Abuzuri ale spionilor ajung la Curtea Europeană

Răpirea fiului președintelui Slovaciei, opera serviciilor secrete de la Bratislava implicate în jocuri politice, a ajuns să fie subiectul unor clarificări de principii juridice la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CURIA). În conflictul dintre președinte și premier, evoluat spre forme acute în 1995, a fost atras șeful Serviciului Slovac de Informații (SIS), care pune la cale răpirea fiului președintelui. După 25 de ani de încercări de stabilire a răspunderii serviciilor secrete pentru abuzurile din acest episod dramatic, intră în horă și judecătorii europeni din Luxemburg, chemați să clarifice chestiuni de drept. În România ies la iveală cazuri de răpiri transfrontaliere executate de Securitate, rămase necercetate.

O afacere transfrontalieră, cu interese în Slovacia, Cehia, Austria și Germania, condusă de servicii secrete, a zguduit regimul de la Bratislava, având reverberații și în prezent. După 25 de ani, evenimentele care au fost în atenția presei din Europa și au ajuns subiect de film nu au încă o rezolvare juridică. În 1995, premierul slovac Vladimir Meciar, cu o viziune anti-NATO și antieuropeană, este acuzat de președintele Michal Kovac pentru traseul periculos pe care împingea țara. În lupta politică este atras Ivan Lexa, șeful SIS, numit de Meciar. Pentru a-l compromite pe președintele Kovac și a-i forța demisia, este pusă la cale o operațiune ilegală care îl vizează pe fiul președintelui slovac. Kovac jr era veriga slabă a familiei, fiind atras într-o combinație economică neclară. Afacerea Tehnopol, care se va încheia juridic peste câțiva ani în Slovacia și apoi în Germania, a fost exploatată de adversarii interni, corelați cu cei din străinătate pentru emiterea în noiembrie 1994 a unui mandat internațional de arestare pe numele lui Kovac jr, valabil în Austria și Germania. Directorul SIS organizează răpirea fiului președintelui și dă ordin verbal subordonaților să pregătească ,,împachetarea” acestuia și predarea lui în Austria.

Răpit, drogat și ,,exportat” peste graniță

Cauza C-203/20 aflată la CURIA în faza de cerere de decizie preliminară solicitată în mai 2020 de instanța din Bratislava, descrie fazele infracțiunii de răpire transfrontalieră pentru care sunt judecați 15 inculpați, foști membri ai serviciului secret slovac, între care și directorul Lexa. După ce inculpații au pus la punct timp de două luni detaliile operațiunii ilegale - filaj, echipa de interceptare a victimei, reținerea, transportul și trecerea graniței - în 31 august 1995 a avut loc răpirea efectivă:
,,La ora 10.47, pe drumul național H/502, ei au blocat autoturismul lui Kovac jr în față și lateral. Amenințându-l cu un pistol l-au scos cu forța și, deși a opus rezistență, l-au introdus pe locurile din spate ale unui autoturism al SIS, i-au pus un sac albastru pe cap și cătușe. În continuare , în timpul drumului spre trecerea frontierei, atunci când Kovac jr a vrut să sară din autovehicul, l-au lovit cu pumnii în față, i-au aplicat electroșocuri pe organul genital cu pistolul cu impulsuri electrice și l-au forțat să bea două sticle de whisky, aducându-l în stare de ebrietate”.
O altă echipă din cadrul SIS, divizia de operațiuni speciale, a realizat partea finală a acțiunii, trecând victima în Austria și lăsând-o în fața unei secții de poliție, în autoturismul său, care fusese condus de un agent secret. Poliția austriacă, avertizată, a văzut că are în poartă un șofer beat criță, care era urmărit internațional. După o lună, Kovac jr va fi eliberat de o instanță austriacă, pentru că mandatul internațional de arestare a fost ilegal pus în aplicare de poliție și este returnat în Slovacia.

Șeful serviciului secret, extrădat din Africa de Sud

Operațiunea SIS a declanșat un uriaș scandal. Împotriva agenților serviciilor secrete implicați a început urmărirea penală pentru un cumul de infracțiuni, de la abuz de putere, răpire transfrontalieră, arestare ilegală, agresiune, tâlhărie. Premierul Meciar impune însă o amnistie în 1998 a celor judecați în dosar. Directorul SIS emigrează în Africa de Sud. Va fi extrădat și readus în Slovacia după ce Curtea Constituțională anulează actele de grațiere, procesul fiind reluat. La Bratislava sunt așteptate acum răspunsurile de la judecătorii europeni, care au de rezolvat întrebări privind valabilitatea unui act de redeschidere a urmăririi penale după amnistierea inculpaților.

Implicarea lui Pacepa * Dușmanii lui Tito, prinși în România 

Răpiri și crime la Hotelul Dorobanți

Revista Periscop aduce în atenție, într-un articol din numărul aprilie-iunie 2020, o acțiune criminală desfășurată de subunitatea 0544/R, concepută pentru realizarea de acțiuni antiteroriste în exterior și de ,,neutralizare” a trădătorilor din rândul ofițerilor serviciului secret românesc care ,,defectau”. Autorul, Cornel Biriș, fost ofițer în cadrul serviciului de spionaj al României, susține că operațiunea a fost coordonată direct de Mihai Pacepa, deși acesta neagă în memorii participarea la acțiuni criminale. Iată ce scrie publicația Asociației cadrelor militare în rezervă și în retragere din Serviciul de Informații Extern:
,,În vara anului 1975, Serviciul Iugoslav pentru Securitatea Statului - UDB, a solicitat Departamentului de Informații Externe să fie sprijinit în efectuarea unei oerațiuni de răpire a unui proeminent disident sârb, care urma să se deplaseze în România, venind din Europa. Șeful DIE, generalul Doicaru, a hotărât să coordoneze îndeaproape operațiunea, ordonându-i lui Mihai Pacepa să organizeze și să execute personal acestă acțiune”. 
Care erau datele concrete ale operațiunii? Securitatea iugoslavă avea infomații că în luna august 1975, disidentul Vladimir (Vlado) Dapcevic va veni la București, unde urma să aibă o întâlnire cu Aleksander Opajevic, liderul antititoiștilor refugiați în România, unde obținuse cetățenia română și avea o familie. Vlado fusese mâna dreaptă a lui Tito în timpul luptelor de partizani, dar au devenit adversari după ce intervenise divergența majoră cu Moscova, după 1947. Vlado evadase din Iugoslavia și reușise să obțină cetățenie belgiană. Cu pașaport occidental, însoțit de un prieten, Djako Stoianovic, Vlado vine la București pentru întânirea cu Opajevic. Iată cum a decurs întâlnirea, în relatarea din Periscop:
,,Mihai Pacepa a organizat o grupă operativă și de intervenție, în care, pe lângă ofițeri de informații a introdus și câțiva subofițeri, foști boxeri de la clubul Dinamo. În ziua de 8 august s-a efectuat operațiunea de prindere a lui Vlado, la Hotelul Dorobanți din București, ocazie cu care a avut loc o altercație în urma căreia Stoianovic și Opajevic au decedat, din cauza loviturilor în cap, aplicate cu o rangă de către unul dintre subofițerii grupei de intervenție. Din echipa care a acționat cu această ocazie s-a ,,remarcat” și viitorul comandant al UM 0544/R, maiorul Nica Sergiu. 
Obiectivul Vlado a fost anesteziat și, împreună cu cele două cadavre, au fost îmbarcați într-o autoutilitară, cu destinația Iugoslavia. Imediat după încheirerea acțiunii, Pacepa i-a raportat lui Nicolae Doicaru, care aștepta rezultatul într-un autoturism parcat în apropiere, că a executat misiunea!
Autoutilitara cu ,,captura” de la Hotelul Dorobanți a trecut granița în Iugoslavia și, în comuna Zrenjanim, Vlado și cele două cadvre au fost preluați de autoritățile sârbe. De altfel, Djoka Stoianovic și Alexander Opajevic au fost îngropați în cimitirul Tomasevsk din localitatea menționată”.

În România nu a fost deschis un dosar în această cauză.
 Text burtă 

,,A avut loc o altercație în urma căreia Stoianovic și Opajevic au decedat din cauza loviturilor în cap aplicate cu o rangă de către unul din subofițerii grupei de intervenție”