Cu uratul pe la teatru

Teatrul românesc a avut în 2009 mai multe succese şi deloc răzleţe, dacă ţinem cont de criza financiară dezlănţuită. Au fost create spectacole, organizate festivaluri, deşi mulţi directori de instituţii s-au văzut nevoiţi să deruleze cu sume mai mici proiectele anunţate, pe unele amânându-le sau chiar anulându-le.

În anul care ne părăseşte, teatrele nu numai că au supravieţuit perturbării vieţii economice, dar au şi produs, desigur unele dintre ele, spectacole de certă valoare. Evident că s-au montat şi spectacole mediocre şi foarte slabe - ca în fiecare an, de altfel. Au fost şi teatre care s-au aflat pur şi simplu pe linia de plutire, fără a aduce vreun spectacol la rampă, salvându-se cu producţii din repertoriu realizate anterior. Dar ceea ce i-a liniştit pe majoritatea directorilor a fost faptul că publicul a mers la teatru mai des ca în anii trecuţi, în pofida greutăţilor financiare. Pe Bucureşti, bunăoară, numărul spectatorilor a crescut substanţial în acest an.

VÂRFURI
Succesele în teatru au fost punctate fie de regizori, fie de actori, fie datorită unei bune alegeri a textelor pentru a fi montate. Acum, în preajma Anului Nou, trebuie uraţi, aşa cum e datina, pentru reuşitele lor, regizorii Radu Penciulescu, Alexandru Tocilescu, Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu, Ion Caramitru, Alexandru Dabija, Victor Ioan Frunză, Horaţiu Mălăele, Tompa Gabor, Mihai Măniuţiu, Radu Afrim, Felix Alexa, Alexander Hausvater, Vlad Massaci, Radu Alexandru Nica etc. Au captat atenţia publicului în spectacole noi, fiind vrednici de o hăitură la fereastră, mari actori ai scenei româneşti: Victor Rebengiuc, Valeria Seciu, Tamara Buciuceanu, Sanda Toma, Mircea Albulescu, Mircea Andreescu, Ion Besoiu, Irina Petrescu, Alexandru Repan, Horaţiu Mălăele, Dorina Lazăr, Marcel Iureş, Răzvan Vasilescu, George Mihăiţă, Dan Puric, Mihai Constantin şi mulţi mulţi alţii din Bucureşti, dar şi din ţară - acolo unde încă nu am reuşit să văd multe din spectacolele create în 2009.

Scena teatrală a fost dominată şi de actori-fenomen, care au jucat în spectacole realizate în alte stagiuni, dar tot mai solicitate de public: Radu Beligan, Olga Tudorache, Florin Piersic.

Aş merge cu uratul şi la "gospodarii" care au creat spectacolele "Hamlet", regia László Bocsárdi, cu Marius Stănescu în rolul titular - Teatrul Metropolis, "Casa Zoicăi", regia Alexandru Tocilescu - Teatrul de Comedie, "Lapte negru", regia Claudiu Goga - Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov, "Lecţia" - Teatrul Naţional din Bucureşti şi "Leonce şi Lena" - Teatrul de Comedie, ambele în regia lui Horaţiu Mălăele, "Sinucigaşul", regia Felix Alexa - TNB, "Pyramus & Thisbe 4 You" - Teatrul Odeon şi "Acasă la tata" - Teatrul Act, create de Alexandru Dabija, "Herr Paul", regia Radu Afrim - Teatrul Tineretului din Patra Neamţ, "Sfârşit de partidă", regia Alexandru Tocilescu - Teatrul Metropolis, "Tectonica sentimentelor", regia Nicolae Scarlat şi "Legenda Marelui Inchizitor", regia Radu Penciulescu - TNB, "Aniversarea", regia Vlad Massaci - Teatrul Nottara. Aş suna din clopoţei şi pentru echipa care a dat naştere unui mare succes de public pe scena lirică bucureşteană - musicalul "Romeo şi Julieta" - Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian". În opinia unor cronicari - observatori atenţi ai fenomenului teatral - au fost spectacole foarte bune şi în alte câteva teatre din ţară. S-au evidenţiat şi alţi actori, mai experimentaţi sau mai tineri. Am văzut şi debuturi promiţătoare. Dar au fost şi căderi, aleatorii bineînţeles.

CE-AM MAI AVUT ŞI CE N-AM AVUT
În 2009 nu am fost răsfăţaţi cu spectacole de referinţă din străinătate. De acestea aveam parte în cadrul unor festivaluri mai mari sau datorită unui program ArCuB. Au existat doar sporadic. Nu mai spun că lipseşte cu desăvârşire un plan de activitate al Ministerului Culturii în ceea ce priveşte aducerea unor producţii străine apreciate de critica de specialitate internaţională, aşa cum au alte ţări din centrul şi estul Europei.

În ceea ce priveşte reprezentarea teatrului românesc peste hotare, ponderea a avut-o Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu, iar participarea la prestigiosul Festival de la Edinburgh cu "Faust", realizat de Silviu Purcărete şi echipa sa, a fost chiar o victorie scontată, dacă ţinem cont de rezonanţa evenimentului.

Anul s-a dovedit bogat şi în festivaluri, deşi multe au devenit mai "subţiri". S-a întâmplat ca anumite manifestări de acest fel să nu mai aibă loc, din acelaşi motiv: lipsa banilor. Am apreciat totuşi îndârjirea unor directori de festivaluri care au ţinut cu dinţii de aceste manifestări, ca să nu-şi întrerupă tradiţia, fie şi cu puţine trupe participante.

Îmi place să menţionez aici responsabilitatea echipelor câtorva festivaluri de teatru pentru copii, care au făcut tot posibilul ca să nu văduvească publicul mic de un teatru de calitate: Festivalul Internaţional al Teatrelor de Păpuşi şi Marionete (Teatrul "Puck" din Cluj-Napoca); Festivalul Internaţional de Teatru "O sută, o mie, un milion de poveşti" (Teatrul "Ion Creangă" din Bucureşti), Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii şi Tineret (Teatrul "Luceafărul" din Iaşi); Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie "Bucurii pentru copii. Spectacole de colecţie" (Teatrul "Ţăndărică" din Bucureşti).

Merită laude o iniţiativă, care a avut mare succes la public, desfăşurată cu genericul "Nocturna teatrelor bucureştene", când trupele au jucat după ora 22:00, iar sălile au fost arhipline. Cu acea ocazie, s-a câştigat o mare parte a spectatorilor veniţi pentru prima dată la teatru.

2009 a fost şi o izbândă a unor oameni care şi-au văzut visul cu ochiii: reintrarea în circuitul cultural a unei clădiri de patrimoniu - Teatrul Naţional Caracal, care a stat "în întuneric" 22 de ani, pentru a fi renovat şi redat comunităţii.