Un tânăr nevăzător din Cluj cere statului să nu-i mai pună piedică  

Ne plângem de slaba absorbție a fondurilor europene, de foarte mulți ani, dar mai ales de cel mai slab sistem de asistență socială, în România, însă nimeni nu a corelat, până acum, legile care împiedică orice încercare de dezvoltare. Povestea unui tânăr cu dizabilități care încearcă de jumătate de an să dezvolte o afacere socială la Cluj arată unde sunt problemele cadrului legislativ. Vechile bancuri despre dosarul cu șină și timbrul de 50 de bani pălesc în fața realității birocrației din România. Dar nimeni nu s-a gândit la un parteneriat public-privat care să ajute micile întreprinderi de economie socială, măcar cu partea care ține de avize și autorizații, deși persoanele cu dizabilități rămân în grija acelorași autorități locale, în loc să aducă bani la buget.   

Lucian, un tânăr nevăzător, de 27 de ani, a avut ambiția să nu ceară ajutorul asistenței sociale din România, ci să muncească, pentru a-și câștiga singur existența. A lucrat, o perioadă, la o cafenea, apoi a mai avut o ambiție: să participe la un proiect pentru finanțarea celor mai bune idei de afaceri sociale, pentru persoanele cu dizabilități. Proiectul lui de antreprenoriat social a fost considerat genial, fiind finanțat cu 100.000 de euro, pentru că este perfect din punct de vedere al viziunii și al marketingului. În orice țară civilizată, o cafenea deschisă ca întreprindere socială în centrul unui oraș de IT-iști, cu patron și angajați cu dizabilități, ar fi fost un exemplu de succes și de bune practici pentru absorbția de fonduri europene. Nu și în România. Nu și în centrul Clujului. Aici avem alte probleme: în primul rând birocrația cu specific mioritic, peste care nu se poate trece, orice s-ar întâmpla. Și legislația extrem de proastă, care nu a luat niciodată în considerare posibilitatea de a facilita absorbția fondurilor europene pentru întreprinderile sociale. Dar apropiații tânărului ambițios au bănuieli și în legătură cu discriminarea. În plus, Legea Economiei Sociale, chiar dacă e foarte proastă, include posibilitatea ca autoritățile locale să facă derogare de la cadrul legislativ general, în astfel de situații.

Chinurile facerii cadrului legislativ

În vara anului 2015, când s-a votat, în Parlamentul României, noua lege extrem de proastă a Economiei Sociale, s-au eliminat toate amendamentele dezbătute împreună cu societatea civilă, timp de opt ani, iar textul de lege a trecut de vot după copy/paste din cel anterior. De atunci au mai trecut șase ani de dezbateri pentru o viitoare modificare legislativă care întârzie să apară. Până la viitorul cadru legislativ, cei care se încăpățânează să implementeze în România proiecte de economie socială, pe principiile europene și cu bani europeni, se lovesc de crunta realitate autohtonă, așa cum a pățit Lucian. „Eu am cinci angajați, dintre care trei sunt cu dizabilități. Am găsit un spațiu comercial în centrul orașului Cluj-Napoca, am început să amenajăm spațiul, ne-am pregătit cu tot ce ne cere legislația și am depus solicitare la Primărie, urmând să primesc autorizațiile, doar că ni se solicită includerea spațiului comercial în Cartea Funciară, ca fiind pentru alimentație publică, apoi trebuie să obțin alt certificat de urbanism. Toate celelalte cafenele de pe aceeași stradă au cam aceeași suprafață și aproximativ aceleași condiții, deci nu mă așteptam să întâmpin refuzul Primăriei”, povestește tânărul antreprenor cu dizabilități care încearcă să deschidă o cafenea socială în centrul Clujului.

Poveste cu specific românesc

Interacțiunea cu funcționarii Primăriei Cluj-Napoca a fost o poveste cu specific românesc: cererea a fost depusă la începutul anului 2021, dar a primit aviz de respingere, pe motiv că nu are semnăturile vecinilor, în formă autentică – adică tânărul nevăzător care vrea să devină antreprenor și să angajeze alte persoane cu dizabilități este obligat de lege să caute vecinii, persoane fizice și juridice, și să meargă la notar cu fiecare în parte, pentru a deschide o cafenea socială. Ultimul răspuns pe care Lucian l-a primit de la angajații Primăriei Cluj-Napoca a fost: „ne pare rău, dar doamna care se ocupă este plecată în concediu”. De atunci – aproximativ o lună - nimeni nu a mai trimis vreo lămurire. 

În final, soluția a fost găsită de primar, nu de funcționarii Primăriei, care n-au dat niciun răspuns în aproape șase luni. 

Soluții găsite de primarul Clujului

Contactat de Jurnalul, primarul Emil Boc a răspuns că până acum nu a găsit o posibilitate de rezolvare a acestor situații, dar va încerca. „Am făcut o ședință pe acest subiect, cu toți cei care avizează. Există o interpretare legală potrivit căreia trebuie ca toți vecinii să își exprime acordul pentru schimbarea destinației. Am pierdut procese pe tema asta. Acum eu încerc să schimb această practică, chiar cu riscul unor procese, în sensul că dacă deja unul sau mai mulți vecini au deja aceeași destinație cu cea propusă să nu mai fie nevoie de acordul tuturor vecinilor. În consecință, îmi asum schimbarea de jurisprudență și ne vom apăra și în instanță, dacă vreun vecin ne va ataca în Justiție”, a precizat primarul Clujului, pentru Jurnalul. Acesta mai spune că nu a existat rea-credință din partea funcționarilor publici, ci precauție, după ce primăria a pierdut mai multe procese intentate de vecinii nemulțumiți, în cazul unor localuri deschise în oraș, fără acordul lor. Totuși, în acest caz, funcționarii puteau găsi mai multe soluții, printre care se numără și derogarea care e prevăzută în Legea Economiei Sociale, mai ales pe o stradă cu mai multe cafenele care deja funcționează și cu vecini care deja și-au dat acordul, în scris, dar nu în fața notarului.