Reforma justiției, un proiect de țară fără sfârșit

Proiectul „Reforma Sistemului Judiciar” a început în 2006, trebuia finalizat în 2010, a fost prelungit până în 2017, dar nu este gata nici astăzi. Aceasta este concluzia unui audit realizat de inspectorii Curții de Conturi în perioada 2019-2020. Valoarea proiectului a fost de 142 de milioane de euro, din care 110 milioane de de euro au provenit dintr-un împrumut acordat de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), iar 32 de milioane de euro din contribuția națională. Proiectul a fost structurat pe patru componente principale, dintre care doar două au fost complet realizate, celelalte fiind finanțate în continuare din bugetul de stat și un nou împrumut BIRD. Pe de altă parte, deși numărul obiectivelor de investiții care au vizat refacerea și construirea de noi sedii pentru instanțele judecătorești a scăzut în timp de la 25 la 19, investițiile finanțate din împrumutul BIRD au crescut cu 7%. Unul din marile eșecuri ale proiectului este  implementarea sistemului integrat de management al resurselor (RMS), echipa de audit apreciind că economicitatea acestei componente a fost afectată negativ de cele aproape 3 milioane de euro cheltuite în intervalul 2013-2019, din bugetul de stat, în afara proiectului. Vorbim practic despre un proiect care a trecut prin mâna a 20 de miniștri ai Justiției, începând cu Monica Macovei, dar care au abordat problema cu destul de mare lejeritate.

Chiar și în 2020 mai erau obiective de investiții nefinalizate, în condițiile în care în perioada 2011-2019, s-au finalizat 17 obiective de investiții, deși proiectul trebuia finalizat în 2010. Potrivit documentului citat, contractele de lucrări civile au fost încheiate cu o întârziere cuprinsă între 2 ani și 6 luni și 4 ani și 8 luni. De asemenea, recepțiile la terminarea lucrărilor de renovare a clădirilor și de construcție a unor noi sedii pentru instanțe s-au făcut în unele cazuri cu întârzieri cuprinse între 2 și 5 ani față de data stabilită inițial. De exemplu, în două cazuri, respectiv Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Prahova, recepția finală a lucrărilor nu se realizase nici până la data începerii auditului, deși recepția la terminarea lor s-a efectuat în anul 2015, respectiv 2018. Situații similare au mai fost constatate și la Tribunalul Sibiu, Tribunalul Prahova și Palatul de Justiție Prahova, unde lucrările nu erau terminate nici în 2020, ele fiind finanțate în continuare dintr-un alt împrumut BIRD și de la bugetul de stat. Motivul acestor mari întârzieri este explicat de raportul Curții prin faptul că termenele negociate pentru implementarea proiectului au fost nerealiste. În ciuda acestui lucru, reabilitarea instanțelor și construcția de sediilor noi au crescut nivelul de responsabilitate, permițând României să își respecte obligațiile privind calitatea actului de justiție, conform standardelor UE și internaționale, se mai arată în raport.  

Sistemul RMS, un eșec foarte costisitor

Pe lângă componenta de reabilitare a infrastructurii instanțelor, proiectul a mai avut trei direcții: consolidarea capacității administrative a instanțelor, sprijinirea gestiunii informațiilor la instanțe și dezvoltarea instituțională a instituțiilor judiciare. Realizarea gestiunii informațiilor în cadrul instanțelor conținea două subcomponente de interes major: sistemul integrat de management al resurselor (RMS) - menit să transforme modul în care sunt gestionate resursele umane și financiare în sistemul judiciar și să înlocuiască cele aproximativ 160 de aplicații informatice care funcționau în sistemul judiciar cu un sistem informatic integrat, care să permită diferitelor instituții să folosească datele pentru planificare și management, precum și implementarea unui sistem informatic integrat de înregistrare audio a ședințelor de judecată. Cum s-au realizat toate aceste ne spun inspectorii Curții de Conturi: „La închiderea proiectului, sistemul (RMS - n. red.) a fost acceptat funcțional, dar nu poate fi utilizat efectiv până la migrarea datelor, operațiune care cade în sarcina beneficiarilor care au început deja utilizarea sistemului. Restul finanțării necesare urmează să fie suportată de la bugetul de stat”. În ceea ce privește sistemul de înregistrare a ședințelor de judecată, introducerea înregistrării audio a tuturor ședințelor de judecată la nivelul tuturor instanțelor din România a fost una dintre cele mai mari realizări ale proiectului, datorită gradului sporit de transparență și responsabilitate pe care îl conferă și datorită faptului că este foarte apreciat de către utilizatori.

Activitatea de pregătire a sistemul integrat de management al resurselor (RMS) a fost evaluată de auditori ca fiind nesatisfăcătoare. Specificațiile tehnice pentru RMS au fost elaborate abia în anul 2007, iar sistemul a fost supradimensionat și prea costisitor pentru funcționalitatea pe care o oferă. Complexitatea sa a condus la costuri, întârzieri și sprijin limitat din partea părților interesate. 

La momentul auditului, avem rezerve în a confirma eficacitatea RMS, în contextul în care nu este operațional și nu și-a atins încă pe deplin scopul dorit. La începutul proiectului privind RMS nu s-a făcut nicio analiză economică, financiară sau de altă natură privind eficiența sistemului. Faptul că RMS a fost realizat doar parțial și într-un interval de timp de circa 12 ani, mult mai mare decât se preconizase inițial, afectează în mod semnificativ orice indicator de eficiență sau calcul privind beneficiile generale.

Raport de audit, Curtea de Conturi

Coordonarea și monitorizarea proiectului, în voia sorții

Coordonarea derulării procesului de implementare a proiectului și monitorizarea/controlul utilizării fondurilor alocate pentru implementarea lui s-au realizat de un comitet director (CDP). În perioada 2006-2017 acesta s-a întrunit doar de cinci ori, în urma cărora au fost emise patru hotărâri, cu toate că ședințele de lucru trebuiau ținute cel puțin o dată pe trimestru, sau de câte ori era necesar. Pe de altă parte și aceste hotărâri pot avea probleme de legalitate, având în vedere că Regulamentul de organizare și funcționare în care au fost specificate funcțiile și atribuțiile acestuia, nu a fost aprobat printr-o Hotărâre de Guvern. „Fluctuația personalului de conducere, desele schimbări ale executivului Ministerului Justiției și lipsa întrunirilor CDP începând cu anul 2012 a condus la o comunicare insuficientă și ineficientă între instituțiile responsabile și a determinat reducerea capacității de coordonare și monitorizare a implementării proiectului”, mai arată raportul de audit al Curții de Conturi.

Noile coduri ale justiției, lovite de deciziile CC

Unul din efectele aplicării Proiectul „Reforma Sistemului Judiciar” a fost apariția Strategiei de Dezvoltare a Sistemului Judiciar 2015-2020 adoptată prin HG nr. 1155/2014. Pentru realizarea ei au fost încheiate mai multe servicii de consultanță care au vizat revizuirea Codului de Procedură Penală, reformarea Codului de Procedură Civilă și implementarea unor noi coduri (penal, procedură penală, civil, procedură civilă). În total, pentru aceste servicii de consultanță au fost plătite peste 1,7 milioane de euro, la care se mai adăugau 1,25 de milioane de euro pentru servicii de consultanță destinate determinării și implementării volumului optim de activitate pentru judecători și grefieri. Deși au fost plătiți mulți bani pe serviciile de consultanță, noile coduri apărute au început să fie modificate pe bandă rulantă, în mare parte ca urmare a deciziilor Curții Constituționale, prin care mai multe articole au fost declarate neconstituționale. Astfel, cele mai multe modificări și completări au fost asupra Codului de Procedură Penală, respectiv peste 50 de decizii ale Curții Constituționale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor acestui cod, șapte legi și șase ordonanțe de urgență. Codul Penal a fost modificat și completat prin 14 acte normative, din care șapte decizii ale Curții Constituționale, Codul Civil, prin opt acte normative, iar Codul de Procedură Civilă, prin 13 acte normative, din care nouă decizii ale Curții Constituționale.

Responsabilitatea, împărțită între toate partidele

Proiectul începea sub mandatul de ministru al Monicăi Macovei, iar până în 2020 încă 19 miniștri s-au ocupat de aplicarea lui. Că el nu era finalizat în totalitate nici după 15 ani, este responsabilitatea tuturor partidelor politice, pentru că toate au avut oameni puși în fruntea Justiției, actuala putere și opoziție împărțindu-și aproape egal timpul în care au condus acest minister. Cum ar justifica astăzi întârzierea proiectului foștii miniștri ai Justiției Raluca Prună, pusă de USR, sau Cătălin Predoiu, de la PNL? Și dacă tot l-am amintit pe Cătălin Predoiu, să mai spunem că este cel mai longeviv ministru al Justiției, el având, începând cu 2008, mai multe mandate care au totalizat mai bine de șase ani. Ultima dată îl găsim în fruntea acestui minister în perioada Guvernului Orban, noiembrie 2019-decembrie 2020. 

Clădiri insalubre, cu pereții scorojiți, plini de igrasie

Astfel de clădiri în care funcționează instanțele de judecată încă există în România. Să mai spunem însă că mai sunt instanțe care nici acum nu au un sediu propriu și stau în chirie. Situația nu arată bine deloc bine după ani în care s-a clamat reforma. „Eficiența sistemului judiciar depinde nu numai de un cadru juridic modern adresat justiției, ci și de o logistică adecvată a sistemului judiciar. Fără sedii adecvate ale instanțelor, aplicații informatice moderne, echipamente digitale, echipamente moderne de investigare penală, personal adecvat în ceea ce privește numărul și expertiza și o remunerație adecvată, un sistem judiciar nu poate fi eficient în aplicarea legilor, protejarea statului de drept și oferirea unui serviciu public de calitate în termene rezonabile și la un cost adecvat. Cred că guvernele nu au reușit să rezolve în mod corespunzător aceste aspecte și, în calitate de deputat în majoritatea guvernamentală, mă aștept ca guvernul în funcție și Ministerul Justiției să abordeze în mod viguros și eficient aceste probleme”, recunoștea ex-ministrul Predoiu, într-un discurs ținut anul acesta. Despre responsabilitatea sa personală, niciun cuvânt, totul fiind plasat în spatele unei vini colective.