Terapia cu oxigen

Medicina hiperbară, ce foloseşte oxigenul ca medicament, se practică de câteva luni la Constanţa. "Terapia" se realizează la primul Centru de Medicină Hiperbară din România începând din luna aprilie a acestui an.

Medicul Bogdan Cristian Ion, medic specialist de medicină generală, hiperbară şi a scufundărilor, oferă mai multe informaţii legate de această specialitate nouă în sistemul sanitar românesc. Conform acestuia, medicina hiperbară cuprinde oxigenarea hiperbară, supravegherea activităţilor subacvatice, dar şi a lucrului sub presiune.

Oxigenarea hiperbară este o metodă de tratament consacrată, recunoscută ştiinţific, prin care se administrează oxigen ca medicament în condiţii de presiune crescută. Astfel se măreşte cantitatea de oxigen într-un ţesut atât cât e nevoie. În aceste condiţii, oxigenul dezvoltă proprietăţi terapeutice şi, în funcţie de concentraţie, este cel mai puternic antibiotic, având efect antiedematos, analgezic şi antispastic. Practic, într-o incintă închisă ermetic, în care sunt 14 fotolii confortabile, un sistem computerizat creşte încet presiunea acestei incinte ca şi cum pacientul e scufundat în apă. Când s-a ajuns la presiunea dorită, impusă de schema de tratament, se opreşte procesul de comprimare, pacienţii având posibilitatea să respire oxigen pur administrat pe mască. Oxigenul este înregistrat de Ministerul Sănătăţii ca fiind un medicament ce poate fi administrat în condiţii hiperbare, fiind stipulate toate aceste efecte terapeutice.

Afecţiunile tratate
Centrul constănţean poate trata tulburări specifice diabetului sau tromboflebitei, precum şi boala de iradiere, necroză osoasă aseptică, cardiopatiile ischemice, colită ulceroasă Chron, scleroza multiplă, arterite obliterante, boala Sudeck etc. În majoritatea traumatismelor de zdrobire, rupere şi întindere apar microangiopatii traumatice, iar medicina hiperbară oferă şi pentru acestea o soluţie terapeutică. Aceeaşi situaţie o avem şi în cazul efectului antibiotic, oxigenoterapia hiperbară (HBO) putând fi aplicată în septicemii, botulism sau infecţii cronice precum osteomielita, osteodiscita, borrelioza, actinomicoze, aspergiloze etc., practic în orice infecţie bacteriană care decurge fulminant sau nu răspunde la tratament antibiotic. De asemenea, medicina hiperbară are o serie de efecte asupra unor neurotransmiţători, stimulând sau inhibând efectul acestora, astfel că în neurologie sunt descrise numeroase efecte pozitive în cazul autismului, paraliziei cerebrale etc. Pe lângă aceste indicaţii, HBO este singura metodă de tratament de urgenţă în cazul intoxicaţiilor cu monoxid de carbon, emboliei gazoase, accidentului de scufundare, sângerărilor masive, edemului cerebral, septicemiilor.

Medicul Bogdan Cristian Ion povesteşte despre primul pacient tratat la centrul constănţean. "Un copil de 1 an şi 9 luni, diagnosticat cu o infecţie generalizată cu actinomyces (actinomicoză), cu o stare generală alterată, câteva luni de spitalizare, pacient care după primele două tratamente a înregistrat o evoluţie pozitivă marcantă, afebrilă, putând fi de la a patra şedinţă externat. În total a efectuat zece şedinţe, fiind vindecat la terminarea terapiei. Apoi, ca urmare a înfiinţării Centrului Pilot Naţional de tratament asociat Ortopedie - Oxigenare Hiperbară, coordonat de Clinica de Ortopedie a SCJU Constanţa, am reuşit să avem o cazuistică formată din fracturi, sindrom de zdrobire, osteomielită, necroză septică osoasă. Am început tratamentele în cazul unor copii cu autism şi tetraplegii spastice, rezultatele acestor tratamente urmând a fi anunţate public îndată ce acestea se vor finaliza", afirmă doctorul Ion.

Costuri pe măsură
Medicul Cristian Ion precizează că "oxigenarea hiperbară modernă are loc în «submarine» specializate, iar costurile, oriunde în lume, sunt pe măsură.

Spre exemplu, "în cazul oxigenării hiperbare, diferenţiem scheme de tratament de grup sau individuale (un singur pacient). De asemenea, există o diferenţiere în funcţie de adâncime şi de durata şedinţei. Funcţie de scopul vizat, terapia se poate desfăşura într-o şedinţă (hipoxiile cerebrale) sau se poate întinde pe mai multe şedinţe, după cum urmează:

· infecţiile de ţesuturi moi şi microangiopatiile fără defecte cutanate - 10-12 şedinţe;


· edemul osos - 15-20 de şedinţe;


· necrozele aseptice osoase - 20-40 de şedinţe;


· ulcere cutanate - 30-60 de şedinţe;


· infecţiile osoase - 60-100 de şedinţe;


· scleroza multiplă, scleroza laterală amiotrofică - toată viaţa, câte 50-60 de şedinţe pe an;


· arsurile de faţă - 10-20 de şedinţe;


· îmbunătăţirea performanţelor sportive - 3-8 şedinţe înainte de competiţie (funcţie de sport);


· fracturi - 5-12 şedinţe;


· leziuni neuronale cronice (paralizie cerebrală, autism, accident cerebral vascular) - grupe de 15 şedinţe, iniţial, urmate de terapii asociate alternate cu grupele de 15 şedinţe, până la normalizarea situaţiei.