Geronto-fila lui Scapino sau doica Stana Ionescu

"Bărbaţii sunt nişte porci!", de câte ori nu am auzit această sintagmă sub formă de constatare. Dar luni seară am auzit-o, ca replică, la Teatrul de Operetă "Ion Dacian", scenă care le-a aparţinut lui Scapino, Geronte, Argante, Hyacinthe sau Nerine, personajele lui Molière. 

Da, da, bărbaţii or fi ei nişte porci, dar porcii sunt animale care nu se pot uita spre cer. Asta da jignire pentru bărbaţi. Sunt cum sunt, fiindcă nu pot privi mai sus de vârful nasului sau mai sus de... propriul orgoliu. "Da­că te căsătoreşti cu alta, mor... Da­că mor, mă sinucid", spune Hyacinthe (rol interpretat de Monica Davidescu). Să mori de râs, nu al­ta. Regizorul Dan Tudor a reuşit să ne ofere, cu ajutorul actorilor, un spectacol de teatru autentic, având ca punct de pornire geniul lui Molière.

"Dacă vreţi să scăpaţi din iad, aveţi nevoie de bani, ca să mituiţi con­cluziile", ne sfătuieşte Nerine, adi­că Ileana Stana Ionescu. Cu câtă plăcere a jucat actriţa  rolul de doică! S-a văzut până în ultimul rând din sală. A fost minunată!
"Pentru mine, meseria de actor este o salvare!", mi-a mărturisit Ileana Stana Ionescu. Dacă m-aş reîncarna, aş vrea să am aceeaşi profesie. Ferească Dumnezeu să mă reîncarnez într-o râmă!..." 

Regizorul iscusit, înzestrat cu fantezie comică, a creat o punte de ispravă între două generaţii de actori. Iată distribuţia: Ion Dichiseanu (Argante); Ileana Stana Ionescu (Ne­rine, doica); Valentin Uritescu (Ge­ro­nte); Dragoş Ionescu (Octave); Răz­van Oprea (Leandre); Ilinca Goia (Zer­binette); Monica Davidescu (Hya­cinthe); Andrei Duban (Sca­pino) şi Orodel Olaru (Silvestre).

"Sunt nişte copii minunaţi, fiecare are bogăţia lui artistică şi spirituală - spu­ne Stana Ionescu. Am avut emoţii duble, pentru că a fost premieră, dar şi pentru că eu am jucat ani de zile, ca actriţă a Teatrului Naţional, pe scena Teatrului de Operetă, atunci când sa­la aparţinea de TNB... Echipa tâ­nă­ră şi echipa mai coaptă, din care fac şi eu parte, suntem într-o armonie per­fectă. Am avut o mare bucurie să lucrez la acest spectacol. Să sperăm că publicul va fi la fel de încântat cum am fost şi noi şi că «Scapino» va avea viaţă lungă"... Şi de ce să nu aibă? Doi­ca Nerine recunoaşte doar că "avem nevoie de o persoană care să ne scoată din încurcătură, dar care să lucreze la negru...", şi să nu ne încredem în "doamna oarbă" – Justiţia. Şi cine-i acea persoană? Bineînţeles, Sca­pino! Andrei Duban, încălţat în teneşi roşii, a intrat foarte bine în pie­lea personajului creat de Molière acum mai bine de 300 de ani. A fost un tâlhar, un mincinos şi o jigodie au­tentică, a fost un Scapino modern şi unic. 

"Unde este domnul Geronte?", îl căuta Ileana Stana Ionescu pe Va­lentin Uritescu... Ce treabă avea cu Geronte? Una foarte importantă, căci este GERONTOfilă... Pot spune că şi eu sunt gerontofilă. Mi-a plăcut de Geronte – pardon, de Valentin Uritescu – şi, mai ales, de jocul său. Curat şi cu dăruire. Acelaşi lucru aş putea spune şi despre Ion Dichiseanu şi Ilinca Goia... A fost cu adevărat o armonie perfectă între două generaţii diferite de actori.  

"Am avut o tinereţe extraordinar de frumoasă, indiferent de anii în care s-a plasat această tinereţe, mi-a spus Nerine, recte Ileana Stana Ionescu, a doua zi după premieră. Am lucrat mult, serios şi, datorită teatrului, am cunoscut această ţară frumoasă. Făceam câte 100 de deplasări, în toate zonele ţării. Îmi pare rău pentru colegii mei mai tineri, că nu prea au oferte. Nu mai sunt turnee, teatrul de televi­ziune se face foarte greu şi rar, teatrul de radio nu se prea mai face, aşa că nu-i invidiez deloc... Îmi pare nespus de bine când sunt alături de ei. În conjunctura în care ne învârtim acum, nu-mi dau seama dacă e vreo rază de speranţă pentru generaţia tânără. Lucrurile sunt cam fără un «viitor luminos»..." Viitor luminos sau nu, îl avem pe "Scapino". Duceţi-vă să-l vedeţi!