x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Teatru Iarina Demian: "Un regizor e mai respectat, dar un actor este mai iubit"

Iarina Demian: "Un regizor e mai respectat, dar un actor este mai iubit"

de Oana-Maria Baltoc    |    28 Feb 2011   •   18:28
Iarina Demian: "Un regizor e mai respectat, dar un actor este mai iubit"

"Am prilejul să privesc un actor ex­cep­ţional", mărturiseşte Tudor Chiri­lă despre colaborarea cu mama sa, Iarina Demian, la spectacolul "O lu­me pe dos", care va avea primele două reprezentaţii la ArCuB pe 5 şi 12 martie, de la ora 19:00. Iarina Demian semnează şi regia celor trei piese într-un act, ce aparţin drama­tur­gilor americani contemporani Terrence McNally, A.R. Gurney Jr şi Christopher Durang, dincolo de rolul pe care îl face în "Naomi în camera de zi". Iarina Demian alături de Tudor Chirilă, Simona Stoicescu, Smaranda Caragea, Marius Drogeanu, Mircea Drâmbăreanu şi Andrei Runcanu dau viaţă unei "lumi pe dos" stigmatizată de singurătate, o boală cronică a omului modern, cea mai gravă dintre ele, însă la care se ajunge "prin intermediul altora: orgoliul, lăcomia, graba şi lipsa de credinţă", după cum subliniază regizoarea.

"O lume pe dos" s-a jucat între 2009 şi 2010 într-o primă serie de reprezentaţii la Sala Studio a Teatrului de Comedie, iar povestea merge mai departe şi anul acesta într-o Ro­mâ­nie în care arta este mereu tratată ca ruda cea săracă. Cu atât mai mult este marginalizat teatrul indepen­dent, realitate dură de care Iarina De­mian se loveşte la rândul său: "În Ro­­mânia nu pot face teatru decât cei care sunt sub umbrela unei instituţii subvenţionate. În rest eşti tratat ca un paria. Umilinţele se ţin lanţ şi ajungi la concluzia că nu e suficient să ai ceva de spus, trebuie neapărat să ai multe relaţii pe care ţi le poţi face, evi­dent, cu ajutorul unui «scaun». Da­că ai apucat totuşi să produci un spectacol, nu ai unde să-l joci. Tea­tre­le închiriază sălile doar lunea cu foar­te mulţi bani, şi nu o să vă vină să cre­deţi, trebuie să stai şi la rând. (...) În Ro­mânia, toată lumea face teatru, la toa­te orele şi în toate spaţiile posibile şi imposibile, cu sau fără specta­tori, cu sau fără lumini, cu sau fără de­cor, cu sau fără costume, cu sau fă­ră talent. Nu cred că se poate face per­formanţă cu pretenţii atât de mici." Cu "O lume pe dos" Iarina Demian revine la postura de actor, de care mărturiseşte că i-a fost dor:  "Toţi actorii vor să moară pe scenă, mulţi au şi făcut-o. Reîntoarcerea mea nu e cea a fiului risipitor. Nu am plecat nicăieri din teatrul în care m-am născut şi am crescut. Fac parte din istoria lui, dar la un moment dat se întâmplă să ai şi perioade în care să nu te bage nimeni în seamă. Aşa că am hotărât să mă bag singură în seamă. A fost însă şi o perioadă mai grea în care am suferit din cauza unui genunchi bolnav şi am evitat orice propunere. Tudor m-a convins să mă operez şi a mers cu mine într-o cli­nică din Franţa, la Bordeaux, unde m-a internat şi s-a ocupat de absolut tot. S-ar putea spune că, într-o mare măsură, datorită lui sunt din nou pe scenă. Mi s-a făcut dor să joc. Un regizor este mai respectat, dar un actor este mai iubit!"

Despre "corvoada" la care şi-a supus fiul cu acest spectacol, în care Tudor Chirilă interpretează trei personaje, câte un personaj pentru fiecare piesă – "Preludiu şi Liebes­tod", "Problema" şi "Naomi în camera de zi" –, regizoarea subliniază că "a fi pe scenă şi a juca trei roluri deodată nu este doar o provocare ci şi o mare bucurie pentru orice actor indiferent de vârstă şi statut", iar ea nu a putut decât să fie de acord cu această situaţie pe care actorul Tudor Chirilă a ales-o. Provocare cu atât mai  interesantă cu cât în "Preludiu şi Liebestod" Chirilă intră în "fracul" dirijorului, rol de care s-a simţit mai legat decât de cele din "Problema" şi "Naomi în camera de zi":

"Mi-a fost mai aproape acest rol pentru că iubesc foarte mult muzica. Însă un dirijor este un personaj mult mai complex decât un solist vocal şi un compozitor de muzică rock. Dirijorul e un demiurg, este cel care trebuie să aibă înţelegerea supremă şi viziunea de ansamblu a muzicii. El se poate îmbăta cu propria viziune şi de aici şi derapajele posibile. Cred că un mare dirijor este foarte aproape de esenţa muzicii, dar pentru toate astea este un preţ de plătit. Cel puţin aşa se întâmplă cu personajul meu. Prin urmare, nu ştiu dacă mi-a fost mai uşor pentru că fac şi eu muzică, cât pentru faptul că iubesc foarte mult muzica." Iarina Demian a simţit că pentru rolul dirijorului fiul său "a avut de muncit dublu". Şi asta pentru că "s-a luptat cu două roluri diferite într-unul singur: personajul şi dirijorul. Pentru fiecare a lucrat separat, a studiat, a experimentat. Tudor Chi­ri­lă nu se preface că dirijează, el chiar dirijează", povesteşte regizoarea.

"Experimentul" celor trei roluri într-un singur spectacol a fost unul epuizant pentru Tudor Chirilă, şi asta pentru că "este extrem de greu să dai tuturor personajelor aceeaşi cantitate de energie şi de inspiraţie. Din cauza asta, pariul a devenit foarte curând o provocare foarte mare. Nu aş mai repeta această experienţă pentru că nu contează lungimea pieselor, chiar dacă vorbim de trei piese într-un act. Să construieşti persona­jul e ca şi cum l-ai gândi pentru o pie­să în­trea­gă. Practic am repetat în trei spectacole în acelaşi timp. Ceea ce este extrem de consumant. Dar cred că am reuşit să nu neglijez nici unul dintre cele trei personaje. Sigur că investiţia cea mai mare am făcut-o în dirijor, pentru că el e ca profil psihologic personajul cel mai complex". "Cine-a zis-o a avut dreptate: sus, în vârf, eşti foarte singur. De fapt, singur eşti oriunde", spune personajul pe care îl interpretează Chirilă în "Preludiu şi Liebestod". Un adevăr pe care artistul Tudor Chirilă îl simte pe propria piele: "Cred că relaţia cu singurătatea şi mai ales cu însingurarea este din ce în ce mai greu de gestio­nat pentru omul modern. Însă o persoană publică are o dificultate şi mai mare pentru că ea se luptă practic cu doi oameni. Omul creat de percepţia pu­bli­cului şi omul autentic, care se chi­nuieşte să iasă la lumină din umbra omului creat de percepţia pu­blică. E o luptă pe care un om obiş­nu­it nu trebuie să o ducă. Unui om public îi va fi dificil de a spulbera percepţii deformate asupra lui. De aici, un soi de izolare, care îşi poate aduce aportul la însingurare."

Vorbind de actriţa Iarina Demian de această dată, rolul mamei maniaco-depresive pe care îl face în "Naomi în camera de zi" este surprinzător prin stările extreme redate, interpretarea având la bază o "muză" în carne şi oase: "În cartierul în care locuiesc există o psihopată cu care m-am intersectat de multe ori. Poliţia a venit deseori să o ia, dar nu a reţinut-o mult timp, fiindcă nu au ce să-i facă. Este ca un copil rău: se strâmbă, scuipă pe maşini, râde în hohote fără rost, vorbeşte singură. Nu te poţi supăra pe ea. Oamenilor le este teamă de ea. Pe mine mă amuză, dar mă şi întristează. Nu ştiam că într-o zi ea îmi va deveni model pentru un personaj".

Întâlnirea profesională mamă-fiu nu a lăsat loc de manipulări emo­ţi­o­na­le în "bucătăria" spectacolului, chiar dacă am fi tentaţi să vedem lu­crurile în acest fel: "Calitatea mea de mamă încetează în momentul în care sunt regizorul unui spectacol. Răs­pun­derea şi atenţia mea se împart în mod echitabil. Pentru mine, cel mai im­portant lucru este ca toţi actorii să fie la acelaşi nivel. Mă îndrăgostesc de tot ce este frumos pe scenă: situaţii, fantezie, inteligenţă scenică, expresi­vi­tate... indiferent de la cine le obţin. Pentru fiecare dintre noi este mult mai puternică dorinţa de a desăvărşi nişte lucruri şi de a fi obiectivi, decât de a ne lăsa influenţaţi de sentimen­te", explică Iarina Demian. Afirmaţii întărite de Tudor Chirilă, care nu vede avantaje într-o astfel de relaţie pe scena teatrului, ci doar riscul de a ames­teca planurile: "Cred că mamele nu dau indicaţii regizorale, la fel cum regizorii nu dezvoltă atitudini materne". Prin urmare sunteţi aşteptaţi la "un spectacol care îţi stârneşte hohote de râs, dar te şi pune pe gânduri, te emoţionează şi te invită să reflectezi la condiţia omului într-o lume modernă cu adevărat pe dos", după cum spune Tudor Chirilă. Biletele le puteţi cumpăra la 31,80 lei (categ. I), 26,50 lei (categ II) şi 15,90 lei (reducere la categ. II pentru elevi, studenţi, pensionari, pe baza prezentării legitimaţiei sau talonului de pensie) de la Casa de Bilete ArCuB (Sala Batişte nr. 14) şi prin reţeaua Eventim: magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Humanitas, Cărtureşti sau online pe www.eventim.ro.

×
Subiecte în articol: teatru iarina demian tudor chirila