Xperia Arc, placa de surf

Telefonul beneficiază de renumele seriei, însă este schimbat aproape în totalitate. Primul lucru pe care îl observi când iei telefonul în mâna este că e foarte uşor. La cele 117 grame ale sale este sensibil mai uşor decât un Xperia X10, de exemplu. Dar diferenţele nu se opresc aici. Designul şi-a pierdut mult din liniile puternice ale predecesorului, ba chiar şi din grosime, ajungând să fie acum un telefon mai mult feminin şi nu mai prezintă senzaţia de soliditate a X10. Ba chiar aduce mai mult cu Vivaz. Cele trei butoane fizice au fost subţiate foarte mult şi poziţionate prea aproape de marginea telefonului, probabil pentru a face loc pentru ecranul de 4,2 inch, astfel încât apăsarea lor nu e prea plăcută. Mai ales atunci când o parte a degetului nimereşte pe ecran şi îţi deschide alte meniuri.

Sub „capotă” găsim Android 2.3 Gingerbread, îmbrăcat în interfaţa TimeScape a celor de la Sony Ericsson. Nu ştiu dacă este de la Gingerbread, sau de la procesorul Snapdragon de 1 GHz generaţia a doua (Scorpion) cuplat cu omologul său grafic Adreno 205 sau cantitatea mai mare de RAM (512 MB), dar terminalul se mişcă mult mai rapid decât un Galaxy S de la Samsung (pe care îl posed).

Tastatura sa virtuală, în schimb, este mult prea complicată, adăugând noi butoane şi opţiuni care împiedică scrisul rapid. Telefonul nu vine cu multe aplicaţii instalate (mă întreb ce căuta Hanashi Messenger, totuşi) dar nu-i nici o problemă: cine vrea, are la dispoziţie Android Market.

Uşurinţa de utilizare este cea cu care SE ne-a obişnuit, iar interfaţa are 5 desktopuri ce pot fi personalizate. Pe partea de multimedia, telefonul se descurcă foarte bine: camera de 8 MP cu blitz face poze foarte reuşite datorită tehnologiei Exmor R. La video, aceasta poate filma 4:3 la 8MP sau 16:9 la 6MP şi poate înregistra HD la 720p.