La Naţional, "S-a sfârşit cum a-nceput"

"S-a sfârşit cum a-nceput" este un spectacol cu priză la public. Se joacă la Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, premiera având loc la începutul lui iunie. Deşi a fost scrisă de irlandezul Sean O'Casey în anii '30, piesa nu prea şi-a găsit loc în repertoriul teatrelor româneşti. Doar de câteva ori a fost abordată de regizori.

Montarea de la Naţional este semnată de Horaţiu Mălăele, iar distribuţia îi include pe Mihai Constantin, Daniel Badale şi Victoria Dicu.
O potrivire foarte reuşită pentru cele trei personaje create de autor într-un mod simplist. Piesa nu pune întrebări şi nici nu răspunde la întrebări, nu musteşte în consistenţă, nu are etichete filosofice sau mari pretenţii dramaturgice. E un fel de farsă. E uşor de urmărit, uşor de memorat.
Pare ceva foarte simplu, precum simplă pare şi întreaga montare. Replicile sunt scurte şi puţine, dar efectul vine din mişcări, din gesturi, din pauzele jucate de interpreţi. Relaţia între ei este bine conturată şi în lipsa cuvintelor. E o acţiune "întinsă", ce se desfăşoară timp de o oră şi 20 de minute. Consecinţele te conving de faptul că cele trei personaje pot vieţui oriunde în această lume şi nu neapărat în Irlanda.

Avem în faţă o familie din două persoane: Darry şi Lizzie Berrill - soţ şi soţie (Mihai Constantin şi Victoria Dicu). Se ciondănesc în casă. Bărbatul, de o aroganţă crasă, se tânguie că munceşte mult şi că nevasta nu face treabă cât face el.
Ea, sătulă de învinuirile şi lamentările lui, îi propune să schimbe rolurile, pentru o zi. Astfel, bărbatul rămâne acasă, cu toate treburile gospodăreşti, iar femeia îşi ia coasa şi pleacă, pe furtună, la câmp. Rămas singur, el este gata să se apuce de muncă: să spele vase, să dea de mâncare la porc, la păsările din curte, să calce, să gătească, să facă tot ce face nevasta. Dar îi vine un prieten - Barry Derrill - ca să repete cântecul pentru un concert susţinut a doua zi la primărie. Darry se opune, dar apoi îl acceptă pe prietenul său miop, care se dovedeşte a fi "inutil".

Regizorul Mălăele face uz de stângăcia acestor două personaje, realizând în scenă momente comice atât de fireşti. Actorii se lasă conduşi de ideile sale, iar ca rezultat publicul rezonează.
Într-un decor foarte încărcat şi foarte util totodată, cei doi prieteni merg spre dezastru. Încetul cu încetul, neîndemânaticii distrug casa. Se ajunge până la explozie. Totul se năruie. Rămân doi bărbaţi cu aripi de îngeri şi o femeie, cu o coasă în mână, în faţa distrugerilor.
Scenografia semnată de Liliana Cenean şi Ştefan Caragiu provoacă idei şi ţine loc multor replici pe care autorul nici nu le-a scris, ci doar le-a sugerat. S-a mers mult pe realism, fiind invocat şi metafizicul.

Pentru Horaţiu Mălăele, spectacolul "S-a sfârşit cum a-nceput" este o comedie. Iată ce spune el, motivând într-un fel, alegerea piesei pentru a o pune în scenă: "Este un spectacol după un text al irlandezului Sean O'Casey, ce poate vorbi curioşilor analitici despre destin, viaţă şi moarte şi raportul lor metafizic cu fiinţa umană, sau despre dogme, dictatură şi bestialitate, şi consecinţele lor dezastruoase în plan social şi, respectiv, familial, sau despre relaţia ontologică spaţiu-timp-loc, sau despre mutaţii pământene programate sau accidentale, ce pot ului Firea şi enerva Natura, şi aşa mai departe. Foarte bine. Personal, cred că avem de-a face cu o comedie".
Din echipa spectacolului face parte şi Nicu Alifantis, care semnează muzica. Toţi împreună aduc în atenţie un text care capătă valoare într-o asemenea formulă şi cu un asemenea concept scenic.

Fiica dramaturgului Sean O'Casey, Shivaun O'Casey, spune într-un text din caietul-program al acestui spectacol de la TNB că dramaturgul a scris piesa în 1934, după o idee dintr-o carte pentru copii. Pentru ea această piesă este "o farsă comică ce patinează între sublim şi absurd".
Sean O'Casey s-a născut în 1880, la Dublin. A fost muncitor, s-a implicat în Mişcarea naţionalistă. Debutează în teatru târziu. A scris piese memorabile, printre care "Juno şi păunul". Moare în 1964.