„Ziua Satului Românesc” depopulat, îmbătrânit, sărac, ignorat

Prin  Decret nr. 232  semnat în aprilie anul trecut de președintele Klaus Iohannis s-a instituit Ziua Satului Românesc, ea fiind sărbătorită în fiecare an în ultima duminică a lunii septembrie. Inițiativa, care se dorește un omagiu adus satului și locuitorilor săi, o încercare „de a ajuta locuitorii de la sate, de a-i face cunoscuți și de a-i răsplăti”   a aparținut deputatului PNL Florin Claudiu Roman. Ziua Satului Românesc este organizată de către autorităţile administraţiei publice centrale și locale, de către persoane fizice sau juridice prin organizarea şi participarea la programe şi manifestări cu caracter social, cultural şi ştiinţific în scopul de a aprecia şi a promova satul românesc. De asemenea, ziua trebuie marcată de posturile publice de televiziune și radio prin includerea în programele lor emisiuni ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători. Dincolo însă de festivismul acestei zile, în care  toți politicienii își vor întoarce fața spre acea România rurală, pe alocuri arhaică, se vor înghesui să țină discursuri și să promită revărsarea bunăstării, satul va continua să-și ducă existența ca și până acum. Depopulat, îmbătrânit, părăsit de tineri, sărac, ignorat.

„Ziua Satului Românesc trebuie să fie o adevărată sărbătoare națională a valorilor perene ale României, cu expoziții, târguri tematice, conferințe și seminarii pe tema conservării, promovării și dezvoltării străbunelor noastre așezări străbune”, se arăta în expunerea de motive care însoțea proiectul. Realitatea de astăzi din lumea satelor nu este însă un motiv de sărbătoare. Statisticile arată că majoritatea oamenilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială trăiesc astăzi în zonele rurale. Aici sărăcia se întâlnește sub diverse forme. De la satele în care mai trăiesc în condiții precare doar câțiva bătrâni, la cele cu o scăzută ocupare a forței de muncă, de la cele cu locuințe sărăcăcioase, de multe ori improprii locuirii, la cele în care în care accesul la energia electrică este încă un vis în secolul XXI.

Spectrul sărăciei larg răspândite

O analiză recentă a Eurostat  arăta că aproape 40% dintre locuitorii satelor sunt amenințați de sărăcie în România,  înregistrându-se astfel cel mai mare procent la nivelul UE. De-a lungul anilor, sărăcia și discrepanțele dintre zona urbană și cea rurală au crescut, în loc să se micșoreze, iar autoritățile nu au încă idei pentru a atenua această diferență între nivelurile de trai. Speranțele în lumea satului sunt hrănite deocamdată doar cu promisiuni livrate în campaniile electorale de politicieni în goana după voturi. 

Părăsirea timpurie a școlii, un fenomen 

Pe de altă parte, zona rurală se confruntă cu un nivel de instruire mai scăzut al populației față de zona urbană. De exemplu, doar  7,8% din populația în vârstă de 30 - 34 de ani care locuiește în mediul rural are studii superioare. De asemenea, părăsirea timpurie a școlii este un fenomen mult mai extins în lumea satelor, rata de abandon fiind de 1,5 ori mai mare față mediul urban. În ceea ce privește nivelul mediu de educaţie al părinţilor, se observă o diferenţă mare în privinţa proporţiei părinţilor cu studii superioare în mediul rural, 0,7%, faţă de 18% în mediul urban, conform raportului World Vision România „Cursa celor 30 de ani de educație în România rurală”, O instruire precară a tinerei generații din zona rurală le va reteza acestora mai târziu accesul la meserii calificate, mai bine plătite. Ei vor fi astfel condamnați să presteze de cele mai multe ori munci necalificate, prost plătite, fapt ce-i va menține într-o zonă de sărăcie, plină de privațiuni materiale. 

Accesul la asistență medicală, deficitar

Potrivit „Studiului privind sistemul sanitar din România. Stadiul şi perspectiva evoluţiei sănătăţii sub efectul crizei pandemice”, publicat la sfârșitul anului trecut, în anul 2019, la 10.000 locuitori în mediul rural au revenit, în medie, numai 0,6 cabinete medicale independente de specialitate, comparativ cu 0,5 cabinete în 2018, iar în mediul urban 11 cabinete în anul 2019, comparativ cu 10,4 cabinete în anul 2018. În ceea ce privește asistenţa medicală cu internare, furnizată de unităţile sanitare pacienţilor, cele aproximativ 693 de spitale și unități asimilate spitalelor care au funcţionat în anul 2019, au dispus de 134,2 mii paturi pentru internare continuă, dintre care 124,2 mii de paturi în mediul urban şi doar 10 mii de paturi în mediul rural. 

4 din 10 școli de la țară au toaletele în curte

Potrivit „Studiul România cu un singur chip”, care a măsurat decalajelor existente între mediul urban și mediul rural, situația nu oferă niciun motiv de mulțumire. 

-38% din școlile din mediul rural au grupuri sanitare situate în curte, fără apă curentă și fără canalizare. În mediul urban, 7% din școli au aceleași condiții;

-2,15% din populația rurală și 0,70% din populația urbană este analfabetă;

-35,26% din elevii din mediul rural nu au promovat examenul de evaluare națională, conform informațiilor statistice din perioada în care s-a desfășurat studiul România cu un singur chip (septembrie 2019 - ianuarie 2020). În urma examenului de evaluare națională din sesiunea din 2020, numărul elevilor a crescut - 38% din elevii din mediul rural nu au promovat examenul de evaluare națională;

-42,23% din elevii din mediul rural și 25,80% din elevii din mediul urban nu au promovat examenul de bacalaureat, conform informațiilor statistice din perioada în care s-a desfășurat studiul România cu un singur chip (septembrie 2019 - ianuarie 2020);

-România are 524 de spitale, dintre care doar 52 sunt în mediul rural, cu toate că 46,15% din populația țării trăiește aici;

Populația neangajată, de trei ori mai numeroasă

Potrivit unei analize realizate în vara anului trecut de către Ministerul Agriculturii, la nivelul anului 2018, ponderea populației neangajate sau fără educație și formare profesională în rândul populației tinere rezidente din mediul rural (15-24 ani) era de aproape trei ori mai mare decât a celor care locuiesc în orașe (18,1% față de 7%), a lipsei de locuri de muncă, a productivității și a perspectivelor din mediul rural.  Astfel, participarea redusă, accesul limitat la piaţa muncii cât și gradul scăzut de informare a populației din mediul rural conduc la venituri mici ceea ce sporește riscul de sărăcie şi excluziune socială, generând, pe de-o parte, migrația populației spre regiuni facile traiului, iar pe de altă parte, atractivitatea scăzută pentru antreprenoriat. Pe de altă parte, deși în ultimii ani au fost alocate fonduri europene pentru modernizarea rețelei de drumuri de interes local, aceasta rămâne slab dezvoltată și de o calitate necorespunzătoare, se mai precizează în analiza citată.