"Idolul" Gellu Naum şi "joaca" pe scenă

Evenimentul "Întâlnirile Gellu Naum", desfăşurat la Teatrul Na­ţio­nal Cluj-Napoca între 7 şi 9 oc­tom­brie, a fost "un lucru bine gândit, bine or­ganizat", după cum spunea, la final, pentru Jurnalul Naţional, aprecia­tul om de teatru şi pedagog David Esrig.

Venit din Germania la această primă ediţie a programului "Întâlnirile internaţionale de la Cluj", program iniţiat de directorul Naţionalului clujean, Mihai Măniuţiu, David Esrig consi­deră acest minifestival foarte interesant, pentru că este "tematic", iar "dacă tema se anunţă din timp, se pot organiza şi ateliere". Şi "atunci o te­mă poate fi dezvoltată în faţa publi­cu­lui şi în planul artistic, cu repetiţii, cu mici înscenări şi comunicări ştiin­ţi­fice; atunci câştigă toată lumea", re­marca regizorul, format în România şi care a iniţiat şi conduce o aca­de­mie de teatru în Germania.

Programul, concentrat pe opera lui Gellu Naum – "figură em­ble­ma­tică a avangardei româneşti, mare poet şi autor dramatic cu totul apar­te", după cum specifica Mi­hai Mă­niuţiu, a fost cu de toate, ex­cep­tând atelierele de care spunea do­m­nul Esrig, dar acestea îşi vor găsi loc aici poate la următoarea ediţie, a că­rei temă va fi anunţată în circa trei luni.

Trei spectacole pe textele lui Naum, producţii 2011 ale Teatrului Na­ţional, au reprezentat nucleul acestui eveniment: "Zenobia", scena­riul (după romanul omonim al scrii­to­rului) şi regia aparţinând Monei Ma­rian ; "Florenţa sunt eu" în regia lui Ale­xandru Dabija (foto sus) şi "Insula", un spectacol-concert de Ada Milea.

Mona Marian aduce (la Sala Studio) pentru scenă un decupaj excelent făcut tocmai ca să fie bine reţinut atât de un cititor, cât şi de un spectator de teatru. Contribuie şi scenografa Eu­genia Tărăşescu-Jianu, şi actorii. La "Florenţa sunt eu", piesă scrisă de Gellu Naum "la patru mâini" cu Jules Perahim, Dabija a lucrat cu sce­nograful Dragoş Buhagiar. S-au "ju­cat", s-a văzut... O imagine în­cân­tă­toa­re pe scena Sălii Mari şi se pare că toţi s-au jucat artistic cum au ştiut mai bine, pentru a reda "permanentul joc dintre realitate şi ficţiune, dintre prezent şi trecut care-l invadează cu fantasme", permanentul pe care e construită piesa. A ieşit "o nebunie" frumoasă. La "Insula", au invadat Sala Mare şi copii. Cred că publicul de teatru din Bucureşti sau din alte oraşe ar fi invidios pe cel din Cluj, dacă ar vedea acest spectacol bijuterie în formulă de concert. Ada Milea la chitară cântă; o Sirenă la acor­deon cântă. De fapt toată lumea din scenă cântă, iar acţiunea are loc în jurul personajului lui Daniel Defoe – Robinson Crusoe. Şi scenografia lui Valentin Codoiu "condimen­tea­ză" artistic, ca o provocare, "Insula".

Alte componente ale evenimentului, spectaculoase pentru tematica gândită, au fost: expoziţia "Gellu Naum şi Jules Perahim", la care a vorbit şi Marina Vanci-Perahim (soţia pictorului Jules Perahim), is­toric de artă, profesor emerit (Univer­si­tatea Paris 1 Pantheon-Sorbonne, Franţa); conferinţa "Gellu Naum şi avangarda europeană"; masa ro­tun­dă "Întâlnirile internaţionale de la Cluj; prezent şi perspective"; pro­iec­ţia spectacolului "Exact în acelaşi timp" de Gellu Naum, o superbă montare semnată de Mihai Măniuţiu pe scena clujeană în 2002; lansarea de carte "Gellu Naum, Opere, vol 1"; lansarea CD-ului "Apolodor in En­glish" după Naum, muzica Ada Mi­lea; prezentarea CD-ului "Insula" (cu traducerea piesei lui Naum în şase limbi, produs de ICR), dar şi lan­sa­rea celor mai noi volume semnate Mihai Măniuţiu şi apărute la Editura bybliotek: "În Balkanya, eu şi cei­lalţi demoni", "Opiniile unui călător ne­demn de încredere" şi "Exorcisme". Au răspuns invitaţiei perso­na­lităţi din ţară şi străinătate.

La final, Mihai Măniuţiu a tras li­nia şi ne-a declarat: "După spusele tu­turor invitaţilor, după reacţiile en­tu­ziaste ale publicului credem că e un succes şi a meritat munca de peste opt luni pentru organizarea primei ed­i­ţii. Vom continua, pentru că atât pu­blicul, cât şi specialiştii români şi străini care au fost prezenţi aici ne-au confirmat că merită (...). Trebuie să spun că am muncit mult, dar am fost şi sprijiniţi (...)".  Sprijiniţi au fost atât de Ministerul Culturii – a ajuns chiar mi­nistrul, în ultima seară –, de ICR, de bănci, de diverşi parteneri şi sponsori, care "iată, se dovedesc interesaţi de cultură".