Lecție de democrație pentru românii scârbiţi de dreptul la vot

Scrutinul din Olanda, în care partidul condus de premierul Mark Rutte a câștigat în fața partidului de extremă dreapta condus de Geert Wilders, a avut o rată de participare la vot de 81%. În România, o prezentă asemănătoare (86,19%) a fost înregistrată doar în primele alegeri libere de după Revoluție, în duminica orbului din 20 mai 1990. În decembrie anul trecut, nici 40% dintre români nu s-au prezentat la urne la alegerile parlamentare. Peste 60% au stat acasă, scârbiţi şi dezamăgiţi.

Românii dezamăgiţi de actuala clasă politică şi scârbiţi de dreptul la vot au primit o lecţie dură după alegerile parlamentare din Olanda. În timp ce la olandezi s-a înregistrat cea mai mare prezență la vot din ultimii 31 de ani, în decembrie 2016, doar 39,49% dintre români și-au exprimat opțiunea politică la alegerile parlamentare, câştigate cu un scor istoric (45%) de PSD. În România, chiar și prezența consemnată în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2014 a fost cu 20 de procente mai mică faţă de alegerile din Olanda, ţară cu 17 milioane de locuitori. Cum explică sociologii interesul olandezilor pentru democraţie, spre deosebire de lehamitea elitistă a românilor? „Olandezii nu sunt republică (n.r. - ci monarhie constituţională), nu există scrutin mai important pentru ei. Prezența acolo la parlamentarele precedente a fost de 75%, 75%, 80%. Cum în România prevederile Constituției nu sunt foarte bine cunoscute, adică practic nu se știe cât de important e Parlamentul, o parte a populației dispusă să voteze evită parlamentarele și se concentrează pe prezidențiale. De când cele două tipuri de scrutine sunt defalcate, diferența de prezență este de 12-15% (parlamentare vs. tur unu prezidențiale) și 20-25% (parlamentare vs. tur doi prezidențiale)”, a explicat sociologul Barbu Mateescu.

Cum te împiedică legea să votezi

Acesta mai susţine că „paleta de opțiuni e mult mai slabă la noi, multe partide fiind slab definite”, dar aminteşte şi de barierele pe care le pune legea electorală cetăţenilor cu drept de vot, inclusiv celor 3-4 milioane de români din diaspora, care „până și la prezidențiale votează maxim 10%” pentru că „unora le e dificil logistic să voteze, alții nu mai au de ce: România nu mai contează pentru ei”. În plus, sociologul aminteşte că sute de mii de voturi rămân "blocate" în București, Cluj, Iași și nu numai, în condiţiile în care „sunt oamenii care muncesc în metropole dar, ca să voteze la parlamentare sau locale, trebuie să se întoarcă în localitatea de unde provin”. În Olanda, dintre cele 28 de partide care s-au bătut pentru cele 150 de locuri din Camera Reprezentanţilor, echivalentul Camerei Deputaţilor de la noi, 13 au reușit să obțină mandate. Deschiderea sistemului politic din Olanda și lipsa unui prag electoral face ca, pentru a intra în Parlament, un partid să aibă nevoie de un procent de 0,66% din voturi. În România există un prag electoral de 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional sau 20% din totalul voturilor valabil exprimate în cel puţin patru circumscripţii electorale pentru toţi competitorii.

Pentru a participa la alegeri, un partid olandez are nevoie de doar 600 de semnături de susținere. În România, pragul este de cel puţin 200.000 de semnături. În Olanda, sistemul electoral este unul de reprezentare proporțională, cu scrutin pe listă de partid, asemănător celui românesc