Cum UCIDE corupţia din spitalele României

Infecțiile nosocomiale din spitalele publice româneşti sunt ascunse sub preș de mai mulți ani. Ignorate,“infecţiile corelate asistenţei medicale” , cum sunt denumite de OMS, au devenit o adevărată bombă biologică. Materiale sanitare de unică folosință utilizate la zeci de pacienți, săpunuri antibacteriene pline cu bacterii, curațenie cu apă chioară sau igienizari de milioane de euro, în urma unor licitații cu dedicație, sunt doar câteva dintre aspectele care au transfomat germenii din spitale, în arme mortale. Felul în care au fost “controlate” aceste infecții îi pune în pericol pe toți cei care sunt sau vor fi internați într-o unitate de stat.


Ministerul Sănătăţii a confirmat, pentru prima dată, la finalul anului trecut, existenţa infecţiilor nosocomiale în spitalele româneşti, după ce un medic a recunoscut că mai mulţi răniţi în incendiul din Colectiv au murit din acestă cauză. Un raport oficial, publicat între Crăciun şi Revelion, când toată lumea era în vacanţă, arată că “nu toate spitalele au capacitatea de a realiza autocontrolul privind circulația microbilor în spital”, din cauza unor “obstacole” economice, că nu există suficienți medici, iar regulile nu sunt respectate de “personalul” din spitale. Nu s-a vorbit, însă, despre corupţia la nivel înalt din sistem, care influenţează direct amploarea acestor infecţii din spitalele publice.

În urma unui studiu realizat în 28 de state europene, în perioada 1998-2010, s-a ajuns la concluzia că rezistența la antibiotice într-o țară poate fi legată de nivelul de corupție al acesteia. România nu a fost inclusă în această cercetare, dar rezultatele se aplică şi la noi.

Deşi, în contextul tragediei Colectiv, s-a încercat minimizarea consecinţelor pe care le are mizeria din spitale asupra propagării infecţiilor nosocomiale, cele două aspecte sunt direct proporţionale.

Soprana Amelia Antoniu era să-şi găsească sfârşitul, în 2010, după ce, în urma unei intervenţii chirurgicale la spitalul CF2, a intrat în şoc septic. Ancheta a scos la iveală că infirmierele nu aveau de mai multe luni dezinfectanţii necesari. Acestea dădeau cu mopul ud pe holurile spitalului, doar pentru a da impresia de curăţenie.

Alteori, se fac igienizări de milioane de euro, însă banii ajung de multe ori în conturile unei singure firme, care câştigă licitaţiile publice din poziţia de unic ofertant. Este şi cazul societăţii Universal Med Cleaning (UMC), care în ultimii cinci ani a drenat 9 milioane de euro din bugetul spitalelor bucureștene, pentru servicii de igienizare și dezinfecție. Concurenţii au fost descalificați fiindcă nu îndeplineau criteriile din caietul de sarcini, potrivit unei investigaţii recente a RISE Project.

În alte cazuri, la baie săpunul lipseşte cu desăvârşire, sau mai rău, substanţele dezinfectante sunt contaminate masiv cu germeni care infectează mâinile medicilor. De asemenea, de multe ori, infirmierele sunt şi femei de serviciu, deşi nu ar trebui să pună mâna pe mătură, dacă duce şi mâncare bolnavului.

Malpraxis din cauza condiţiilor din spitale

În 2013, chirurgul Dan Oprea de la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti a tras un semnal de alarmă privind condiţiile în care el şi colegii săi operează. Acesta spunea că, în lipsa materialelor sanitare, este nevoit să reutilizeze de zeci de ori plasele chirurgicale şi bisturiele de unică folosinţă, iar instalaţia de sterilizare este stricată de câteva luni. Chirurgul care a dezvăluit neregulile din spital a fost trimis la psihiatrie de şefii săi. În acelaşi timp, conducerea spitalului (aflat în subordinea autorităţilor locale), aloca bani pentru lucrări de construcţii şi renovări care nu s-au făcut niciodată. Directorul şi-a dat demisia după scandal, iar în locul său a fost numit un alt manager. Nici acesta nu a stat prea mult în funcţie, fiind arestat, în septembrie 2015. Pentru corupţie.

Lipsa materialelor de unică folosinţă nu reprezintă, din păcate, un caz izolat în sistemul medical românesc.

“Prin 2010, în Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea, sondele traheale - cele care se bagă pe gât când eşti operat şi care sunt de unică folosinţă - erau băgate într-o găleată cu dezinfectant şi apoi folosite la alt pacient. Poate că primul avea TBC, sau altceva, şi aflăm peste câţiva ani că dezinfectantul ăla nu omora nu ştiu ce germeni şi s-au îmbolnăvit sute de oameni. Asta din cauza mizeriei generale din sistem. Şefii de secţii din spitale încearcă să-şi păstreze privilegiile, iar măsurile luate sunt infime. În ultimii ani, la Ministerul Sănătăţii e multă corupţie, nu-i mai interesează. Este o diferenţă mare de mentalitate şi o lipsă de transparenţă. Guvernanţii au făcut în aşa fel încât termine sistemul”, a spus, pentru Jurnalul Naţional, un fost angajat al SJU Vâlcea, care acum lucrează într-un spital din Italia.

De ce nu se raportează infecţiile nosocomiale?
Una dintre principalele cauze este legată chiar de legislaţie. Spre deosebire de alte ţări, în România, infecţiile contactate în timpul internării atrag sancțiuni. Vina, administrativă şi civilă, revine spitalului, adică managerului.

În plus, rata infecţiilor nosocomiale reprezintă un indicator al performanţei, calităţii şi siguranţei actului medical din unitatea respectivă şi este luat în calcul la acreditarea spitalelor. Unităţile care nu îndeplinesc criteriile şi nu primesc acreditare, nu pot avea relaţii contractuale cu Casele de Asigurări de Sănătate.


Ministerul Sănătății derulează un program național de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale şi monitorizare a utilizării antibioticelor, însă suma alocată anul trecut de la bugetul de stat a fost foarte mică: 676 de mii de lei.


Toate infecţiile nosocomiale, chiar şi cele care nu sunt provocate de germenii rezistenţi la antibiotice, conduc la prelungirea duratei de internare, ceea ce înseamnă costuri pentru stat.


Bacteriile rezistente la antibiotice produc şi cele mai de temut infecții intraspitalicești, cele două probleme medicale fiind strâns interconectate.

Microbii din spitale prezintă un pericol vital atunci când colonizează anumite suprafeţe la subiecţii cu risc, adică la cei cu imunitate scăzută: nou-născuţii, bătrânii, pacienţii cu tumori, cardiopatii, insuficienţe renale, malnutriţii, transplantaţii, traumatizaţii şi arşii.

În iulie 2014, un bebeluș născut prematur și un bolnav de cancer, ambii internaţi la Spitalul Elias din Capitală, s-au infectat din cauza unui săpun lichid, folosit de tot personalul unităţii pentru dezinfectarea mâinilor. Produsul cumpărat prin licitaţie de la firma SC Romchim SRL, din Târgu Mureş, era contaminat masiv cu bacteria Serratia şi a ajuns la mai multe spitale din ţară.

“După ce raportam o infecţie, apărea epidemiologul care ne indica cu o săptămână înainte bucăţica de perete de pe care se vor preleva probe şi tot personalul o bibilea cu dezinfectante. Apoi conducerea ne dădea să semnăm procese verbale în care luam la cunoştiinţă că mănuşile se schimbă de 100 de ori pe zi”

Citiţi pe jurnalul.ro cum sunt infectate mâinile chirurgilor cu săpunul antibacterian şi de ce pleacă epidemiologii din România.

Testarea pacienților la internare

În alte ţări, pacienților li se face screening la internare, pentru depistarea potenţialilor microbi periculoşi. ”Am avut nevoie de o operație minoră și mi-au luat probe de peste tot, să vadă dacă sunt microbi chiar dacă eu am spus că n-am avut niciodată astfel de probleme”, ne-a povestit Lucian, un român plecat în Marea Britanie, care a suferit, recent, o intervenție chirurgicală. În lipsa acestor testări, medicii dau antibiotice cu spectru larg, iar germenii dezvoltă mecanisme de supravieţuire, devenind rezistenţi.

Antiseptice pline de microbi periculoşi

În iulie 2014, un bebeluș născut prematur și un bolnav de cancer, ambii internaţi la Spitalul Elias din Capitală, s-au infectat din cauza unui săpun lichid, folosit de tot personalul unităţii pentru dezinfectarea mâinilor. Produsul cumpărat prin licitaţie de la firma SC Romchim SRL, din Târgu Mureş, era contaminat masiv cu bacteria Serratia şi a ajuns la mai multe spitale din ţară. “La o soluţie antiseptică încărcătura de germeni trebuia să fie zero, iar la săpunul Maxil era de ordinul milioanelor”, potrivit conducerii Spitalului Elias. Practic, produsul biocid al cărui rol era tocmai acela de a omorî microbii de pe mâinile medicilor, înainte de a intra în sala de operații, le infecta tegumentele şi mai rău. Problema dezinfectantului contaminat era deja cunoscută la nivelul ministerului, dar a fost retras din spitale abia la două luni după ce pacienţii s-au îmbolnăvit. Mulţi dintre “beneficiarii” dezinfectanţilor produşi de firma din Târgu Mureş sunt instituţii de stat: spitale, maternităţi, direcţii pentru protecţia copilului, unităţi militare sau RA-APPS.

Epidemiologii din spitale, număraţi pe degete

Normele de luptă împotriva infecţiilor nosocomiale impun, printre altele, şi prezenţa cel puţin a unui epidemiolog în fiecare spital, însă numărul acestor specialişti este cu mult mai mic faţă de numărul posturilor din unităţile publice din România. Epidemiologii sunt cei care identifică, evaluează şi stabilesc profilaxia bolilor infecţioase şi au una dintre cele mai căutate “meserii” din lume. Nici nu este de mirare, având în vedere preocuparea internațională privind infecțiile nosocomiale. Curtați și bine plătiți peste hotare, specialiştii români au plecat în masă. Miniștrii care s-au perindat prin fruntea Sănătății nu au găsit soluții pentru stoparea migrației, iar studenţii nu sunt stimulaţi să urmeze această specialitate. În prezent, în câteva judeţe (cum este Brăila, spre exemplu) nu mai există niciun medic epidemiolog.


„În România, se pleacă de la premisa sancţiunii, ca şi când asta ar duce la o corecţie a fenomenului infecţios. Nicidecum! Nu sancţiunea rezolvă o problemă cu care se confruntă şi state cu o cultură medicală avansată” Un asistent medical in Italia