Mălăele şi Mihăiţă, în "deliciul" teatral semnat de Purcărete

Urmărind atent spectacolul lui Silviu Purcărete "Femeia care şi-a pierdut jartierele" de Eugène Labiche, jucat sâmbătă seară în noul spaţiu teatral de la Romexpo, descoperi ingredientele de bază ale comediei care conduc la buna dispoziţie. Textul lui Labiche, prezentat scenic pentru prima dată în 1851, la Thèâtre du Palais Royal din Paris, este un "vodevil lejer", despre care Purcărete menţionează că e "plin de graţie franţuzească", deşi conţine "inadvertenţe dramaturgice", dar nesupărătoare. Conţine şi "delicioase şi inofensive obscenităţi".

Având un actor precum Horaţiu Mălăele, în rolul lui Gaspard, un altul precum George Mihăiţă, care-l interpretează pe Laverdure, şi două actriţe pentru Fideline, personaj jucat pe rând de Mihaela Teleoacă (în reprezentaţia de sâmbătă) şi Dorina Chiriac (în cea de mâine), creatorul a gândit montarea (o producţie a Teatrului de Comedie) aşijderea piesei: să "curgă în mare grabă şi vesel", să fie "plină de farmec".

Pe un parchet lucios alunecă actorii şi "mobile burgheze fantoma­tice"; artiştii mai şi cântă, căci e vorba de farsă şi are cuplete, iar publicul e martor la situaţii amuzante. Auzi vorbe de duh ce provoacă râsul spontan, vesel, râsul comic. Doar îl avem pe Mălăele, cel cu replica spumoasă pe buza sufletului omenesc, făcând şi mişcări perfecte pe parchetul lucios de pe care încearcă să fugă. Iar când îşi găseşte refugiu pe scările date cu ceară, deşi nu se vede cum se duce de-a valma, îţi imaginezi această scenă datorită sunetelor bine controlote... Am amintit doar "secvenţe" din "Femeia care şi-a pierdut jartierele", spectacol în care cei trei interpreţi sunt în vervă datorită baghetei regizorale a lui Silviu Purcărete şi datorită aptitudinilor lor artistice. Mişcările, grimasele, interpretarea cupletelor, replicele "delicioase" sunt asociate cu "mobilitatea" mobilelor, decorul având o funcţie scenică bine determinată în spectacol şi care funcţionează de minune. Ciomăgeli cu bastonul, din cauza diverselor confuzii, zise "quiproquouri". Vorbe care ar putea să jignească pe cineva, diverse înjurături au aici farmecul lor, fie că le rosteşte Mălăele sau Mihăiţă. Doi bărbaţi şi o femeie, pe care unul a avut-o cu o seară înainte, iar al doilea, care se pregăteşte să o ia de nevastă, chiar în ziua cu pricina.

Au dat-o de sminteală jartierele pierdute şi într-un caz, şi în altul. În toată această hara­babură, dar ordonată artistic, are un loc aparte şi mu­zica creată de Vasile Şirli şi interpretată în spectacol de Lucian Maxim la câteva instrumente.

Aşteptat de ani întregi cu un spectacol ce să fie realizat în Bucureşti, Silviu Purcărete s-a prezentat acum şi aici cu "Femeia care şi-a pierdut jartierele", despre care se crede că va avea viaţă lungă, deoarece, ca spaţiu scenic, "Teatrul teatrelor", organizat într-un pavilion de la Romexpo, pare a fi o scenă ideală pentru o asemenea montare.

Mâine, de la ora 19:30, va avea loc a doua reprezentaţie, următoarea fiind programată la 30 august. În septembrie, se vor desfăşura alte două reprezentaţii cu "Femeia care şi-a pierdut jartierele".