Veste rea pentru Fidesz-ul lui Orban: în vecini, au câştigat socialiştii

Un editorialist de la Magyar Hirlap explică de ce Budapesta se teme de “naţionalismul care o înconjoară”
Pentru Fideszul lui Viktor Orban, anul 2013 este unul extrem de important în contextul alegerilor parlamentare din 2014. Nu este o noutate că, pentru a câştiga din nou alegerile, partidul de guvernământ are nevoie şi mizează şi pe voturile etnicilor maghiari din România, Slovacia şi Serbia, care au dobândit dubla cetăţenie şi implicit dreptul de a vota. În acest context, editorialistul Mate T. Gyula de la cotidianul ungar apropiat puterii, Magyar Hirlap, reia o temă dezbătută îndelung şi de preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo: “Naţionalismul care ne înconjoară”.

Fico, Nikolic, Ponta
Jurnalistul scoate în evidenţă faptul că în toate cele trei ţări vecine Ungariei socialiştii au revenit la putere în 2012. “Fico în Slovacia, Nikolic în Serbia, Ponta în România - cel mai neplăcut scenariu pentru Budapesta s-a adeverit odată cu instalarea lui Victor Ponta în funcţia de premier al Guvernului de la Bucureşti. Robert Fico şi Victor Ponta beneficiază de o majoritate parlamentară covârşitoare, răsturnarea Guvernelor lor fiind imposibilă. În ceea ce priveşte negocierile cu partidele maghiare, doar sârbul Tomislav Nikolic s-ar putea să aibă nevoie de ele, şi asta în cel mai bun caz în probleme locale din Voievodina. Fico, Nikolic şi Ponta sunt figuri emblematice ale naţionalismului slovac, sârb şi românesc. Folosesc termenul de naţionalism, în toate sensurile peiorative, fiindcă în momentele cheie ale carierei lor, eroii noştri nu şi-au dovedit patriotismul faţă de ceva, ci împotriva cuiva. Împotriva maghiarilor, împotriva celei mai numeroase minorităţi din ţara lor”, consideră Mate.

Interese
Editorialistul continuă atacul la adresa socialiştilor. “Completarea naţionalistă a premierului român şi slovac trebuie căutată în partea liberalilor. Nici cei mai înverşunaţi duşmani ai preşedintelui sârb nu îl consideră de stânga pe acesta, însă premierul său, Ivica Dacic, nu numai că este socialist, dar e urmaşul direct al lui Slobodan Milosevic. Când vorbim de stânga, nu trebuie să ne gândim la nişte social-democraţi care au dobândit cultura politică la saloanele de la Berlin sau Paris. Pentru organizaţiile conduse de Fico, Ponta şi Dacic, Partidul  Socialiştilor Europeni nu este un club elitist sau un cerc de intelectuali de rang internaţional, ci o unealtă care poate fi folosită împotriva Budapestei. Chiar şi la Bruxelles se ştie că pe aceşti virtuoşi din Balcani liderul socialist Johannes Swoboda nici nu i-ar primi în cafeneaua lui preferată din Viena, însă s-ar arăta interesat de atacarea premierului de dreapta, Viktor Orban. Fico, Nikolic şi Ponta îşi acceptă rolul fiindcă, deşi nu vor avea intrare în Cafe Central din Herrengasse, ei vor avea garantat un loc protejat la împărţirea banilor de la Bruxelles. Ei nu vor avea parte doar de bani din partea liderilor UE, ci şi de clemenţă pentru eventualele nereguli financiare. Încălcarea legii şi îngrădirea drepturilor minorităţii maghiare pot deveni simple chestiuni interne, dacă în schimb se pot obţine lucruri mult mai importante la nivel internaţional”, mai scrie Mate.

Soluţie
În încheiere, editorialistul oferă soluţia parteneriatului strategic. “Fico, Nikolic şi Ponta sunt războinici de stradă cu experienţă. Nu se compară cu liderii socialişti ungari Mesterhazy, Gyurcsany sau Bajnai. Ei se înţeleg doar din interese de putere. Poţi să discuţi cu Fico, Nikolic şi Ponta? Nu poţi. Trebuie să recunoaştem că povestea asta are două părţi. În ciuda diferenţelor mari faţă de strămoşii lor europeni este cât se poate de clar ce putem aştepta de la ei. Oricât ar fi fost de prieteni ai minorităţilor, oamenii aceştia nu au rezistat în faţa presiunii naţionaliste. Puteau promite orice fiindcă a doua zi presiunea politică internă îi împiedica să îşi ţină promisiunile. Acest lucru era valabil atât pentru Bratislava, cât şi pentru Belgrad şi Bucureşti. Astăzi, Robert Fico, Tomislav Nikolic şi Victor Ponta pot face promisiuni faţă de minoritatea maghiară fără să se teamă de o revoltă naţionalistă. Ei ştiu exact cât de mult se pot îndepărta de tabăra lor, şi dacă va fi nevoie o vor şi face. Totul trebuie privit din perspectiva majorităţii parlamentare. Se poate discuta cu ei, întrebarea e dacă ştim cum să o facem. Cu Belgradul se pare că da. Ei pot fi parteneri cel mai uşor, mai ales că Nikolic aşteaptă scrisoarea de aderare de la UE. Nu întâmplător cu el s-au reuşit mulţi paşi înainte în problema minorităţilor. Fico este o nucă tare, tot ce putem aştepta de la el este ca relaţia cu minorităţile să nu se strice şi mai mult, însă putem spera să se îmbunătăţească cea economică.

Cu Ponta ne aflăm încă la începutul drumului. Cred că încă nici nu am păşit pe el cu adevărat. În esenţă, cheia relaţiilor cu cei trei este de a-i convinge şi de a ne convinge că putem face mai multe progrese dacă ne înţelegem reciproc decât dacă cerem ajutorul UE unul împotriva celuilalt. Dacă vom ajunge în punctul în care interesul comun să fie deasupra tuturor, atunci cartea maghiară ar putea reveni din nou în pachet”, scrie Mate T. Gyula în Magyar Hirlap.