Valea Jiului altfel: de la cărbune, la bunăstare

Valea Jiului se reinventează, ca să treacă de la subzistenţă la bunăstare, de la cărbune la turism, de la zonă marginalizată şi arătată cu degetul la una cu o identitate culturală proprie. O pictură murală, care va decora calcanul unei clădiri din centrul Petroșaniului, spune povestea trecută şi viitoare a Văii, aşa cum o văd locuitorii ei.

Mihai Danciu era elev de şcoală primară, în Petroşani, când muncitorii din subteran se încolonau ca să pornească în ceea ce avea să fie cunoscut drept a cincea mineriadă. Îşi aminteşte şi azi cum s-au întrerupt cursurile şi cum copiii urmăreau cu sufletul la gură plecarea la Bucureşti a ortacilor lui Miron Cozma, nemulţumiţi de salariile mici şi de închiderea minelor nerentabile.

Astăzi, Danciu este arhitect şi membru fondator al coaliţiei Valea Jiului Implicată – un grup de organizaţii care militează pentru dezvoltarea economică, socială şi culturală a zonei. Se ocupă şi cel mai recent proiect de street art al coaliţiei, realizat în colaborare cu Fundaţia Greenpeace România.

Turism şi inovare

Pictura murală, care va fi realizată de artistul IRLO şi dezvelită pe 24 iunie, nu e doar ceva mare şi colorat, menit să ia ochii. Va ilustra atuurile zonei, precum şi direcţiile în care Valea Jiului vrea să se dezvolte: în domeniul inovării, al turismului, al regenerării urbane pe baza patrimoniului minier.

Schiţele pentru lucrare, trei la număr, au pornit de la o serie de consultări cu oamenii locului şi cu reprezentanţii societăţii civile. Unii au oferit mărturii despre trecut, alţii au încercat să ofere un răspuns la întrebarea „Cum poate fi transformată şi reinventată o regiune monoindustrială?”

Alternative la minerit

 „În zonă, putem vorbi de existenţa unui declin socio-economic care are loc de 23 de ani”, explică Mihai Danciu, care a analizat fenomenul şi în lucrarea lui de doctorat. „Cel mai mare declin de acest gen la nivel european, fiindcă niciunde nu s-a mers încontinuu pe o pantă descedentă, fără niciun reviriment. De aici, nevoia prezentă de reorganizare a activităţilor economice”.

Danciu spune că, în ultimii ani, au apărut în Valea Jiului o serie de alternative, care încearcă să compenseze ceea ce a fost – şi ceea ce mai reprezintă încă – mineritul. „Aceste microsisteme economice se referă la activităţi dedicate turismului şi tradiţiilor, la mici afaceri cu produse locale sau la servicii”.

Preţioasa moştenire culturală

Localnicii vor să treacă, firesc, de la subzistenţă la bunăstare – iar asta se poate face exploatând acele elemente care dau plusvaloare. „Un element ar fi capitalul uman – aici, îi am în vedere pe tinerii implicaţi în proiecte de tot felul, de la robotică la IT”, spune Mihai Danciu. „Alt element ar fi reconfigurarea componentei de fostă zonă industrială”.

Danciu dă drept exemplu proiectul pilot Planeta Petrila – oraşul minier care încearcă să se salveze prin artă. „Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi în celelalte mine: să se existe un punct cultural care vorbeşte despre istoricul locului, un parc de afaceri şi o zonă de producţie şi inovaţie”.

Un punct de ancoră

Mihai Danciu reaminteşte că, anul acesta, la sfârşitul lunii mai, cele 18 organizaţii care fac parte din coaliţia Valea Jiului Implicată au trimis o scrisoare deschisă administraţiilor locale, cerând recunoaşterea patrimoniului industrial din zonă. Solictarea a venit după ce două clădiri reper, turnurile puţurilor de la Uricani şi Paroşeni, au fost dărâmate.

Conservarea şi valorificarea vechilor ansambluri industriale reprezintă un element-cheie pentru dezvoltarea regiunii, crede Danciu. „Au o latură identitară şi o componentă culturală unică, iar reconversia lor e posibilă, aşa cum s-a făcut în Polonia sau în Cehia”. 

Moştenirea minieră ar putea fi integrată în Reţeaua europeană a patrimoniului cultural industrial, European Route of Industrial Heritage, şi exploatată din punct de vedere turistic. „Din reţea fac parte deja câteva obiective din România, dar nu există un punct de ancoră, un loc unde vizitatorul să vină şi să stea câteva zile, ca să ne înţeleagă trecutul industrial. Valea Jiului ar putea fi o astfel de ancoră, iar reconversia ansamblurilor industriale ar crea noi nuclee de regenerare urbană”, crede Danciu. 

La sfârșitul anilor ’90, programul de restructurare a mineritului în Valea Jiului afecta puternic regiunea, comunităţilor nefiindu-le oferite alternative viabile şi durabile. Astăzi, se lucrează la elaborarea şi implementarea proiectului-pilot „Strategie pentru tranziția de la cărbune în Valea Jiului” pentru 2021-2027, finanțat de Comisia Europeană.