Povestea mărţişorului, simbolul primăverii

Simbolul străvechi al primăverii, al începutului, al bucuriei de a trăi este Mărțișorul. De Mărțișor, vechiul se reînnoieste, iar tradițiile, obiceiurile si datinile vechi de mii de ani sunt readuse in centrul atentiei.

Iata cateva din cele mai frumoase si cunoscute traditii si obiceiuri romanesti legate de sarbatoarea Martisorului.

Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar prezenţa sa atât la români cât şi la bulgari (sub numele de Marteniţa) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii şi slavizării la ultimii, deşi legendele populare îi dau alte origini. In mitologia modernă a bulgarilor mărţişorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărţişorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb şi roşu erau purtate la gât. Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă albă-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea primilor cocori şi înflorirea arborilor. La acel moment, fetele îşi scoteau mărţişorul şi-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caş. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.

In mod traditional, Martisorul se prinde in piept sau la mana inainte de rasaritul soarelui, in zorii zilei, scrie garbo.ro. Purtat la incheietura mainii sau in piept, snurul din firicele de mătase în alb si rosu capata semnificatii aparte. Albul semnifica masculinitatea, ratiunea si sobrul, iar rosul simbolizeaza feminitatea, senzualitatea, iubirea, bucuria de a trai.

Femininul se imbina cu masculinul, vara se impaca cu iarna, caldura se intrepatrunde cu frigul creand o uniune perfecta, un simbol perfect. Un martisor... Impletirea albului si a rosului sugereaza si innoirea ciclului vietii. Cu toate acestea, unii etnografi sunt de parere ca sarbatoarea Martisorului reprezinta de fapt revenirea la viata a naturii dupa Marele Potop mentionat in Biblie.

De asemenea, se spune ca persoana care poarta martisor mai multe zile consecutiv, in perioada 1- 9 martie (in unele zone martisorul se poarta fie pe toata perioada lunii martie, fie pana la Florii, fie pana la sarbatoarea Sfantului Gheorghe, fie pana la zarirea primului copac inflorit) va avea noroc tot timpul anului. Pentru persoana respectiva, restul anotimpurilor vor fi precum primavara. Pline de speranta, de inceput, de caldura, de optimism...

Credintele romanesti stravechi investesc martisorul cu puteri deosebite. Martisorul este asemenea unui talisman. Poarta noroc. Apara de fortele malefice. Previne imbolnavirea in lunile care urmeaza lui martie. Tine deoparte deochiul. Protejeaza impotriva razelor orbitoare ale soarelui. Totodata, daca prinzi snurul la incheietura mainii, ai grija sa il inchei intr-un nod. Nodul este inzestrat cu functie protectoare si, in perioada in care porti firul de martisor, are puterea de a tine raul departe de tine. La randul lor, impletiturile te feresc si ele de ghinion si imprejurari nefavorabile.

In intervalul 1-9 martie se aleg si Babele pentru a vedea cum iti vor fi zilele in anul respectiv. Legende stravechi ne spun ca de zilele Babelor, baba Dochia obisnuieste sa toarca si sa isi scuture cele noua cojoace, unul cate unul, in fiecare din cele noua zile. In zonele din Ardeal, femeile nu trebuie sa lucreze cu fusul cat timp dureaza "Babele" pentru a nu atrage asupra lor mania si blestemele Babei Dochia.

In anumite zone bucovinene sau zone ale Moldovei, se mai pastreaza si astazi un obicei frumos: persoanele de sex feminin trebuie sa poarte la gat, agatate de un snur in rosu si alb, monede de aur sau de argint. In vremurile de odinioara insa, aceasta moneda trebuia purtata timp de 12 zile dupa care era folosita pentru a cumpara o felie de branza alba, dulce si frumoasa. Astfel, fata care a purtat acea moneda drept martisor avea sa fie dulce si frumoasa tot timpul anului. Totodata, tenul sau ramanea luminos si neted pentru o perioada indelungata de timp.

Si astazi, in anumite zone ale tarii, datina spune ca mamele trebuie sa prinda la mana copilului sau la gat o moneda de argint. Copilul care va purta acest martisor va fi precum argintul: curat si sanatos, fiind ferit de friguri totodata. Mamele care agata martisorul in pieptul copilului sau la incheietura mainii trebuie sa se fereasca sa nu fie vazute de femeile insarcinate. Ori altfel, copilul care se va naste va avea un semn pe chipul sau...

Nu doar martisorul este inzestrat cu capacitati remarcabile. Gestul daruirii martisorului este incarcat si el de sacralitate si semnificatii. A darui un martisor cu inima curata unei persoane la care tii cu adevarat inseamna, conform anumitor credinte din batrani, sa indupleci soarele sa-ti dea sanatate, frumusete, veselie, pofta de viata, iubire. In acelasi timp, gestul barbatilor de a inmana martisoare femeilor este de fapt un indemn la armonie, uniune si buna intelegere.

În vechime, acest rit aducea foloase și pentru recolta de peste an, astfel că agățatul șnurului în copac îi ferea de îngheț și favoriza roade bogate, scrie unica.ro.

De asemenea, celor tineri se ofereau mărgele colorate înșirate pe un lanț, gest care semnifica puterea și norocul, iar Mărțișorul se purta de dimineață până la răsăritul soarelui.

În Banat, datina spune că fetele nemăritate care se spălă cu apa adunată de pe frunzele fragilor din pădure se vor mărita în anul respectiv, iar în zona Bihorului există obiceiul ca fetele să se spele cu apă de ploaie pentru a fi sănătoase și frumoase, obicei care se păstrează și astăzi. Ele pvor purta mărțișoarele până când cucul va începe să cânte, sau până înfloresc primii trandafiri sau cireși.

Cu timpul însă, obiceiul s-a inversat în Bucovina. Astfel, în zona Gura Humorului-Câmpulung Moldovenesc, în prima zi de martie sînt răsfățați bărbații, femeile fiind cele care oferă mărtișoare sau mici obiecte simbolice.

În Dobrogea, tradițiile spun că mărțișorul trebuie să fie purtat până la venirea berzelor ca mai apoi să fie aruncat spre înaltul cerului.

În satele transilvănene, mărțișorul este agățat de poartă sau la ferestre pentru a îndepărta relele și blestemele.