Oxigenul, în concentrații deosebit de periculoase în aerul din spitalele COVID

Deși raportările oficiale sunt foarte optimiste, cu un număr al pacienților internați la Terapie Intensivă în scădere, specialiștii avertizează de mai multe luni că numărul bolnavilor dependenți de oxigen este cu mult mai mare, ajungând la mai mult de nouă din zece români internați cu COVID-19. Datele reale ascunse cu obstinație sub preș, de către decidenți, nu au rămas fără urmări. Pe lângă secțiile de ATI, blocurile operatorii sau Unitățile de Primiri Urgențe, secții unde se administrează oxigen multor pacienți, au fost improvizate și un fel semi-ATI-uri în saloane mici și aglomerate, în care bolnavii primesc oxigenoterapie, ceea ce a dus la concentrații anormal crescute de oxigen în aerul ambiental. Spitalele românești au devenit „veritabile bombe cu ceas”, arată medicii ATI, într-o scrisoare deschisă semnată de președintele Societății Române de Anestezie-Terapie Intensivă, prof. dr. Șerban Bubenek, și de președintele Comisiei ATI din Ministerul Sănătății, prof. dr. Dorel Săndesc. 

Sunt bombe, dar fără ceas, am adăuga noi, pentru că nu au nici măcar banalii senzori, „varianta primitivă” de monitorizare a concentrației de oxigen din aer. 

În România, oficial, „numărăm 1.000 de internați al ATI, când de fapt sunt peste 6.000, în realitate, conectați la oxigen”, iar medicii sunt nevoiți să îi trateze în saloane care nu au fost proiectate pentru astfel de terapie, atrage atenția medicul și cercetătorul Octavian Jurma. 

De altfel, mai mulți medici au tras astfel de semnale de alarmă pe rețelele de socializare și nu numai încă de anul trecut, chiar dinainte de producerea tragediei de la Spitalul din Piatra Neamț. Nici după ce în mass media au apărut imagini cu pacienți conectați la oxigen în timp ce stau pe scaune sau pe tărgi, pe holurile spitalelor, avertismentele nu au fost băgate în seamă de către decidenți. Lucrurile s-au agravat în ultimele două luni, în contextul în care statul nu mai testează, iar cei mai mulți oameni își cumpără testele de pe internet și se tratează, fiecare cum poate, acasă.

Problema cea mai mare: improvizația

„Oamenii nu se mai adresează spitalului, decât în ultima clipă. Majoritatea celor care ajung la spital ajung după ce le scade suficient de mult oxigenul din sânge. Și medicii declară că cei mai mulți pacienți internați sunt dependenți de oxigen, ceea ce face ca multe dintre secțiile care acum furnizează acest oxigen să fie improvizate. Ele n-au fost gândite pentru terapie cu oxigen – pentru că oxigenul, în acest context, devine tratament – și aceste improvizații, fie că sunt butelii, fie că sunt de la o sursă centralizată, presupun și niște riscuri mult mai mari. Asta este problema cea mai mare: avem saloane în care se face terapie cu oxigen, care nu au fost gândite pentru asta, și sunt expuse la un risc mai mare de incendiu, cum s-a văzut la Matei Balș”, a explicat, pentru Jurnalul, cercetătorul Octavian Jurma.

Practic, într-un astfel de salon improvizat sunt aduse câte 3-4 butelii cu oxigen medicinal, ceea ce crește incredibil de mult concentrația de oxigen și riscul de incendii. 

Jurma este de părere că  riscul va crește începând cu această lună, pe fondul creșterii prevalenței tulpinii britanice și în România, pentru că „noi nu facem în realitate niciun efort să scădem presiunea pe sistemul sanitar, doar îi mărim stresul dincolo de capacitatea sa de rezistență”.

Saloanele n-au nici „varianta primitivă” de monitorizare

Medicii de la Terapie Intensivă pun că, de fapt, toți pacienții internați în spitalele COVID sau suport-COVID primesc oxigen, sub o formă sau alta, chiar dacă nu sunt pe secții ATI.

„Fie că este oxigen pe narine, fie pe o mască facială sau oxigen cu flux crescut, toți pacienții primesc oxigen și multe dintre aceste saloane sunt foarte mici. Iar aceste saloane mici determină acumulare de oxigen, neexistând senzori care să măsoare concentrația de oxigen și să avertizeze că trebuie să se aerisească pentru a scădea concentrația”, a declarat, pentru Jurnalul, medicul Radu Țincu, specialist ATI, de la Spitalul de Urgență Floreasca. 

Chiar și prezența senzorilor în saloane ar fi „o variantă primitivă” de monitorizare, deoarece, în mod normal, ar trebui să existe și un sistem de ventilare a aerului, a subliniat medicul.  

Recomandările internaționale de electrosecuritate medicală specifică faptul că (la presiune ambientală) în incintele medicale concentrația de oxigen în aer NU trebuie să depășească valoarea de 25%, iar semnalarea și evitarea unei astfel de situații periculoase se face prin monitorizare continuă a concentrației de oxigen cu senzori/analizoare de oxigen, avertizează medicii ATI.

„Ce s-a întâmplat la Piatra Neamț și București nu sunt accidente, sunt pierderi colaterale asumate cu cinism de cei care ne conduc de fiecare dată când mai trag în sus de pragurile de siguranță și mai trag în jos de indicatori și numărul de teste. Sper ca acești oameni (care provin din toate partidele) să dea socoteală măcar în fața istoriei pentru faptele lor”

Octavian Jurma, cercetător

„În mod normal, senzorii de oxigen trebuie să fie conectați cu un sistem de ventilație. În momentul în care detectează creșterea concentrației oxigenului în cameră, să pornească sistemul de ventilație și să permită influxul de aer proaspăt, cu scăderea concentrației de oxigen. Pe Pământ, avem 21% oxigen și o creștere foarte mică, de până la 25-26%, crește riscul de a se aprinde chiar și dispozitive electrice care funcționează normal”

Dr. Radu Țincu, medic ATI

Societatea Română de ATI și Comisia ATI din Ministerul Sănătății informează că, după tragedia de la Piatra Neamț, au înaintat Președinției, Guvernului și Ministerului Sănătății) un Memorandum în care au tras un semnal de alarmă și au explicat importanța rezolvării acestor probleme „pentru a anula vulnerabilitățile sistemice ce transformă spitalele românești în veritabile «bombe cu ceas»”, dar nu s-a luat nicio măsură până acum.

Hainele și saltelele se îmbibă cu oxigen

Anton Sterescu, un inginer care a proiectat instalații de oxigen și pentru spitale, explică ce se întâmplă, practic, într-un salon în care mai mulți bolnavi primesc terapia cu oxigen. 

„Din când în când, bolnavul scoate masca pentru a mânca, a merge la toaletă, a dormi sau alte varii motive. Între timp, oxigenul curge și înlocuiește mare parte din aerul din salon, se acumulează în haine, saltele, mobilier etc. În acest moment, este suficient o mică flacăra și totul se aprinde instant, inclusiv oamenii. Aprinderea este aproape instantanee, nu apuci să fugi, iar senzorul de fum din salon nu apucă să dea alarma”, spune Sterescu. De asemenea, completează acesta, foarte ușor se poate rupe o conductă de distribuție sau se poate deconecta furtunul de la sursa de oxigen de pe perete, în timpul somnului, iar urmările pot fi dramatice.