrete agreate de Teheran.
Lupta pentru renegociere
Încă de la începutul președinției, Joe Biden a afirmat că revenirea SUA în tratatul internațional și reluarea respectării de către Iran a restricțiilor nucleare stipulate de această înțelegere reprezintă o prioritate a agendei sale. Membri ai administrației sale au precizat apoi că SUA doresc să reînvie acordul, în urma unor negocieri. De altfel, Trump declara, în 2018, că s-a retras din tratat pentru a forța Iranul să renegocieze textul acestuia, în încercarea de a impune Teheranului noi condiții, în privința limitării programului său balistic și a încetării „sponsorizării” terorismului internațional. Și după instalarea lui Biden la Casa Albă Iranul a respins însă orice renegociere a textului și nu a fost de acord nici cu reluarea respectării condițiilor impuse de tratatul încheiat în 2015, decât după ridicarea sancțiunilor americane impuse de Trump. Luni, SUA au anunțat că sunt gata să revizuiască sancțiunile impuse Iranului, dacă Teheranul respectă cu strictețe acordul nuclear din 2015. Potrivit purtătorului de cuvânt al diplomaţiei americane, Ned Price, Washingtonul este gata să ia în considerare ridicarea sancţiunilor impuse Iranului, dar numai cele legate de dosarul nuclear. „Cu siguranţă nu vom face gesturi sau concesii unilaterale pentru a convinge Iranul”, a spus Price, citat de AFP. „Formularea iniţială este cea care este încă în vigoare astăzi - ridicarea limitată a sancţiunilor nucleare în schimbul unor limitări permanente şi verificabile ale programului nuclear al Iranului”, a reamintit el. De cealaltă parte, purtătorul de cuvânt al diplomaţiei iraniene, Sai Khatibzadeh, a precizat imediat că în niciun caz nu va fi vorba de „negocieri”. El a adăugat că țara sa este gata să revină la respectarea strictă a acordului cu o singură condiție – „SUA să ridice mai întâi toate sancțiunile” impuse Teheranului. De altfel, însuși ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al țării, s-a opus categoric ridicării treptate a sancțiunilor, iar în fața acestui ordin diplomații și membrii conducerii moderate de la Teheran nu au o marjă prea mare de negociere. Iranienii pot jongla însă cu gradul de puritate obținut după îmbogățirea uraniului, precum și cu alte argumente de ordin tehnologic pentru a arăta că sunt dispuși, la rândul lor, să facă anumite concesii. Și administrația Biden s-a ferit în ultima vreme să vorbească despre „teroriștii sprijiniți de Iran”, referindu-se la „milițiile sprijinite de șiiți”, în urma unor atacuri asupra bazelor americane din Irak.
Deocamdată, atât SUA, cât și Iranul par dispuse să facă o serie de concesii pentru a reînvia tratatul nuclear internațional și a evita un conflict major în Orientul Mijlociu. Presiunile exercitate de către forțele radicale de acasă fac însă imposibilă adoptarea unei soluții diplomatice imediate și prelungesc suspansul.
