De la Ziua iertării la ziua achitării. Așteptăm Ziua națională a scuzelor

Pe data de 7 iulie este Ziua Internațională a Iertării, dar unii parlamentari au simțit nevoia să avem și o zi națională pentru iertarea aproapelui. Data aleasă pentru celebrarea ei era de 16 decembrie, dar, ghinion. În calendarul sărbătorilor laice ziua era deja ocupată de o altă sărbătoare, Ziua Solidarității Naționale Împotriva Dictaturii, astfel că acea dată avea stabilită o semnificație națională, chiar dacă prea puțini români știu câte ceva despre ea. Proiectul a fost respins de Parlament chiar de două ori, pentru că, neîmpăcându-se cu eșecul legislativ, inițiatorul său, fostul deputat al comunității turce Metin Cerchez, a mai revenit o dată cu propunerea. De Metin Cerchez probabil că mulți își mai aduc aminte după cazul „strigoiului de la Medgidia”.

Metin Cerchez a înaintat pentru prima dată proiectul în Parlament în 2002, dar în 2003 el era respins definitiv. Un an mai târziu, el revine cu Ziua Iertării, Împăcării și Ajutorării Aproapelui în forul legislativ, dar și de această dată a avut ghinion, proiectul fiind din nou respins. Viața lui Metin Cerchez nu a fost însă mereu străbătută de gânduri evlavioase, el alegându-se, în 2012, cu o condamnare la un an de închisoare, cu suspendare, pentru profanare de morminte, dar ulterior a fost achitat.

Ziua achitării vine de la justiție

Metin Cerchez a fost trimis în judecată, în ianuarie 2010, pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, după evenimentul petrecut în vara lui 2009, când, în calitatea sa de realizator TV în cadrul OTV, a moderat cazul „strigoiului de la Medgidia”. Potrivit rechizitoriului, cercetările au început atunci când o persoană a reclamat la Poliția Medgidia că trupul unei femei a fost dezgropat și profanat, iar în fruntea mulțimii care a mers în cimitirul musulman s-au aflat Metin Cerchez și fratele femeii. Mai mulți localnici, convinși că moarta s-a transformat în strigoi, s-au dus la mormânt înarmați cu un țăruș, pe care un bătrân i l-a înfipt în inimă. Inițial, Judecătoria Brăila l-a considerat vinovat de instigare pentru ceea ce s-a întâmplat cu cadavrul tinerei, dar la recurs fostul deputat era achitat. 

Putem avea Ziua cererii de scuze

Dacă tot am ratat șansa de a avea Ziua Iertării, Împăcării și Ajutorării Aproapelui, parlamentarii pot încerca să introducă Ziua națională a scuzelor. Deși pare o glumă, această zi chiar există în Statele Unite și dacă o au americanii, de ce să nu o importăm și noi. Ea se sărbătorește în fiecare an pe 8 septembrie și a apărut după ce în 1974 președintele Statelor Unite, Gerald Ford, l-a grațiat pe fostul președinte Richard Nixon pentru implicarea sa în scandalul Watergate. Introducerea acestei sărbători și în România pe data de 8 septembrie nu ar fi indicată, pentru că atunci creștinii ortodocși celebrează Nașterea Maicii Domnului, sărbătoare care mai poartă și numele de „Sfânta Maria Mică”. Dar Ziua scuzelor ar putea fi pusă pe 9 septembrie fără niciun fel de probleme. 

Ziua Solidarității Naționale Împotriva Dictaturii, un nou motiv de declarații sforăitoare

Alegerea datei de 16 decembrie pentru a omagia Ziua Solidarității Naționale Împotriva Dictaturii nu a fost întâmplătoare, ea marcând începerea Revoluției Române la Timișoara, în decembrie 1989. Derapajele de la democrație pe care le-am văzut în anii scurși de atunci ne arată că însă politicienii mai au mult de lucru pentru a ne încredința că trăim într-un stat de drept. La peste 30 de ani de la Revoluție, continuă să trăim într-o „democrație originală”, în care partidele care ajung la putere modelează democrația după propria interese. În aceste condiții, Ziua Solidarității Naționale Împotriva Dictaturii a rămas, la 23 de ani de la adoptarea ei, doar un nou prilej de declarații sforăitoare din partea celor care conduc țara. Un exemplu este și discursul fostului premier Ludovic Orban rostit cu acest prilej anul trecut. „Nimeni nu are dreptul să mai împingă țara spre dictatură și vă asigur, dragi români, că eu și miniștrii din Guvern vom sta de veghe pentru România pe care am început să o reclădim cu trei decenii în urmă”, dar el nu a avut nicio reținere în a pune sub semnul întrebării activitatea Curții Constituționale și a cere schimbarea membrilor săi pentru că l-au nemulțumit deciziile ei.