Fellini pe Batistei

Stiu ca astazi Fellini nu mai spune mare lucru multora. Ca atunci cand esti obisnuit cu Tideland sau Borat, nu mai ai disciplina de a gusta un film ca "La dolce vita", "8 1/2" sau "E la nave va" Il gasiti pe Batistei, strada din spatele Intercontinentalului, dar aveti nevoie de cineva care sa va povesteasca despre el ca sa stiti unde sa-l cautati. Pentru mine, Ada Milea a fost povestitorul; ea l-a descoperit, m-a trimis sa-l vad si-asa m-am gandit sa va scriu astazi despre el.

Mergeti pe Batistei pana aproape de Institutul Cervantes, o sa treceti de o alimentara pe partea dreapta, iar langa ea veti descoperi o fereastra plina de carti asezate pe patru siruri inalte, pana sus de tot. Face parte dintr-o casa mare cu geamurile joase si mari. Pe ea scrie anticariat si nu trebuie sa cautati intrarea prin vreo curte, ci doar sa bateti in geam. Dupa o vreme de la prima bataie in geam (va rog sa nu plecati, sa asteptati putin) o sa inceapa sa se miste unul din turnuletele din carti, cel mai din dreapta. O sa se faca o gaura mica (de vreo sase-opt carti) si din interior o sa se vada intunericul. Aproape ca veti spune ca acele carti se muta singure, pentru ca e prea intuneric acolo - inauntru - ca sa le miste cineva.

Dupa alte cateva clipe, fereastra din dreapta o sa se deschida usor si exact in patratul mic format din cartile scoase din turnulet o sa apara un batranel subtire, subtire. Are o fata ca de pergament si pare ca n-a mai vazut lumina de foarte multa vreme. Se va uita cu ochi mici si rotunzi in stanga si-n dreapta si are o voce stinsa cu care te va intreaba: ce carte vrei?

Pare ca e scos dintr-un film de Fellini si nici nu-ti vine sa respiri cand il vezi si il auzi. E ireal cum apare si dispare dupa turnuletul de carti si cum traieste el acolo, in intunericul pe care-l zaresti pentru cateva clipe de dupa carti. E ireal chipul lui slab si alb, ca o fantoma care iti zambeste.

Habar n-am de ce vinde carti. Dar din intunericul care e in casa lui, mai mult ca sigur ca nu o duce bine. Asa ca m-am gandit sa va scriu despre el. Ce-ar fi daca ati face o excursie pana pe Batistei, ati trai o secventa ca scoasa dintr-un film de Fellini si-ati face si o fapta buna? I-ati cumpara o carte batranelului, ajutandu-l astfel sa treaca peste iarna.

Ar trebui ca inainte de a bate in geam sa cititi pe cotorul cartilor expuse in turnulete un titlu, oricare. Si cand batranelul iese la fereastra, sa-l intrebati de cartea asta. O sa-l vedeti cat de simpatic va zambeste si o sa va simtiti bine cumparand cartea aia care s-ar putea sa o mai aveti in biblioteca.

Stiu ca astazi Fellini nu mai spune mare lucru multora. Ca atunci cand esti obisnuit cu Tideland sau Borat (ca sa numesc doar doua pelicule care sunt acum pe marile ecrane), nu mai ai disciplina de a gusta un film ca "La dolce vita", "8 1/2" sau "E la nave va". Dar sper ca mai sunt cativa care isi mai aduc aminte cu drag de cateva secvente din aceste filme si, in onoarea lor, cand vor trece pe langa Intercontinental o vor lua pe Batistei pana la anticariatul din fereastra.

Va imaginati cat te surprins ar fi batranelul felinian daca multa lume i-ar cumpara dintr-o data cartile?