"Somn uşor, Milule!"

"...Mă bucur că am insistat să devin actor, pentru că, în momentul în care faci ceea ce îţi place, câştigi partida cu viaţa, în cea mai mare măsură. Şi eşti răsplătit cum se cuvine", sunt vorbele lui Emil Hossu spuse anul trecut, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viaţă. Şi numai peste două luni s-a despărţit de viaţă în teatru – casa în care şi-a trăit bucuriile.

Ultima scenă... Întins pe masa din spectacolul în care urma să joace doar peste un sfert de oră – "Aniversarea". Lumânările aprinse, folosite ca recu­zită în această montare de suc­ces regizată de Vlad Massaci, i-au călăuzit ultima suflare spre dincolo.

Astăzi, sicriul cu trupul ne­în­su­fleţit al lui Emil Hossu va fi depus la Teatrul Nottara, între orele 12:00 şi 18:00, după care va fi dus în capela Cimitirului Bellu, iar mâine, după slujba religioasă de la ora 14:00, regretatul actor va fi înmormântat pe Aleea Artiştilor.

"Profesia mea încă mă ajută să-mi păstrez dragul de viaţă", declara Emil Hossu pentru Jurnalul Naţional la 23 noiembrie 2011, cu o zi înainte de a atinge vârsta de 70 de ani. "În ul­tima perioadă, din punct de vedere pr­ofesional, mă consider destul de răs­făţat, în sensul că am de lucru, ceea ce este extrem de important în viaţa unui actor. Farmecul profesiei este că există vârsta atât pentru Romeo, cât şi pentru Regele Lear, ca să luăm doar două exemple. Actoria nu are vârstă, poate să existe câtă vreme eşti în plenitudinea forţelor, câtă vreme şi raţiunea, şi energia îţi permit să urci pe scenă pentru a transmite un mesaj. Din punctul acesta de vedere este perfect. La fel şi din punctul de vedere al vieţii de familie. Doar social mă ating nişte nemulţumiri care ţin de demnitatea umană pe care le regăsesc tot mai răsfirate şi mi se pare nedrept să primesc dispoziţii şi sfaturi de la oameni total lipsiţi de competenţă şi din punct de vedere intelectual, al experienţei de viaţă, dar şi moral. Aceasta este părerea mea, este ceea ce mă întristează într-o perioadă în care aş avea dreptul la un apus senin, dar optimistul din mine încearcă să regăsească un suport pentru ce va fi (...)."

În noiembrie anul trecut, fiind în turneu pentru zece zile la Londra cu "Aniversarea", Emil Hossu îmi mărturisea că i se întâmplă un miracol. Se bucura mult că joacă împreună cu trupa de la "Nottara" la Barbican Centre, dar mai tare se bucura pentru actorii tineri din echipa acestei montări, că au ajuns să prezinte un spectacol britanicilor. Se bucura şi pentru studenţii săi de la Teatru, de la Universitatea Hyperion.

Se bucura pentru prietenii săi. Unul îi era foarte, foarte apropiat – Horaţiu Mălăele, pe care l-am rugat să-i aducă prin intermediul ziarului nostru un ultim omagiu. Şi Mălăele a scris: "Emil Hossu a fost pentru mine un frate, un exemplu şi cel mai frumos prieten. Dispariţia lui mă miră, nelinişteşte şi doare.

«Noi suntem din plămada din care sunt alcătuite visele...». Somn uşor, Milule!".
Regretele i-au cuprins pe alţi mulţi oameni de teatru: Victor Rebengiuc – "Îmi pare enorm de rău. Regret dispariţia lui"; Mircea Diaconu: "A fost un şoc pentru Teatrul Nottara". Iar Teatrul Nottara deplângea: "Milu al nostru iubea viaţa, scena, pe Catrinel şi pe colegii săi. Poate nu tocmai în această ordine. Dar pentru că iubea, cu adevărat, pe (aproape) toată lumea, era, la rându-i, foarte iubit. De oameni şi de Dumnezeu".

"Emil Hossu a fost pentru mine un frate, un exemplu şi cel mai frumos prieten. Dispariţia lui mă miră, nelinişteşte şi doare. «Noi suntem din plămada din care sunt alcătuite visele...». Somn uşor, Milule!"
Horaţiu Mălăele

"Milică, Milică al nostru s-a dus. Era prietenul meu bun şi drag. Sunt întors pe dos, nu mă aşteptam. Era ultimul lucru la care mă puteam gândi. Era ultimul om pe care mi-aş fi dorit să-l  pierd. Mi-a fost un prieten foarte drag, am jucat împreună şi la «Nottara», şi în multe filme" (…).
Vladimir Găitan

Cortina nu a mai apucat să se ridice...
Florin Piersic (de la Bruxelles): "Aici, departe de ţară, unde joc «Străini în noap­te», am avut un şoc în clipa în care am au­zit că el, la 70 de ani, a plecat în stele.
Nu-mi vine să cred. Emil Hossu era un foarte bun prieten cu mine, eram colegi (...). Pe noi, actorii, ne leagă foarte multe amintiri. Noi doi am jucat împreună în ultimul film cu Mărgelatu (...). El era un om foarte comunicativ, foarte social şi un foarte bun coleg. Nu cred că a zis vreodată vreunui coleg «Dă-te mai încolo!»".

Sebastian Papaiani: "Eram foarte apropiaţi, chiar dacă ne vedeam rar, dar vorbeam la telefon destul de des. Am făcut mai multe filme împreună. L-am cunoscut ca om, ca actor şi ne-am şi împrietenit (…). Milu ştia să preţuiască prietenia. Era un om făcut pentru adevăr, era un om drept, cinstit, era un om bun (…). A murit pe scenă (…). Un ac­tor aşa şi-ar vedea moartea, dar este foarte trist".

Mircea Albulescu: "Este o pierdere importantă pentru teatrul românesc, pentru filmul românesc, pentru teatrul radiofonic şi pentru televiziune. Un asemenea actor lasă în spate, prin moartea sa, o durere, un gol. A fost un actor important al Teatrului Nottara. (…) Fac o adâncă plecăciune în faţa acestui om. Nu-mi place să vorbesc la trecut despre actorii care au murit. Cred că Emil Hossu va rămâne în sufletele spectatorilor ca un reper al artei actoriceşti, al teatrului şi cinematografiei".

Ion Dichiseanu: "Ne-a părăsit prea devreme, mai avea multe de spus. Nici nu-şi arăta vârsta (…). Era plin de optimism. Dacă aveai nevoie de vreun sfat, era spontan, săritor. (...) Radia prietenie, era omul minunat de care ai nevoie, un coleg excelent, un partener ideal".

Geo Saizescu: "Numai cu aproximativ o lună în urmă, după ce, în noiembrie,
şi-a aniversat cei 70 de ani, i-am înmânat un premiu pentru spirit şi umor naţional oferit anual de Societatea umoristică Păcală, pentru că a fost, este şi va rămâne un personaj de mare căldură sufletească, un talent care s-a remarcat şi în teatru – în multe roluri, şi în filme – de care toată lumea îşi aminteşte. Cu toţii ne amintim de debutul lui extraordinar în filmul de televiziune «Ciuta», alături de Mariana Mihuţ (…).
Emil Hossu rămâne pentru mine o pildă de artist desăvârşit, care până în ultima clipă a jucat".

---

Uniunea Teatrală din România – UNITER şi Secţia română a Asociaţiei In­ter­na­ţio­na­le a Criticilor de Teatru (AICT) îşi ex­pri­mă tristeţea şi regretul prilejuite de dispariţia lui Emil Hossu, actor de tea­tru şi film, membru marcant al UNI­TER. (...) Absolvent al Institutului de Artă Tea­tra­lă şi Cinematografică, Emil Hossu a de­ve­nit repede unul dintre cei mai iubiţi ac­tori ai teatrului românesc, un actor cald şi ge­neros, implicat permanent în viaţa teatrului, cu un deosebit respect pentru colegi şi public. A jucat, în multe spectacole, cu ta­lent şi dăruire roluri cu care şi-a fermecat pu­blicul. Dumnezeu să-l odihnească!

Ministrul Culturii, Kelemen Hunor a spus, la rândul său: "Ne-a părăsit, fulgerător, Emil Hossu. O despărţire pe cât de neaş­tep­tată, pe atât de dureroasă. Puţini ac­tori, şi Emil Hossu s-a numărat printre ei, au calitatea rară de a întruchipa un ar­he­tip uman. Şi mai puţini ştiu să o păstreze şi să o cultive (…). Cortina nu a mai apucat să se ridice. Dar Actorul rămâne în inimile noastre!".