Expresul cu visuri, între Orient şi Occident

Teatrul "Anton Pann" din Râmnicu-Vâl­cea are de ceva vreme sediu propriu. Este o mare performanţă în Ro­mânia de astăzi să construieşti un teatru; nu pentru că ar fi foarte greu, dar pentru că, în general, nu există voinţă, evident, politică. Căci nu lu­mea culturală, cea care simte şi ştie cel mai bine ce înseamnă valoare spi­ri­tuală pentru o ţară, ia decizii în a edifica temelii pentru susţinerea unui nivel înalt de dezvoltare a societăţii, ci clasa politică. Pare că autorităţile de la Vâlcea s-au lăsat convinse de cei care au administrat un teatru fără sediu şi să-i construiască o casă, aici montând Silviu Purcărete, Dan Micu, Alexandru Dabija şi alţi creatori cu renume.

Directorul Teatrului "Anton Pann", Adrian Roman, regizorul şi omul de o modestie incredibilă, a dus mai departe "visul" regretatului Gheor­ghe (Goange) Marinescu, cel nu­mit de Silviu Purcărete "mama" acestui teatru şi care în anii '90, când con­­ducea trupa de aici, "a bătut toate co­claurile în căutarea unei case pentru teatru". În sfârşit, în 2005, s-a des­chis şantierul pe spaţiul Cinema­to­gra­fului Modern şi exact peste patru ani (în stagiunea trecută) "Anton Pann" a intrat în prima sa casă, una foarte modernă, proiectată de arhi­tec­tul Cristinel Vlad-Arhinet. A ră­mas uluit când a intrat în clădire Radu Be­ligan, declarând: "Nu cred că exis­tă un teatru în lume, la o populaţie de 120.000 de locuitori, nou, elegant şi do­tat după ultimele cerinţe ale teh­nicii moderne ca acesta. Am să scriu şi la Institutul Internaţional de Teatru să semnalez acest caz absolut unic".

Am ţinut să inserez aici acest citat ca locuitorii oraşului să înţeleagă mai bi­ne că această clădire modernă, cu două săli de teatru, cu o sală de re­pe­tiţii, cu o minunată terasă, care poate fi folosită ca spaţiu necon­ven­ţional pentru spectacole, le aparţine şi îi aşteaptă; că nu este nici "bancă" şi nici "mall", aşa cum cred unii când o văd din exterior. În interior se face tea­tru: şi pentru maturi, şi pentru co­pii. Administrarea acestei "case" este ire­proşabilă. Conducerea încearcă, cu bani puţini, să menţină un reperto­riu viu: cu cei 15 actori angajaţi şi cu re­­gizori invitaţi sunt montate specta­co­­le pe texte clasice şi contempora­ne.

Cea mai nouă creaţie scenică a avut premiera vineri, 4 martie, cu "Occident Express" de Matei Vişniec, în direcţia de scenă a lui Sabin Popescu. Patru actori – Radu Constantinov, Maria Salcă, Alex Calangiu şi Romul Moruţan – prezintă, prin prisma textului şi a regiei, personaje ale unei lumi în care trăim.

Ca o aluzie la numele liniei fe­rate "Orient Express", care unea Constantinopol de Paris, Matei Vişniec îşi intitulează piesa "Occident Express", fiind trenul care adăposteşte nă­zuin­ţe­le omului sau mai degrabă trenul ca­re "reprezintă chiar dorinţa în si­ne". Spectacolul lui Sabin Popescu este construit pe baza a nouă module din cele 13 ale textului lui Matei Viş­niec. Primul şi ultimul se leagă între ele. A avut opinia sa asupra piesei, ope­­rând astfel pe ea, cu con­sim­ţă­mân­tul autorului, după cum ne-a măr­­turisit. A văzut mai multe faţete ale piesei, fiind atras de Occidentul – ob­sesie, Occidentul – model. Le-a or­­donat într-o poveste coerentă, pu­nând în mijloc "omul din sistem": se oscilează între Est şi Vest. A făcut-o cu acurateţe, cu simplitate, decupând textul "dens" al autorului. Acurateţe este cuvântul care caracterizează în­tregul spectacol: acurateţe prin jocul actorilor, chiar dacă există un mic de­zechilibru între vigoarea ac­to­ri­cească a lui Radu Constantinov şi cei­lalţi colegi ai săi care totuşi se des­cur­că bine în scenă; acurateţe sce­no­­grafică (Féhérvari Zsolt) şi o co­loa­nă sonoră pe potrivă (Ilie Stepan). Spectacolul prinde la public, căci ne arată pe noi "într-un raport cu o lume mai mare, mai amplă, la care aspirăm, dar ne întoarcem tot aici, tot acasă".