Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În România, peste trei milioane de adulţi consumă alcool peste măsură. În timp, aceştia încep să dezvolte o mulţuime de probleme psihice şi fizice. Aşa se face că, în spitale, peste 40% dintre bolnavi sunt trataţi pentru afecţiuni produse pe fondul consumului excesiv de alcool. În lipsa unor programe de informare şi prevenire, alcoolismul rămâne cea mai netratată boală din România, iar consecințele pe termen lung sunt devastatoare.
Specialiştii spun că pot ajunge alcoolici chiar şi cei care consumă cantităţi moderate. "Predispoziția genetică e foarte importantă. Factorii socio-economici și ocupaționali sunt de asemenea intim legați de alcoolism, deși nu exclusiv. Nu în ultimul rând, un episod depresiv, sau apariția unei tulburări dureroase cronice pot schimba un consumator-limită într-unul abuziv", a explicat pentru Jurnalul medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
Cum recunoaştem dependenţa
Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, excesul de alcool omoară mai mulți oameni decât SIDA și tuberculoză la un loc. Autorităţile române nu par, însă, alarmate. Nu există o strategie națională de prevenire a consecințelor negative asociate consumului deşi, dacă pacientul este diagnosticat din timp, şansele acestuia de a duce o viaţa normală cresc semnificativ. În spitalele din România, peste 40% din paturi sunt ocupate de oameni care suferă de afecţiuni provocate de exces.
Primele semne ale bolii pot fi recunoscute rapid: "Dependența psihică de o substanță, aici alcoolul, o observi când persoana caută în mod activ «compania» acesteia pentru diverse beneficii psihologice în detrimentul altor activități, când petrece mult timp fie intoxicat, fie să-și revină din intoxicație, fie în căutarea obținerii ei, ori o combinație oarecare dintre ele. Totodată, dependența fizică are alte coordonate. Sunt trei lucruri, dintre care două fac parte din același termen. Acest termen se numește «toleranță». Toleranța la o substanță înseamnă fie că: a) pentru același efect e nevoie de cantități din ce în ce mai mari, respectiv: b) că persoana folosește substanța și pentru a ameliora simptomele neplăcute date de absența substanței, sau a unei anumite cantități dezirabile. Celălalt termen critic este sevrajul. Sevrajul reprezintă un set de manifestări, unele tipice substanței, altele tipice organismului uman, declanșate de absența acesteia din organism", spune Diaconu.
Din păcate, mulţi dintre alcoolici nu îşi conştientizează simptomele. "Sevrajul, mai bine zis lipsa lui - este frecvent invocat de cei cu o dependență oarecare ca argument pseudo-rațional pentru care ei nu sunt «adevărat dependenți». În realitate unii dependenți au semne minime de sevraj, deci acesta din urmă nu e obligatoriu, dar e suficient să diagnostichezi o dependență fizică, dintre criteriile de mai sus", susţine medicul Diaconu.
Limita de două pahare
Nu există o cantitate finită de alcool care să transforme un nonalcoolic în alcoolic. De exemplu, un individ cu istoric familial de alcoolism are mai multe şanse să se apuce de băut. "Sunt persoane dependente de alcool care nu au abuzat niciodată de acesta, dar care după ani de «băut responsabil», cotidian, dezvoltă toleranță fizică și sevraj la alcool. Nu în ultimul rând, există variabilitate spontană în populație privind abilitatea de a metaboliza alcoolul. Ghidurile internaționale recomandă, în unități alcool, undeva sub 20 de unități alcool pe săptămână la bărbați, respectiv 10 - 15 unități alcool la femei. Ca referință, un pahar de vin are cam 10 unități alcool. Asta nu înseamnă că francezii sunt alcoolici", mai spune medicul psihiatru.
Nu mai beau - misiune imposibilă
Şi totuşi ce este de făcut atunci când nevoia de a consuma alcool devine incotrolabilă. "Oamenii se sperie. Și când se sperie intervin așa numitele «defense psihologice» care întârzie discuția cu un profesionist. Majoritatea celor dependenți de alcool ajung într-un cabinet medical, din păcate, cu ocazia unei probleme coincidentale cu alcoolismul lor sau când adicția dă deja complicații vizibile ale sănătății: hepatite alcoolice, ascită (acumularea de lichid în abdomen), mai rar convulsii", explică Diaconu. Lucrurile sunt complicate atunci când persoana alcoolică se află într-o relaţie care nu recunoaşte semnele dependenţei: "Dependența de alcohol are o evoluție cronică, inexorabilă spre probleme grave metabolice, ciroză hepatică și/sau demență etanolică și moarte prematură. Fără o intervenție psihologico-psihiatrică este excepțional ca cineva să se lase de băut prin proprie decizie. Recunoști că ești într-o relație cu un posibil alcoolic dacă eşti informat", spune medicul.
"Vindecarea înseamnă abstinenţă. Dacă prin vindecare înțelegi schimbările în felul în care creierul ”se aprinde” în neuro-transmisia lui când vine vorba de alcool, nu. Ce e interesant este că tipologia neurotransmisiei creierului unei persoane care are un părinte alcoolic este deja modificată mult înainte ca o persoană să dezvolte boala", Gabriel Diaconu, medic psihiatru.
În școală nu se face educație anti alcool. Niciun copil nu știe, de exemplu, că dacă bea o bere înainte de 14 ani este foarte posibil să devină alcoolic până la majorat și să moară până să-și facă o familie.
Un fenomen tratat cu rugăciuni
În lipsa un centre şi a cadrelor medicale formate pentru a trata această boală, oamenii adesea apelează la biserică pentru a se vindeca. " Există o sub-specialitate a psihiatriei care se numește alcoologie. Din păcate sunt foarte puțini în România. În principiu un psihiatru te poate ajuta, împreună cu un psiholog. Există medicamente care pot ajuta în asistarea sevrajului, cum sunt naltrexona, nalmefenul sau pregabalinul. Sunt soluții pentru depresia din alcoolism. Și un psiholog te poate ajuta să înțelegi mai bine problema ta și să gestionezi mai bine recăderile, natura motivației, dar și parte din credințele iraționale asociate cu dependența de alcool. De obicei centrele sunt integrate în centre terțiare de psihiatrie (spitale, sanatorii), sau - mai nou - sunt câteva comunități terapeutice. Astfel de centre sunt de obicei finanțate religios. Asta îți spune ceva despre cât a înțeles statul român din problema dependenței de alcool la români", clarifică medicul Gabriel Diaconu.
