Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 2015, antagonismul dintre clasa politică şi cetăţenii pe care ar trebui să-i reprezinte a devenit atât de evident, încât se poate spune că reformatorii României sunt cei care şi-au cerut drepturile în stradă. De la rockeri la ciobani, oamenii simpli au reuşit să schimbe ceva, nu cu ajutorul politicienilor, ci în pofida lor.
Evenimentul anului, unul tragic, este incendiul de la Colectiv. Proporţiile catastrofei au fost atât de mari, încât explicaţiile circumstanţiale nu au fost suficiente pentru opinia publică. Sloganul „Corupţia ucide” a reprezentat o acuzaţie directă la adresa unui sistem politic profund măcinat de corupţie, incompetenţă şi dezinteres, iar în seara zilei de 3 noiembrie zeci de mii de bucureşteni au ieşit în stradă în memoria victimelor, dar şi pentru a-i da jos pe cei care, indirect, prin nepăsare, se fac vinovaţi de moartea lor. Terenul fusese deja pregătit de scandalul legat de moartea unui poliţist din escorta vicepremierului Gabriel Oprea, suspectat că a abuzat de dreptul la coloană oficială. Amploarea protestului l-a determinat pe premierul Victor Ponta să demisioneze a doua zi.
O repliere temporară
Guvernul său a fost primul cabinet răsturnat de către proteste de stradă de la Guvernul Roman, dărâmat în septembrie 1991 de către mineri. O premieră absolută a fost instalarea unui guvern alcătuit exclusiv din tehnocraţi, condus de către Dacian Cioloş. Chiar dacă au mai fost premieri tehnocraţi, Theodor Stolojan şi Mugur Isărescu, guvernele acestora aveau miniştri numiţi politic. Spre deosebire de protestele din 2012, îndreptate în mod explicit împotriva regimului Băsescu-Boc, cele din noiembrie au vizat întreaga clasă politică, timp de câteva zile liderii mai tuturor partidelor părând speriaţi de amploarea contestării. Însă nu a durat mult, parlamentarii încheind anul votând pensii speciale pentru ei şi pentru primari. Au fost scuturaţi din nou de către vocea străzii, pe 15 decembrie, când ciobanii au trebuit să ia cu asalt Parlamentul pentru a schimba o lege abuzivă ce le îngrădea flagrant dreptul la proprietate în favoarea vânătorilor, categorie bine reprezentată la vârful politicii.
În noaptea de 30 octombrie 2015, Clubul Colectiv din Sectorul 4 al Capitalei a fost mistuit de flăcări în timpul unui concert al trupei rock Goodbye to Gravity. Nu mai puţin de 63 de tineri au pierit în urma tragediei care a dus la proteste de amploare în Bucureşti şi în marile oraşe din ţară împotriva clasei politice. Sub sloganul „Corupţia ucide”, zeci de mii de români ieşiţi în stradă au spus Goodbye guvernării Victor Ponta şi au cerut resetarea întregii clase politice, protestând împotriva tuturor partidelor politice. Protestele s-au stins după instalarea Guvernului Cioloş.
Speranțele PNL, împlinite parțial
Pentru liberali, 2015 a fost anul marilor speranţe. După două moţiuni de cenzură eşuate lamentabil, noul PNL a sperat că va prelua guvernarea, prin alegeri anticipate, după demisia Guvernului Ponta. S-a resemnat, însă, cu Guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloş până la parlamentarele din acest an când liberalii vor da testul decisiv. PNL speră să iasă victorios din alegerile legislative şi să dea noul premier, deşi în interiorul partidului fricţiunile dintre vechii liberali şi foştii PDL-işti se resimt şi astăzi. „Noi, fără PDL, nu câştigam preşedintele. Ne-am ținut de nas și am făcut un compromis. Le-am dat și iluzia că o să aibă prim-ministru. Vă dau în scris că nu o să-l aibă! Deci partidul ăsta va fi al vostru, nu al lor”, spu-nea anul trecut prim-vicele PNL, Teodor Atanasiu. Deşi au prezentat legea votului prin corespondenţă pentru alegerile parlamentare ca o mare vic-torie a partidului, liberalii vor profita şi ei de alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin.
Politicienii mi-au spus că politică fără partide nu se poate. Este foarte adevărat: politică fără partide nu se poate, dar într-o democrație nici fără popor nu se poate.
Aruncați în opoziție
Anul care a trecut a marcat retragerea lui Victor Ponta din funcţia de preşedinte al PSD. Trimis în judecată în dosarul Rovinari-Turceni, fostul premier i-a lăsat locul lui Liviu Dragnea, ales lider al social-democraţilor după un scrutin „ultrademocratic” în care a candidat de unul singur, fără niciun adversar. Ales cu 97% din voturile activiştilor de partid şi calif icat drept „comunist” de către fostul lider TSD, Mihai Sturzu, Dragnea a promis o reformă rapidă a partidului şi chiar a impus un Cod de etică pentru candidaţii PSD la alegerile din acest an. Fosta alianţă de guvernare cu UNPR şi ALDE mai există azi doar în teorie, după declinul formaţiunii generalului Oprea şi tensiunile apărute între Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu la finalul anului trecut, după ce ALDE a votat împotriva bugetului şi a măririi pensiilor. Noul an ar putea aduce o lovitură de graţie pentru PSD în condiţiile în care Liviu Dragnea aşteapă sentinţa în Dosarul Referendumului, după ce a fost condamnat, în mai 2015, la un an de închisoare cu suspendare, în primă instanţă, de către Curtea Supremă. Chiar şi aşa, PSD speră la o victorie în alegerile locale şi parlamentare din 2016, după creşterea cu 10% a salariilor bugetarilor şi 25% în sectorul medical, ultima măsură a Guvernului Ponta, dar mai ales ţinând cont de faptul că primarii vor fi aleşi într-un singur tur de scrutin.
Iohannis, mai puternic
Primul an de mandat pentru Klaus Iohannis a fost marcat de conflictul cu fostul premier Victor Ponta. Preşedintele i-a cerut în mai multe ocazii demisia după ce fostul prim-ministru a devenit urmărit penal şi trimis în judecată în dosarul Rovinari-Turceni. Klaus Iohannis a devenit un actor principal pe scena politică mai ales după tragedia de la Colectiv care a dus la căderea Guvernului Ponta. Şeful statului a ales varianta unui cabinet tehnocrat condus de fostul comisar european pentru agricultură, Dacian Cioloş, şi a invitat la negocieri, pe lângă partidele politice, şi reprezentanţi ai societăţii civile. Anul trecut, Klaus Iohannis a dus un duel de la distanţă şi cu senatorii şi deputaţii, acuzându-i pe parlamentari că fac scut împotriva justiţiei prin respingerea cererilor de reţinere şi arestare formulate de procurorii DNA. „Prima mea promisiune a fost un alt fel de a face politică, fără scandal, cu respect şi seriozitate. Reconstrucţia încrederii în clasa politică este tema pe care o propun pentru anul 2016”, a fost discursul lui Klaus Iohannis în plenul Parlamentului la un an de la preluarea mandatului. „Reconstrucţia încrederii în clasa politică”, propusă de preşedinte aleşilor, a venit la doar o zi după ce parlamentarii şi-au votat pensiile speciale, cu ciobanii la porţile Parlamentului după legea care le limita numărul de câini la stână. Este de aşteptat ca şi 2016 să fie un an greu pentru şeful statului în tentativa de a le explica parlamentarilor „un alt fel de a face politică”.
Victor Ponta a primit cadoul demisiei
La Palatul Victoria, a fost un an agitat, nefiind de mirare că Victor Ponta se ţine în ultima vreme departe de evenimentele politice. Imediat după alegerile prezidenţiale, UDMR a părăsit coaliţia de guvernare pe motiv că s-a creat o falie între opţiunea etnicilor maghiari şi conducerea Uniunii, după ce ungurii ardeleni au votat masiv în favoarea lui Klaus Iohannis. În consecinţă, o coaliţie slăbită a trebuit să formeze al patrulea cabinet Ponta pe 17 decembrie, alcătuită doar din PSD-UNPR-ALDE. Problemele cu justiţia au grevat şi asupra noului Guvern. Vicepremierul Liviu Dragnea a demisionat în mai, după ce a fost condamnat în primă instanţă în Dosarul Referendumului. Cu două luni înainte, ministrul de Finanţe Darius Vâlcov părăsise Executivul după ce procurorii i-au găsit pinacoteca ascunsă între ziduri.
Însă cea mai mare lovitură pentru Ponta a fost punerea sa sub acuzare şi apoi, în septembrie, trimiterea sa în judecată în dosarul Turceni- Rovinari. Din acel moment, premierul nu a mai avut nicio întrevedere relevantă pe plan extern. Ulterior, un nou scandal l-a avut ca protagonist pe vicepremierul Gabriel Oprea din cauza morţii poliţistului Cosmin Gigină, în timp ce escorta coloana oficială a demnitarului. În consecinţă, protestele de după Colectiv au fost îndreptate explicit şi împotriva vicepremierului, cu reputaţia deja şubrezită de scandalul în creştere al doctoratelor plagiate sub coordonarea sa. După un an plin de ghinioane, Ponta a renunţat imediat, după numai o seară de proteste, la funcţia de premier, în condiţiile în care Oprea nu intenţiona să-şi scrie demisia cerută de stradă.
În iunie, ministrul Transporturilor, Ioan Rus, a trebuit să demisioneze după ce a făcut o afirmaţie considerată jignitoare pentru românii din diaspora.
Un an negru pentru Parlament. Dar şi pentru cei ce l-au ales
Anul 2015 începuse sub auspicii bune pentru Parlament. Încă uluiţi de răsturnarea din turul II al alegerilor prezidenţiale, deputaţii şi senatorii au dat curs cererii noului preşedinte, Klaus Iohannis, ca pe viitor să aprobe solicitările justiţiei legate de unii colegi. Câţiva parlamentari au fost deferiţi procurorilor fără prea multe fasoane. Însă nu a durat mult. Pe Varujan Vosganian l-au scăpat de procurori un discurs lacrimogen în plenul Senatului şi o sticluţă cu mir. Însă de-abia cazul Şova a fost unul grav întrucât rezultatul votului privind urmărirea sa penală a fost interpretat de către preşedintele Senatului în funcţie de unele prevederi legale ce fuseseră anterior declarate ca neconstituţionale, iar toată lumea ştia asta.
De dragul unei singure persoane, Dan Şova, circul s-a mai prelungit câteva luni, cu singurul rezultat că a fost terfelită şi mai mult imaginea Parlamentului. În paralel, Parlamentul a declanşat operaţiunea „Pensii speciale”, prin care o serie de categorii de salariaţi primeau pensii independent de cât au contribuit la fondul de pensii. Scopul final era ca parlamentarii să-şi refacă pensiile nesimţite de care beneficiaseră până în 2011. Şi nu s-au oprit aici. Pe final de an, au fost legiferate şi pensiile speciale pentru aleşii locali.
Astfel, o serie de oameni, în frunte cu parlamentarii, vor primi pensii disproporţionat de mari în comparaţie cu contribuţia lor, diferenţa fiind suportată din buzunarele fraierilor de contribuabili. De men-ţionat este că parlamentarii şi-au votat pen-siile la puţină vreme după protestele de stradă din toamnă care exprimaseră furia românmilor faţă de politicieni. Nu au fost puţini cei care au scandat atunci „Jos Parlamentul”. Însă aleşii nu şi-au pus problema că au dezamăgit atât de tare electoratul încât unei părţi a acestuia începe să i se pară o idee bună că ne-am putea dispensa cu totul de el, situaţia foarte îngrijorătoare pentru o societate democratică.
