Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cazurile de copii abuzaţi de proprii părinţi aproape că s-au dublat de când am intrat în criză, arată statisticile. Numai în primele şase luni ale lui 2012 părinţii au terorizat, neglijat şi exploatat 5.600 de copii, potrivit Direcţiei pentru Protecţia Copilului. Au fost bătăi, abuz emoţional, sexual şi exploatare prin muncă. De vină e sărăcia care duce la frustrare, angoasă, nesiguranţă şi, în final, la violenţă, spun unii psihologi. De vină sunt şi alcoolismul şi lipsa de cultură, spun alţii, invocând un fapt halucinant, reliefat de organizaţia "Salvaţi Copiii": o treime dintre părinţii români habar n-au că bătăile şi tratamentele umilitoare aplicate copiilor sunt interzise şi pedepsite prin lege. La toate acestea se adaugă legislaţia lacunară, sărăcirea sistemului de protecţie a copilului, numărul din ce în ce mai mic de asistenţi sociali şi maternali şi înghesuiala din centrele de plasament. Oficialii au recunoscut deseori că statul nu-şi permite să-i ţină pe toţi copiii abuzaţi în centre, iar în ultima vreme – că banii din protecţia socială abia mai ajung de salarii.
"Părinţii fac ceea ce au învăţat de la alţii, care la rândul lor fac ce au învăţat de la alţii"
"În primul rând, părinţii ar fi cei care ar trebui să se schimbe. Căci ei fac ceea ce au învăţat de la alţii, care la rândul lor fac ce au învăţat de la alţii şi tot aşa. Fac şi ei ce ştiu. De aceea, eu nu-i pot vedea pe aceşti părinţi nici ca victime, nici ca vinovaţi. Pot să-i înţeleg, dar nu să-i şi scuz şi nici măcar să îi acuz. Dar nu poţi să-l schimbi pe părinte dacă el nu vrea. Poţi să-l forţezi să se educe? Să-l faci mai bogat? Mai cult? Sau nonalcoolic?", se întreabă Mircea Caster, consilier de dezvoltare personală. În opinia sa, cauza principală a abuzurilor pleacă de la sărăcie şi de la convingeri adânc înrădăcinate şi care se pot schimba extrem de greu.
"Din punct de vedere cultural şi spiritual, ca popor poate suntem mult mai avansaţi decât alţii. Dar sărăcia ne ţine pe loc. Şi dacă, de exemplu, nu avem cinci români în top Forbes, nu putem vorbi de bogăţie", adaugă el. Şi încă ceva: la noi, alcoolismul nu este perceput ca fiind o mare problemă, aşa cum se întâmplă în alte ţări. De exemplu, în SUA este interzis să deschizi sticla cu alcool în spaţii publice, iar în Suedia alcoolul se cumpără pe raţie.
Dar cum s-ar putea salva un copil abuzat şi ce ar putea face un părinte care se doreşte mai bun? Mircea Caster ne răspunde: "Copilul abuzat este, de fapt, un miez frumos pe care în timp se pune o zgură de experienţe, iar el ajunge la un moment dat să le considere normale. Primul pas ar fi ca el să înţeleagă că nu aceea este normalitatea, ci miezul lui frumos. Iar pentru părinte, orice pas, orice plus în evoluţia sa ca om, dezvoltarea personală sau orice altceva, l-ar ajuta foarte mult. Schimbându-se el, se schimbă şi ce dă mai departe. Nu mai transmite generaţiei următoare aceleaşi limitări. Dar cu o condiţie esenţială: să vrea să o facă. Să vrea, cu adevărat".
"Orfanii cu părinţi": 26.000 de copii cu ambii părinţi plecaţi în străinătate, abandonaţi la domiciliu
De mai mulţi ani, însă, a apărut un nou tip de agresiune în rândul copiilor: depresia, după ce mama şi tata plecaţi la muncă în străinătate nu s-au mai întors. Şi mai grav, în ultimii ani s-au sinucis zeci de copii depresivi cu părinţii plecaţi afară. Fenomenul este îngrijorător, mai ales în zona Ardealului, chiar dacă autorităţile nu vorbesc despre asta. La sfârşitul lunii martie a anului trecut peste 85.000 de copii aveau cel puţin un părinte plecat să muncească în străinătate, potrivit Direcţiei pentru Protecţia Copilului. Dintre aceştia, 26.000 de copii au rămas singuri acasă, fără nici un părinte.
"Aceşti copii cel mai probabil riscă să dezvolte pe viitor, ca adulţi, comportamente dezadaptative, consum de alcool şi de droguri, violenţă. Vor deveni anxioşi şi se vor teme de ideea de separare. Şi probabil că se vor simţi singuri şi frustraţi. Iar toate astea pot duce până la depresie. Părinţilor le este greu să înţeleagă că cei mici sunt fiinţe neajutorate şi dependente care au nevoie de afectivitatea şi de atenţia lor. Şi dacă este neglijat, se distruge pur şi simplu copilul, personalitatea, viaţa lui", ne spune psihologul Călin Secan. Şi nu greşeşte prea mult, dacă ne gândim la avalanşa de depresii şi la rata sinuciderilor în rândul acestei categorii de copii. Mai grav, fenomenul ia amploare, dar asta nu îngrijorează pe nimeni. De ani de zile, statul n-a găsit încă soluţie nici pentru copiii singuri, nici pentru cei abuzaţi. Şi nici n-a căutat prea mult. Şi, din nou, nimeni nu se întreabă ce vor deveni aceşti copii ajunşi adulţi, cum îşi vor educa, la rândul lor, copiii şi cu ce forţe vor putea să sprijine România de mâine.
