Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Medicii psihiatri trag un nou semnal de alarmă în ceea ce priveşte evoluţia bolilor psihice în România. Astfel, cu 1100 de bolnavi psihic la suta de mii de locuitori, România se află pe locul 3 într-un clasament care include 23 de ţări europene.
Pe parcursul ultimilor ani, numărul cazurilor de afecţiuni psihice înregistrate în sistemul medical (la externare) aproape că s-a dublat. În realitate însă, numărul tulburărilor psihice este semnificativ mai mare şi se întinde pe o paletă largă, de la sfera tulburărilor uşoare anxios-depresive, atacuri de panică, dependenţă de alcool şi substanţe, la psihoze, boli endogene, de coloratură afectivă sau schizofrenie. Datele OMS relevă că între 9% şi 10% dintre locuitorii României sunt diagnosticaţi cu depresie, intensitatea acesteia variind de la o depresie uşoară reactivă unor triggere psihologice de tipul probleme conjugale, financiare, dificultăţi sau disponibilizări la locul de muncă mergând până la episoade depresive majore ce pot supra-adăuga fenomenologie psihotică, în care aspectele genetice, antecedentele familiale şi personale şi perturbările neuromediatorilor chimici constituie fundalul fragilizării psihice. Potrivit specialiştilor, accesul la sănătate ar trebui să fie universal, OMS încercând să reducă prăpastia existentă în prezent între diferitele ţări, legate de ultimele descoperiri ale ştiinţei în ceea ce priveşte etiologia şi tratamentul bolilor psihice. Oamenii rămân reticenţi în raport cu "povara" socială a perturbării sănătăţii mintale, în pofida serviciilor de îngrijire, a legislaţiei şi politicilor în vigoare.
În prezent, psihiatria se îndepărtează de conceptul de supoziţie, apropiindu-se de acela de certitudine, motiv care ar trebui să crească alocarea sumelor financiare necesare profilaxiei şi reducerii incidenţei bolilor psihice. S-a renunţat de mult la ideea că spitalele de psihiatrie ar trebui situate undeva departe, în afara comunităţilor, într-un fel de para-realitate. Concepţia modernă are ca deziderat anularea fricii întreţinute istoric în raport cu bolnavul psihic, ce poate comite acte necugetate, din tentative conştiente sau inconştiente.
„Psihiatria modernă, deşi centrată pe studii de tip Evidence-Based-Medicine, nu trebuie să anuleze dimensiunea spiritualităţii şi stabilirea comunicării autentice cu un Eu aflat în suferinţă mintală” a declarat Simona Trifu, medic psihiatru la UMF Carol Davila.
Aceasta a ţinut să precizeze că „un psihiatru ce va funcţiona exclusiv ghidat de interviuri clinice structurate sau semistructurate, gândind exclusiv în plan farmacologic al perturbării neurotransmiţătorilor, este prins în capcana "debarasării" de durerea provocată la contactul cu bolnavul psihic şi astfel, deşi o disciplină eminamente medicală, psihiatria trebuie să rămână "sacră şi empirică" dominată de comunicarea la cel mai profund nivel al umanului”.
Potrivit Simonei Trifu, în cartea sa "The Psychology of Self-Esteem" psihologul Nathaniel Branden apreciză că "una dintre sarcinile fundamentale ale psihologiei este de a furniza definiţii ale sănătăţii mintale şi ale bolilor mintale. Dar nu există nici un acord global între psihologi şi psihiatri asupra naturii sănătăţii mintale sau asupra bolii mintale. Nu exista definiţii general acceptate, nici etaloane fundamentale după care se măsoară o stare psihologică sau alta. Mulţi specialişi recunosc că nu pot fi stabilite definiţii sau standarde obiective, utilizate drept concepte de bază, universal aplicabile în sănătatea mintală". Actualmente în România a crescut semnificativ adresabilitatea celor aflaţi în suferinţă către specialişti din aria "psi". Specialiştii psihiatri consideră că „datorită temerii de eticheta diagnostică şi de stigmatul social, mulţi pacienţi se adresează întâi psihologului şi nu psihiatrului - astfel există necesitatea unei pregătiri psihiatrice temeinice a psihologilor clinicieni şi a psihoterapeutilor în ceea ce priveşte identificarea problemelor psihiatrice şi a patologiei majore”.
Gravidele cu tulburări psihice sub monitorizare atentă
Dacă în trecut pacientele diagnosticate cu tulburare depresivă recurentă sau tulburare afectivă bipolară erau sfătuite să renunţe la a avea copii, actualmente, medicaţia psihotropă modernă, precum şi o alianţă terapeutică solidă şi de durată asigură monitorizarea atentă a celei în cauză, oferindu-i libertatea de decizie, similar oricărei alte patologii medicale majore (gen LES, patologie cardiacă, metabolică), în care pacienta, alături de familia sa şi medicul curant, poate decide, evaluând pertinent avantaje şi limite.” Evaluarea cu seriozitate, empatie şi discreţie a dorinţei unei paciente diagnosticată cu o tulburare psihică de a avea un copil face apel actualmente la principiul echitării şi deminităţii persoanei, la libertatea de opţiune” consideră Simona Trifu prin lupa experienţei profesionale acumulate cu mai mult de 10 paciente preluate cu sarcină în evoluţie şi acum cu copii sănătoşi şi familie activă, aflate în monitorizare continuă.
„Actualizarea protocalelor de tratament şi standardizarea acestora pentru cazul pacientelor însărcinate (diferenţiat în funcţie de vârsta gestaţională şi în colaborare cu specialistul în obstretică-ginecologie) apare astfel ca o necesitate acută în psihiatria modernă” a completat dr.Trifu.
Astfel, abordarea bolnavului psihic trebuie facută în triada pacient-personal medical-aparţinători, fapt ce manageriază corespunzător situaţiile de internare în regim de supraveghere permanentă. În registrul aplicării protocoalelor terapeutice standardizate privind diagnosticarea şi tratamentul principalelor tulburări psihopatologice se impun următoarele rezultate: reducerea perioadei de timp necesară diagnosticării precoce, respectarea arborelui diagnostic pentru a reduce numărul investigaţiilor preliminare necesare diagnosticării corecte a tulburării în cauză, instituirea rapidă a schemei terapeutice oportune, diminuarea posibilelor reacţii adverse în primele zile ale administrării unui tratament psihiatric, o mai bună corelare între incisivitatea unui tratament şi stadiul / gravitatea / cronicizare tulburării psihice, creşterea sentimenului de securitate subiectivă a pacienţilor şi creşterea încrederii în specialiştii în domeniu, obţinerea unei mai mari încrederi din partea pacienţilor în ceea ce priveşte „abordarea şi tratarea nediscriminatorie” a pacienţilor, reducerea timpului de apariţie a primelor efecte pozitive ale medicaţiei şi consilierii psihologice, reducerea timpului de spitalizare, şi nu în ultimul rând diminuarea cererilor / nemulţumirilor din partea pacienţilor / aparţinătorilor care insistă (presează) specialiştii din domeniul sănătăţii mintale de a efectua actul diagnostic şi / sau terapeutic în conformitate cu cerinţele / dorinţele personale.
În România există 44 spitale de psihiatrie, iar numărul pacienţilor externaţi cu tulburări mentale şi de comportament a fost de 278.000 în 2012, comparativ cu 222.000 în 2005 (o creştere de aproximativ 25% a numărului de pacienţi). În 2011 existau raportate 17.067 paturi de psihiatrie şi neuropsihiatrie, iar incidenţa prin tulburări mintale era de 1330,58 la suta de mii de locuitori (a doua ca valoare în Europa). Incidenta psihozelor alcoolice: 20,18 la suta de mii de locuitori.
