"România 21", în premieră la Piatra Neamţ

Regia spectacolului este semnată de Pia Furtado, creatoare din Londra, care a montat piesa scrisă de Peca Ştefan cu sprijinul avut din partea British Council. Din echipa de realizatori au făcut parte alţi doi londonezi - Christoph Bauschinger, care a scris şi a aranjat cântecele pentru spectacol, şi Morgan Large - autorul scenografiei. Lor li s-a alăturat  coregrafa Andrea Gavriliu.

Rolurile sunt interpretate de Vctor Giurescu, Isabela Neamţu, Horia Suru, Matei Rotaru, Nora Covali, Cezar Antal. Distribuţia include şi "ansamblul" format din Cătălina Ieşanu, Adina Suciu, Rareş Pîrlog.

Despre piesa "România 21", autorul ei spune că este despre identitate, în care sunt discutate multe stereotipuri culturale din afara şi dinăuntrul nostru. "E o piesă-întrebare: o încercare de a diseca ce înseamnă istoria recentă a României şi de a afla care e relaţia mea cu propria ţară. Într-o parte din această istorie a fost copilăria mea (anii ‘80), în alta - tranziţia nesfârşită din anii '90-2000 - adolescenţa şi maturizarea. De-aici a venit şi decizia să nu prezint lumea asta realist - ci mai degrabă brechtian. Şi muzical - muzica are efectul de a contrabalansa sarcasmul piesei. Cu toate astea, personajele au vise măreţe - în care familia şi relaţia cu Dumnezeu sunt pe primul plan. Fundamental, visele nu sunt deloc greşite sau aberante, dimpotrivă. E ceva divin care îl mână pe Ion, protagonistul, în drumul lui spre fericire. Numai că, orbit de dorinţele lui, personajul nu-şi vede greşelile, la fel ca în orice tragedie. E ceva în personaj care ar lua orice drum ocolitor şi uşor decât să se privească sincer în oglindă. Dar e şi ceva înduioşător atunci când îl vedem cum tot încearcă, din nou şi din nou, aceleaşi drumuri ocolitoare pentru a-şi împlini dorinţele. Însă niciodată asumându-şi responsabilitate pentru acţiunile pe care le face. E o problemă definitorie nu doar pentru celelalte personaje din piesă, dar şi pentru societatea românească de azi - lipsa generozităţii de a privi dincolo de tine şi de a-ţi asuma responsabilităţi. S-ar putea să mă înşel şi atunci luaţi-o ca o poveste îndepărtată dintr-o ţară fictivă, o comedie muzicală. Chiar dacă nu mă înşel - tot o comedie muzicală rămâne, care se trage dintr-o tradiţie binecunoscută a noastră, a românilor, de a face haz de necaz. Ceea ce am realizat din 2004 şi până acum în 2010, în istoria dezvoltării acestei piese - e că ea a rămas (poate îngrijorător) extrem de actuală. Şi din semnele pe care le avem, la 21 de ani de la Revoluţie (nu la cei 21 pe care îi aveam când am scris-o) s-ar putea să rămână actuală ceva timp de-acum încolo", spune Peca Ştefan.