Românii şi spumantele: o radiografie a gustului

Dulce, extrasec sau brut? Alb sau rosé? Românesc sau franţuzesc? Pentru ce efervescent optează, de obicei, un consumator nu foarte ştiutor într-ale vinurilor? Ce criterii ar trebui să aibă în vedere, ca să cumpere un produs de calitate? Tiberiu Onuţu, organizatorul singurului concurs de spumante româneşti, vine cu recomandări.

Românul îşi alege vinul „cu bule” în funcţie de cât este de informat în acest domeniu, spune Tiberiu Onuţu. „Încă sunt situații în care orice vin spumant este considerat șampanie, deși acest termen este o denumire protejată pentru unele vinuri  – nici măcar toate – din regiunea Champagne”. Mai grav, adaugă el, e când consumatorul consideră cocteilurile aromatizate din produse vitivinicole ca fiind spumante.

Vinul momentului

O bună perioadă, consumatorii au optat pentru produsele demiseci și dulci, ultimele fiind şi aromate. Pe măsură ce se informează, aleg un vin efervescent sec sau brut, și chiar brut natur. „Cei cu un nivel mai ridicat de cunoaștere îşi aleg vinul în funcție de moment sau, la un eveniment mai deosebit, consumă mai multe tipuri de spumante, în acord cu preparatele oferite”.

Metoda contează

Puţini aleg vinul efervescent în funcție de metoda de obținere a acestuia, fiindcă nu au informaţia necesară. „La un spumant obținut prin metoda Charmat, a doua fermentație are loc în bazine de inox, iar durata este de 1–9 luni”, spune Onuţu. „Este o metodă oarecum mai economică, iar produsul rezultat este caracterizat prin fructuozitate şi prospețime”.

„Un spumant obținut prin metoda tradițională este, în general, mai scump, fiindcă a doua fermentație are loc în sticlă”, explică specialistul. „Sticla se învârte zilnic câte o optime de tură, astfel încât drojdia să se adune către gâtul sticlei. Durata de fermentaţie este de minimum 9 luni, dar poate depăşi 2 ani. Autoliza – adică procesul de descompunere a drojdiilor – de lungă durată duce la creșterea calității spumantului. Apar notele de patiserie, de brioșe, de pâine, care dau finețe”.

Soiul face muzica

Din păcate, nu mulţi se dau în vânt după efervescentele din soiuri românești, pentru că oferta producătorilor în acest sens este scăzută, spune Tiberiu Onuţu. La ultima ediţie a concursului de spumante, juraţii străini au fost puţin dezamăgiţi, fiindcă au crezut că vor degusta vinuri obţinute doar din struguri autohtoni – şi nu a fost mereu cazul.

„Dacă vrea să aibă succes pe plan extern, producătorul trebuie să obţină altceva”, arată Onuţu. „Acel altceva e dat de soiurile specifice spaţiului românesc, potrivite pentru spumante: Iordana, Frâncuşa de la Cotnari, Crâmpoşia selecţionată, Novacul din Drăgăşani. Un potenţial mare are Mustoasa de Măderat, din vestul ţării”.

Eleganţă, fineţe

Culoarea vinului e mai puţin importantă în alegerea lui, consideră Onuţu. „Contează «ce spune» acel vin. Vrem o aromă fină sau mai pronunţată? Vrem un spumant cremos sau mai subţire?”. Bine de ştiut, efervescentele se pot servi aproape oricând, cu aproape orice preparat.

Spumant românesc sau şampanie franţuzească? „Eu sunt un promotor al produselor româneşti, dar trebuie să recunoaștem că nivelul de calitate al multor efervescente din Franța este ridicat, indiferent că vorbim de șampanie, crémant, blanquette, clairette sau un simplu vin mousseux. În afară de asta, în lume mai există şi cava (Spania), espumante (Portugalia), Sekt (Germania), cap classique (Africa de Sud), care sunt tot vinuri spumante”.

Ghid orientativ

Spumantul trebuie văzut, în general, ca un stimulent înainte de masă, ca un companion al mâncărurilor de orice fel (exceptând ciorbele și supele) și al deserturilor. La români, consumul de spumant înainte de masă nu se prea practică, spune specialistul. „Încă suntem tributari ideii că o țuică face poftă de mâncare. În realitate, tăria e ca un pumn în ficat”.

Concursul de spumante româneşti, organizat anual, este un ghid şi pentru consumator, şi pentru producător. Acesta din urmă poate să-şi modeleze produsele şi în funcţie de cerere. „Poate că el ar face spumante brut natur sau brut, dar dacă cererea consumatorului este cu predilecție pentru spumante seci sau demiseci, nu poate ignora situația. Vorbim, totuși, de o afacere. Soluția cea mai bună este educația consumatorului, astfel ca el să solicite spumante la standarde de calitate cât mai ridicate”.

În funcţie de nivelul zaharurilor, spumantul poate fi: brut natur (conţinutul de zahăr, exprimat în glucoză plus fructoză, e de maximum 3 g/l), extrabrut (6 g/l), brut (12 g/l), extrasec (12,01–17 g/l), sec (17,01–32 g/l), demisec (32,01–50 g/l), dulce (peste 50 g/l)